Iesirea de sub ceasca

Viata este despre un pahar cu picior inalt, din care bei rose. Viata este despre haine in zeci de culori, despre balerini tipatori, despre buline, despre bentite cu flori, despre macinpar, despre cizme de ploaie cu lalele, despre agrafe cu margarete, despre clame cu floarea-soarelui, despre dresuri cu imprimeuri, despre unghii rosii, despre inele mari de argint, despre saluri din Pakistan, despre cafele baute la soare, pe iarba. Si mai este si despre muzica. In viata este vorba despre muzica in timp real, despre aspirat si respirat arta, prin sunet si culoare.

Viata este despre ceaiul baut in oras la 10 dimineata, duminica, si despre citit oameni care scriu colorat. Viata este despre jeleuri cu cola, caramele cu zmeura si afine, ciocolata cu martipan si Salitos Mojito si ceai cu rom, despre slana cu ceapa si branza de capra.
     Viata inseamna toate acele mici placeri la care inainte nu aveai acces si pe care acum ti le permiti. Este vorba de iesirea de sub ceasca.
     Atunci cand eram mihihica, cum zice cineva, aveam haine mai ponosite de stat in casa, aveam uniforma apretata de mers la scoala, aveam haine de iesit afara si jucat frunza si aveam si haine de duminica. Desi nu mergeam la biserica. Aveam haine pentru ocazii speciale: pentru o aniversare, o serbare scolara sau pentru mers in vizita. Primeam bomboane cubaneze doar de Craciun. Nu puteam sa am parte de un dulce chiar in fiecare duminica. Si atunci incepea circul pana ma apuca plansul ca de ce nu avem prajitura. Pe vremea aia mancam numai prajituri facute in casa. Acum se cheama bio, nu ?
Aveam farfurii si pahare de toata ziua si vesela pentru cand veneau musafirii. Numai atunci foloseam paharele cu picior pentru vin. Eu am avut o preferinta pentru pahare speciale inca de cand eram a small child. Nu stiu cum si de ce, dar de atunci mi se trage. Pana astazi, prefer sa beau apa numai din paharul mare de juma' de litru, transparent, bere numai din paharul din sticla maro, cu fund gros, suc numai din pahare colorate si cam asa merge treaba. Daca nu e din paharele alea specifice atunci cand sunt acasa si le am la dispozitie, atunci nu pot. Nu mai beau, da ?  Nu mai beau !

De ce sa nu fie duminica in fiecare zi ? Acum putem sa si zambim, fara ca SS sa ne vaneze zambetele ca si cum am ascunde ceva. Hai sa ne imbracam in fiecare zi cu hainele de duminica si sa bem un rose din paharul nostru cu picior inalt, asezat pe o petala de lalea mov, intr-o camera verde cu portocaliu. Sa fie duminica in suflet, de sapte ori pe saptamana.

Sursa foto: Mihaela Calciu