Zeci de ferestre deschise dar niciuna in afara. Multe ferestre cu strategii, comunicare, procese, campanii, organizatii, evenimente dar la care nu pot da attending si multe studii de caz fara ipoteza, doar cu concluzii. Ce greu e ! Fiecare fereastra are cate trei randuri de geamuri care sunt mai groase decat termopanul. Mai e un geam intre nasul meu si ferestre. Mi-e greu sa imi dau seama ce se vede prin ele.Niciuna nu da spre soare sau spre picurii ploii de pe geam. Sunt ferestre virtuale care duc in lumi diferite dar nu mereu frumoase. De dupa fereastra camerei mele, se aud cele mai strasnice tunete dar mie nu mi-e frica deocamdata.
O singura fereastra duce spre sunete care ma fac sa nu imi mai vina sa vomit pe tastatura de la atata tradus. E fereastra cu muzici. E stereo si e pe snuggle mood-ul meu de acum. O tin mereu deschisa pentru ca prin ea intra vise, buburuze, maci, iubiri si rabdare, saluri colorate si infasurate pe cap, o plaja cu mult nisip auriu si scoici. Prin ea mai intra si voci. Sunt vocile care ma inspira, care imi dau curajul de a continua si cu care adorm si iar ma trezesc. Prin ea intra culori si stari de tot felul.
Am o fereastra si este-a mea...mi-as mai dori si un pervaz lat pe care sa ma pot intinde dar cine stie, daca sunt cuminte poate se va rezolva si asta, nu ?
Sursa foto: Mihaela Calciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu