Aventurierii si bicicleala spre Stana Regala

Si uite ca a venit timpul, indelung asteptat ce-i drept, pentru a treia intalnire cu Cosmin. Kona Cosmin. V-am mai zis eu de el. M-a dus in Muntii Siriului, m-a dus in Muntii Baiului si uite ca, anul asta mi-a propus ca prima iesire o plimbare cu trenul, o coborare in Sinaia, o urcare pana la Cota 1400 si apoi doua vizite: una la Schitul Sf. Ana si una la Stana Regala. Stiu, n-ar fi trebuit sa am asa mare incredere in el, dupa ce mi-a facut anul trecut dar, nah ! Ma stiti pe mine ! Cand ma entuziasmez, cam pan-aici mi-a fost ! Am zis un da hotarat, m-am dus la Cosmina (stapana lui cu acte in regula) sa il cer, mi-am pus casca de Bubu MTB si am zis: Accept !

Participanti: Costin, Radu, Raluca, Ioan, Cristina, Anca, Mihai, Diana, Catalin, Alina si subsemnata, Mi.

Ne-am strans zece biciclete, zece posesori de biciclete si doua alergatoare, am stabilit intalnirea duminica, 22 aprilie 2012, in Gara de Nord din Bucuresti si dupa ce am umplut peronul de voie buna si de bitze, ne-am indreptat spre vagonul care ne era destinat, noua si bicicletelor. Evident, nu eram noi singurii biciclisti care voiau sa isi scoata frumoasele la munte intr-o tura de o zi, duminica. Pe langa cele zece biciclete ale noastre, mai erau vreo alti opt biciclisti. Ne-am trezit deci, ca nu prea aveam cum sa inghesuim atatea biciclete intr-un singur vagon, care avea prea putini suporti. Prin urmare, le-am pus noi claie peste gramada acolo, pe cele care au incaput, iar pe cele care nu au fost asa privilegiate, le-am intins pe holul prea ingust si intre banchete, in vagonul de langa. 

Nu va spun cum am calatorit noi insa, pretul pentru un bilet intreg la clasa a doua pentru ruta Bucuresti-Sinaia, la InterRegio este de 38,1 RON. O carca de bani, daca ma intrebati pe mine ! Puteti accesa linkul urmator, pentru orarul trenurilor cu plecare din Bucuresti spre Valea Prahovei:

http://infofer.ro/R3.asp

Daca sunteti cu bicicleta, verificati daca trenul pe care vreti sa il luati, are vagon de biciclete.

Ei bine, grupul de tineri biciclisti isi luasera bilet insa, cand a venit nasul au aflat cu stupoare, ca trebuie sa plateasca si pentru biciclete. La casa de bilete ei cerusera bilet la vagonul de biciclete dar doamna de acolo, le-a dat bilet normal. Intrebarea foarte pertinenta a nasului catre ei, a fost: Pai si de ce n-ati specificat ca aveti si bicicleta ? Nu stiu cum s-a finalizat cearta dar, lucrurile in mod evident nu se intampla corect in tarisoara noastra. 

Dupa o hlizeala maxima pe tren, am coborat bitzele in Sinaia, am facut o sedinta foto pe locomotiva din gara si dupa o scurta pauza de ciocolata cu aroma de lubrifiant pentru lant (bine ca nu mi-a dat in fata, Catalin, cu spray-ul ala), am pornit spre Cota 1400. Nu suna complicat, toti am mai fost la 1400 insa pe bicicleta, va zic ca nu e chiar floare la ureche. Urcusul e pieptis chiar de la inceput, daca pot sa folosesc termenul si pentru mersul pe bicicleta. 

 

Mai pe ea, mai pe langa ea am ajuns la bifurcatia cu drumul forestier care ajungea mai repede la Schitul Sf. Ana, decat daca am fi continuat 5 km pe sosea. Am decis deci sa avem parte si de adrenalina asa ca, la bifurcatie am facut dreapta si am intrat in padure. Prefer de mii de ori sa urc cu bicicleta pe forestier, decat pe sosea. Pe sosea mi se pare mai greu si sa merg pe langa ea, dar sa-i dau la deal. 

