miercuri, 30 noiembrie 2011

Frunzariti ? Frunzarim, Maria Ta, Toamna !


fara cuvinte...doar cu frunze...

joi, 24 noiembrie 2011

Numarul meu preferat e 10 sau despre tururile de oras gratuite

Cand calatoresc in strainatate, nu-mi place sa depind de un program fix, facut de altii. Placerea mea cea mai mare consta in a ma documenta eu insami inainte de plecare, in legatura cu tot ce va presupune viitoarea calatorie. Se intampla asa, fie ca e vorba de un week-end prelungit, fie ca e vorba de zece zile pline cu de toate. Alternativa mea o reprezinta vacantele active si fara program prestabilit.

Pentru iesirea de la schi de anul acesta din Austria, am ales cea mai convenabila varianta la transport pentru noi, si anume: avion Bucuresti-Munchen si tren Munchen-Innsbruck. La dus am dormit o noapte in Munchen. Nu am avut deci, prea multe ore la dispozitie pentru a vizita orasul. Am ajuns acolo seara si ne-am cazat la hostel, in jur de miezul noptii. A doua zi era duminica, iar trenul spre Innsbruck urma sa plece din Munchen pe la ora 18h30. Aveam la dispozitie jumatate de zi pentru a vizita orasul. Evident ca preferam sa o facem pe cont propriu insa, am luat o decizie care s-a dovedit a fi una foarte inspirata. Printre pliantele pe care le-am gasit la receptia hostelului, unul mi-a sarit in ochi: „Sandemans New Munich – Free Tour”. Ne-am hotarat sa participam si noi pentru ca, era gratuit si pentru ca ne-am gandit ca ar fi o experienta cel putin interesanta. Turul gratuit al orasului Munchen are loc de doua ori pe zi, indiferent de vreme, la ora 10h45 si la ora 13h00 si dureaza 3 ore. Intalnirea are loc la Marienplatz, in fata columnei Sf Maria. 


        Ne-am trezit, am luat micul-dejun la hostel si am plecat pe jos, spre Marienplatz. Am ajuns in fata Primariei, unde am recunoscut imediat oamenii adunati in acelasi scop ca si noi. Pentru turul gratuit erau trei ghizi: o americanca, un scotian si o spanioloaica. Turul era disponibil in limbile engleza si spaniola. Mai erau prezenti acolo alti doi ghizi pentru turul Dachau Memorial care are loc de marti pana duminica, incepe tot la 10h45 si costa 21 EUR pentru adulti si 18 EUR pentru studenti si pentru Third Reich Tour care are loc in fiecare zi de luni, joi si sambata la 10h45 si costa 12 EUR pentru adulti si 10 EUR pentru studenti. Ghidul pentru Dachau Memorial Tour a facut o scurta prezentare iar cei care venisera special pentru acest tur, s-au retras alaturi de el. Din cele 70 de persoane care au ramas, o parte au mers cu ghidul care urma sa tina turul in limba spaniola iar restul au ramas pe loc, urmand sa fie impartiti intre cei doi ghizi vorbitori de limba engleza. In fata Primariei, cei doi ghizi ne-au vorbit pe rand despre Glockenspiel, despre St Mary's Column si despre Marienplatz. 


Atunci ne-am dat seama ca nu prea ne-ar fi placut sa continuam turul avand-o ca ghid pe americanca pentru ca prea parea sa faca parte din marina americana si aveam senzatia ca in orice moment urma sa ne puna sa facem flotari, desi poate n-ar fi fost atat de rau, pe gerul care era in duminica aceea. Dupa episodul Glockenspiel, am mers in curtea interioara a Primariei unde fiecare a tras la sorti un numar, ghizii si-au ales oamenii si apoi am facut o poza de grup. Ghidul nostru era Keith, un scotian amuzant, contrar primelor impresii, insa nu mai amuzant decat spanioloaica. Grupul ei parea ca se distreaza cel mai tare. Spanioloaica ii invata diverse strigaturi, pe care participantii la turul ei le faceau atunci cand noi, cei din grupul lui Keith treceam pe langa ei, prin oras. Se simtea un fel de tachinare regizata dar amuzanta intre cei doi ghizi, spre distractia noastra. Am indurat un ger incredibil insa povestirile lui Keith mai atenuau din suferintele noastre fizice. 

