Come Mister BassMan

 "Only two people, so much music !"

Al Jarreau

Cand eram eu in liceu si incepusem sa fac cursuri de chitara, mergeam la o sala care apartinea de Clubul Copiilor al sectorului 2, din Bucuresti. Locatia era initial unde este acum Carturesti, la Piata Romana, vizavi de Patria. Au fost vremuri tare faine. Acolo am cunoscut multi baieti cool care cantau la instrumente si aveau trupe de rockareala si punkareala, si care repetau si ei la aceeasi sala. Mai faceam cover-uri impreuna, mai stateam la o repetitie a trupei Sport Sangeros III, cu Filip Cristinoiu-idolul femeilor, de pe scena underground ska- si frumosul Adrian Stefan, care acum o arde prin telenovelele romanesti si care pe vremea aia canta la chitara. Se-ntamplau chestii. Mai invatam si eu o bataie la tobe, ma mai trezeam cu o ventuza pe gat...de-astea de adolescenti boemi si muzicali.
Pe vremea aia muzicala, pe care am petrecut-o cu prietena mea, Ruxa (care ca o prietena adevarata care se gaseste, m-a sunat ieri din Vama sa imi puna marea la telefon, multumesc pe aceasta cale) m-am familiarizat eu cu sunetul tobelor, al chitarilor, al vocii, al pianului, al trompetei, al percutiei si a altor instrumente muzicale. Singurul issue pe care il aveam si care m-a urmarit mult timp de atunci incoace, era cu chitara-bass. Cu Bass-ul adica. Cand bagau baietii o galagie din aia de punk, eu nu prindeam niciodata sunetul facut de bass. Nu auzeam Bass-ul. Intotdeauna mi se parea ca nu se aude. Auzeam concret si perfect toate instrumentele in afara de bass, caruia nici nu prea ii gaseam rostul. O mai fi fost careva ca mine ? Daca da, dati un semn mai jos.
Mult timp m-a urmarit lipsa sunetului scos de bass-ul ala mult prea mare care le atarna de gat baietilor. Mai era si foarte greu. 

De vreo doi ani asa, am inceput sa aud Bass-ul. Am inceput sa il aud atat de tare, de clar si de perfect incat il gasesc sublim. Am inceput sa iubesc Bass-ul de cand am descoperit trupa pe care o voi introduce in momentele urmatoare. Am inteles intai contrabasul si apoi Bass-ul astfel incat acum gasesc combinatia dintre voce si Bass sau contrabas, ca fiind o armonizare perfecta care le pune in valoare pe amundoua in aceeasi masura si in acelasi timp.

Am descoperit Musica Nuda prin melodia Guarda che luna.
Petra Magoni si Ferruccio Spinetti formeaza o armonie teatrala si muzicala complexa si inedita care pe mine ma fascineaza de vreo doi ani incoace. Oamenii canta cover-uri. Dar ca ei, nimeni. Nimeni, va zic !
E muzica. E teatru. E poezie. E arta. E o minune.
E Musica Nudaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. O muzica dezbracata de orice reguli si incorsetari. Madama Petra e fabuloasa. Cand ma fac mare...stiti voi...ca ea si eu !

Sa dechidem urechile acum, toti, ca nici eu nu ma mai satur de MUSICA NUDA.

I will survive-ul original

Roxanne-ul original

Come together-ul original

Si povestea celor doua coarde vocale.

Semnat: macinpar cu o coarda vocala dar care o aude si pe cea de-a doua