In cadrul turului gratuit am vazut Glockenspiel, Hofbräuhaus (faimoasa berarie), Viktualienmarkt (o piata in aer liber cu multe kiosk-uri unde atunci cand era deschis, se vindeau carnati de toate felurile), Teatrul National si am aflat detalii despre originile Oktoberfest-ului si despre Memorialul Rezistentei Germane s.a. Am aflat lucruri interesante si despre activitatea lui Hitler in Munchen si ca cea mai proasta bere din lume este considerata a fi berea australiana, Foster, cu care nemtii spala vasele (cica). Multe ironii ale lui Keith erau indreptate catre australieni. Erau doi si la noi in grup, oameni deschisi si veseli care nu se suparau si de la care am aflat ca australienii fac berea Foster numai pentru export, nu o beau. Keith ne-a mai povestit si ca in fiecare an in timpul OktoberFest-ului, se pierd cel putin cinci-sase copii, din cauza faptului ca parintii lor se imbata atat de rau, incat uita de ei. Australienii se pare ca se imbata si ei foarte tare si isi pierd pasapoartele.
        Este adevarat ca am fi putut vizita si singuri Munchen-ul in cele cateva ore pe care le-am avut la dispozitie, am fi reusit sa vedem probabil aceleasi obiective turistice insa, in mod cert nu am fi avut de unde sa aflam toate povestile spuse de Keith. Nu am fi aflat din niciun ghid turistic de ce a fost construit suportul de ciment din fata berariei Hofbräuhaus, si anume pentru a-i ajuta pe nemtii care erau atat de parfumati de la bere sa se urce pe cal si sa plece acasa. 


Ghidul ne-a dus si la una dintre faimoasele berarii Augustiner din centrul Munchen-ului, unde am incercat gustosii covrigi bavarezi si berea alba nefiltrata, la halba, si unde chelneritele erau imbracate in costum traditional bavarez, aveau parul prins in doua codite si decolteuri adanci. Berea bauta acolo cu toti participantii la turul condus de Keith, a fost un prilej foarte bun de a cunoaste oameni noi si de a afla mai multe despre turul Dachau, de la americanii langa care stateam la masa.




        Turul orasului Munchen este gratuit, insa nu chiar. Functioneaza pe baza de bacsis. Ni s-a sugerat acest lucru inca de la inceput. Am considerat totusi, ca munca lui Keith, umorul lui si bunavointa de care a dat dovada, alaturi de toate informatiile nepretuite pe care ni le-a oferit, fac toti banii pe care i-am dat. Ne-a spus la sfarsit ca suma lui preferata e 10 insa, fiecare poate oferi cat il lasa inima, fara a se simti obligat in vreun fel. Turul a fost minunat si nu am regretat nimic. Ma bucur chiar, ca am aflat o noua metoda de a vizita un oras in cateva ore si o alternativa ieftina si practica.
Trebuie sa stiti si ca Sandemans New Europe Tours ofera tururi gratuite in 13 orase din Europa, asa ca atunci cand ajungeti in Berlin, Hamburg, Praga, Tel Aviv, Dublin, Londra, Amsterdam, Bruxelles, Madrid, Ierusalim, Edinburgh sau Paris, luati in considerare si varianta unui tur gratuit al orasului. 

O sa va intrebati probabil, de ce nu se fac si la noi tururi gratuite de oras ? 
Ei bine, se fac !...si nu numai in Bucuresti, ci si in Brasov !
Niste oameni deosebiti au avut initiativa de a incepe proiectul Guided Bucharest - Free City Tours. Sunt tineri, sunt plimbati prin lumea larga, vor sa ii invete si pe altii ce stiu ei mai bine despre orasul lor, sunt amuzanti si isi fac treaba intr-un mod profesionist. Mai multe informatii despre tur, puteti gasi la: http://www.guided-bucharest.com/
Au infiintat si Guided Brasov - Free City Tour, cu pagina aferenta: http://www.guided-brasov.com/

E singura alternativa pentru cunoasterea Bucurestiului printr-o metoda inedita dar binecunoscuta deja, in toate tarile din Vestul Europei. Prinde foarte bine si aici pentru ca turistii straini care aleg sa viziteze Bucurestiul, ajung sa isi schimbe ideile preconcepute despre Romania si despre romani, dupa ce se plimba cu ghizii de la Guided Bucharest - Free City Tours.

De ce garantez pentru ei ? Pentru ca am calatorit impreuna, am urcat munti impreuna iar in cadrul tururilor gratuite la care am participat si eu (fie ca turist, fie ca translator), am avut bucuria sa vad cat de bine sunt informati, cat sunt de amuzanti si cat de atractiv prezinta obiectivele turistice din centrul orasului. Sunt sigura ca chiar daca v-ati nascut in Bucuresti, sunt lucruri pe care nu le stiti despre Centrul Vechi. E mult mai multa istorie acolo decat se poate vedea cu ochiul liber, atunci cand iesim la o bere intr-unul din barurile nou-aparute. Hai sa ne plimbam ghidat ! It's free !


 Sursa foto: Mihaela Calciu

luni, 21 noiembrie 2011

Casa cu Prieteni cauta basist

 foto by Ionut Vinatoru


Pentru ca vrem ca sound-ul sa fie mai complex si mai complet si pentru ca o chitara electrica, o chitara electro-acustica, un bongos si percutiile zornaitoare nu ne mai sunt de ajuns, trupa de folk-nouveau, Casa cu Prieteni, isi cauta basist.
Ca sa se incadreze perfect in Casa, trebuie sa tina cont de urmatoarele:

1. sa ii placa muzica trupei Casa cu Prieteni;
2. sa poata improviza;
3. sa aiba basul lui;
4. sa aiba un pic de timp liber pentru repetitii, atunci cand este nevoie;
5. sa fie vesel, energic si sa se potriveasca stilului nostru;
6. sa ii placa folk-ul si jazz-ul;
7. sa mai fi cantat pe o scena.


Asadar, daca iti doresti sa faci parte dintr-un proiect muzical vesel, energic si interesant, asteptam cu mare drag sa ne contactezi, trimitand un mail cu un demo (poate sa fie filmat chiar si cu telefonul dar sa fie cat de cat inteligibil) si cateva informatii despre tine la:
mihaelacalciu@gmail.com.

Despre noi, poti afla mai multe de pe paginile oficiale, Casa cu Prieteni:

http://www.facebook.com/pages/Casa-cu-prieteni/160499680648732
http://www.youtube.com/user/casacuprieteni


Daca ai amici, prieteni sau cunostinte care canta la bas si crezi ca ar fi interesate, da-le de veste ca trupa Casa cu Prieteni isi cauta basist.

Sharing is caring !


Mihaela Calciu,
Vocal si PR Casa cu Prieteni

Esti (te-am atins) - leapsa la duet II

Nu pot sa ma abtin, asa ca voi completa leapsa asta, pe masura ce imi aduc aminte. Am vazut ca nici Irina, nici Akritura nu se pot abtine asa ca nu ma simt vinovata. Buna alegere, Cata !

Pentru ca v-a placut, pentru ca si mie imi place tare Selah Sue. Am azi doua duete deosebit de...pe stilul meu contemporan.

Primul e cu Patrice.


Al doilea e cu Ronny Mosuse.


Exista si un al treilea, care imi face inima sa zburde si sa planga in acelasi timp. Rosario Flores si Diego el Cigala.


Unii mai si canta !

vineri, 18 noiembrie 2011

Madridul dezmatat se sprijina de perete



 photo by Mihaela Calciu

Madridul e numai bun pentru un sfarsit de saptamana. Arhitectural vorbind, e frumos tare. Are cladiri curate cu balconase micute din fier forjat si fatade din caramida, asa cum imi place mie. Nu prea poti sa fii un turist cu talie de alergator international, prin el. Nu prea poti nici sa mergi cu bicla pe strazile lui,  toate numai o rampa. Cei maxim douazeci de biciclisti pe care i-am vazut in patru zile intregi, erau dintre cei specializati, cu pantaloni cu fund, casca peste casca si colanti pe picioare, pe piept si pe brate si bagau...ca e de urcat mama, mama, la dealurile alea...!
Daca ai vazut Puerta del Sol, Plaza Mayor, Gran Via si Parcul El Retiro si te-ai flendurat pe stradutele à la barri vecchio, se cheama ca ti-ai terminat treburile turistice si te poti ocupa cu indestularea gatlejului cultural si nu numai.

Daca vrei o fetita, gasesti pe alese si pe agatate pe Calle de la Montera, pietonala care te duce spre Puerta del Sol. Daca vrei un travestit, gasesti sigur pe Gran Via sau putin in spatele bulevardului, pe Calle del Desengano, strada pe care era si hostelul nostru. Cum le recunosti pe ele ? Mi-era un pic greu la inceput pentru ca sunt curate, frezate si pentru ca mai aveau si alte gagici, cizme peste genunchi, mai ales in drum spre Puerta del Sol, toamna, pe ploaie. Ele insa, stau pe langa un perete si se leagana. Cateodata le mai suna si telefonul iar dupa ringtone-ul manelistic e imposibil sa nu iti dai seama ca esti in preajma lor. Cum ii recunosti pe ei, pe travestiti ? Cei mai multi poarta parpalac. Sunt si unii care te-ar putea prosti. Cu ei incepe noaptea. Ei sunt primii pe care ii vezi in drum spre centrul centrului madrilen.

Au atat de multe baruri cu tapas, atat de multe wine-bar-uri unde nu trebuie sa cumperi o sticla de vin ci poti comanda una copa, si apoi inca una, si inca una si iti aduc si masline, tartine cu ansoa sau branza si crochete de rontaiala, ca sa fie aperitivul complet. Doamne, cat am mai mancat in Madrid ! Cred ca mai mult am mancat, decat sa bem. Si ce incantare a mai fost ! Sufletul petrecerii vin-si-tapas e in cartierul La Latina, aproape de Plaza Mayor. Am ramas cu amintiri frumoase din aceste carciumi fancy, insa nu si cu fum de tigara imbibat in haine. 

photo by Mihaela Calciu

 Ca tot veni vorba, numarul 1 pe wish-list-ul pentru ziua mea de anul viitor este un Centru Vechi in care sa nu se fumeze in pub-uri, asa cum e si in Spania si care sa treaca la nivelul urmator si anume acela de a sta in picioare in bar, atunci cand dezbati istoria popoarelor lumii, sorbi dintr-un pahar cu vin rosu si infuleci un chips. Asa cum e in Madrid ! Hai ca se poate! Latinii au forta in picioare si pot bea si altfel decat stand la masa si uitandu-se la cine mai intra in bar si ce geanta mai are, nu ? E de vis sa nu iti miroasa hainele a fum, cand pleci din crasma. In timpul saptamanii, barurile se cam inchid la 2 a.m. In week-end in schimb, chiar se petrece pana la 8 dimineata. Pentru ca nu se fumeaza inauntru, oamenii stau pe strada, in fata barului, cu paharul in mana, asa ca e un zumzet interesant peste tot. In serile de vineri si sambata e un du-te-vino in tot centrul, cum n-am vazut nici la orele de varf in Madrid in timpul zilei, si asta pe parcursul intregii nopti. O asa aglomeratie pe Gran Via, n-am mai vazut decat in Bairro Alto din Lisabona. Iarba e si ea tolerata si miroase cam peste tot, pentru ca majoritatea tinerimii fumeaza. Majoritatea fumeaza dar nimeni nu vinde. Am insa si de data asta un pont pentru voi. Cautati-i pe negrii cu basca de rastamani care stau sprijiniti de ziduri si au o privire tulburata.

Unii ar spune ca va povestesc despre lucruri tabu. Eu as spune ca va vorbesc despre lucruri tolerate (de lege si de oameni), intr-o metropola europeana. Asadar cei tolerati in Madrid, sunt cei care se sprijina de cate un zid, balanganindu-se natural.

Cand am plecat din Madrid, m-a durut sufletul ca nu mai pot vorbi limba asta frumoasa, ca nu mai pot vedea spaniolii astia frumosi, bruneti si cu barba, ca nu mai pot manca bocadillos de calamares si chocolate con churros la micul-dejun.

Dar, ma intorc in Spania ! Andalucia, voy por ti, guapa !

miercuri, 16 noiembrie 2011

Primele zece secunde in pat


 photo by Mihaela Calciu

Nu, nu e vorba despre «  ne-amestecam trupurile-n noapte ».

Nu e nici advertisement la Diclofenac gel, desi ar putea avea legatura.

Orarul vietii mele e unul incarcat, cam de cand ma stiu. Pana si in scoala generala, aveam ore suplimentare de matematica pentru ca diriga era de mate, cerc de limba franceza si pregatiri pentru serbari. Din cauza ambitiilor de mai bine si mai mult, A autodepasirilor pe autostrada personala si a sursei de inepuizabile de energie,mostenita ereditar, as completa eu, nu prea sunt obisnuita sa stau in varful patului ca o leguma si sa astept sa castig la loto desi n-am jucat sau sa ma caute angajatorul ideal care sa imi ofere o carca de bani si eu sa il trag in piept si sa stau degeaba in Bali, sa hranesc pestii si sa mananc banane, asezata in hamac. Am muncit pentru absolut tot pana acum, La horoscop zice ca si de acum incolo va fi la fel. Nu m-am nascut cu lingurita de argint in gura, asa ca argintul il port acum doar in urechi, il cumpar in ziua de salariu si il mai dau tribut marii involburate, vara, cand il mai cere ea. Am inceput sa merg pe munte cu banii din alocatie, apoi cu banii din meditatiile pe care le dadeam eu la franceza iar apoi cu banii din salariu (asta fiind in primul an de facultate). Alerg de ceva timp si nu e usor ! Asa ca mi se cam ridica parul in cap cand vine cineva si ma judeca pentru ca ma plimb prin lume sau pentru ca pot sa fac aia si ailalta. Nu-mi da nimeni chestii, oameni buni ! Muncesc pentru ele si de-aia consider ca mi se cuvin.

Mi-am infipt bine picioarele in pamant deci, si nu prea mai zbor decat in somn sau cand merg cu avionul. Corpul e in priza, mintea e in criza asa ca probabil ca la un anumit interval de timp, ambele simt nevoia sa se opreasca. Am ajuns sa imi doresc sa dorm la pranz. Mi se intampla foarte rar pentru ca nu mai am nici macar examene dupa care sa vin acasa, nedormita pentru ca am invatat noaptea de dinainte.
Seara ma bag in el. Atunci incep sa imi simt corpul. Muschii se bucura ca atunci cand pielea se bucura ca are o haina groasa care sa o acopere, pe vreme cainoasa. Imi intind intai picioarele, de parca as vrea sa le mai lungesc. Inchid ochii. Imi intind apoi bratele pe sub patura ca si cum as cuprinde trei oameni dragi la un loc. La secunda 8, imi intind tot corpul de parca as vrea sa mai trag de el. La secunda 10, cineva ii sopteste creierului meu: ... ce bine e sa stai in pat...ce bine e sa dormi...shhhhht...

... si dimineata cand ma trezesc, mi se pare ca am dormit numai zece minute. Sau sa fie oare numai primele zece secunde in pat ?

Esti (te-am atins) - leapsa la duet

Cred ca cineva acolo sus, sau jos, sau peste mari si tari vrea sa imi dea un sut in dos ca sa ma mobilizez naibii si sa pun degetele pe tastatura...asa m-am mai pricopsit cu o leapsa. E muzicala, deci foarte pe gustul meu. Multumesc anticipat. E vorba despre duete care iti cresc papadii pe ten si iti pun margele de lana la gat, de la care sa te manance si sa te infioare.
Am ales doar cateva pentru voi dar vreau sa completez postul, pe masura ce imi aduc aminte.

So, pe locul intai (desi se mai gaseste pe aici prin refugiu) pentru mine se afla Mari de la Chambao si Bebe, cu piesa celor de la Chambao - Olvidarme de ti, pentru ca imi transmit si mie bucuria lor de a se revedea si de a canta impreuna.


Pentru locul doi, mergem la Bruxelles pentru tinerimea reghetoasa: Selah Sue cu piesa ei Explanations, pe care o canta cu Millow.


Si surpriza serii, doamnelor si domnilooooooooor !



Hai, ca n-am ales numai gagici.
Cei maci va multumesc pentru leapsa si o dau mai departe catre Inozza si catre Mintea de Ceai, daca au tragere muzicala de inima.