Pentru cine vrea sa urmeze acelasi traseu in perioada asta, va zic ca noi am dat si de zapada pe ultima portiune inainte de schit. Am tras niste poze, m-am pupat cu brandusele si cu viorelele, mi-am pus una in par dar, abia asteptam coborarea. 

  

 Coada la aventura

 Echipa

Incepuse o briza primavaratica si cum noi eram transpirati si imbracati destul de lejer, am zis sa o dam la vale. Mi-am pus polarul peste bluza de bicla, buff-ul la gat si pe fata si am inceput coborarea mai mult pe jos, pe portiunea cu zapada. 

 

N-am putut sa ma abtin si am zis sa incerc si cu bicla pe zapada. Voi sa nu incercati asta pe o zapada moale, cu noroi pe langa. Eu am derapat, degeaba am pus frana, m-am lovit in spatele genunchiului din cauza cadrului de la bitza dar, mai rau a fost ca era sa ma duc in valea din stanga si sa iau in plin si un mare stalp de fier. M-am oprit la timp, din fericire. Uai, ce dor mi-a fost de-o coborare ! In grup, am avut si oameni care erau acum prima oara la munte cu MTB-ul asa ca, s-au dat mai lin la vale dar, gasca e tare faina, asa ca ne-am tot asteptat.

In scurt timp, am ajuns la Stana Regala, o poiana cu o priveliste minunata spre Crucea Caraimanului, spre Stanca Franz Josef si Postavaru, in zare. O poiana minunata mai ales, pentru ca era plina de branduse.

Crucea Caraimanului vazuta de la Stana Regala

 

Am mancat ceva din traista pentru ca nu ne permiteam nici sa rasfoim meniul acolo insa, ne-am destrabalat cu cate o bere la 8, 9 si 10 RON. Sa-i spunem bere regala.

Slana Regala si Berea Regala 

 

 Preturile sunt regale la cabana Stana Regala asa ca am preferat sa ne hranim doar cu bere, soare si voie buna si sa ne pastram pentru o masa in Sinaia city.

Dupa o sesiune de urcus cu bicla in spate (unii) si coborare pe un drum tare ingust si apoi urcare pe langa bicla (altii) spre stanca Franz Josef, loc de panorama unde am tras si noi cateva poze de grup, am inceput coborarea spre Sinaia, pe drumul vechi ce vine de la Piatra Arsa.

 

 

 

E un drum tare stramt, cu pavaj iesit din radacini si curbe stranse din zece in zece metri. O incercare pentru oameni puternici si mai ales pentru cei care faceau prima coborare mai serioasa din viata lor.
S-a lasat si cu cazaturi dar fara incidente grave. Totul s-a sters cu un servetel umed. Diana si Radu sunt in regula. Cat despre mine, am reusit sa iau pe bicla doar vreo trei din toate curbele alea, in rest, ma dadeam jos ca sa nu ma duc in rapa. Dupa ce am iesit in bifurcatia de drumuri pavate, am facut stanga. Unii au coborat apoi, cu biclele in carca prin niste bocheti, pe drumul inainte, iar altii au continuat drumul spre dreapta, care coboara in curtea Castelului Peles. Ne-am reunit in sosea si am pornit toti zece, Doamne, si toti zece, in monom, sa cautam un loc cu de-ale gurii. Ne-am oprit la Terasa Bucegi dar, n-a fost sa fie pentru ca ne-au zis sa lasam biclele in strada, lipite de gard, pentru ca oricum le vedem. Dupa ce bagasem deja vreo patru bicle in curtea terasei, am renuntat si dupa ce le-am zis vreo doua, am plecat.

Am mancat o ciorbita ardeleneasca cu afumatura si niste cartofi taranesti, Cristina si Anca s-au delectat cu cate o bere Leffe care era cat un Bergenbier sus la Stana Regala, adica 8 Ron si, dupa ce ne-am pus burtile la cale atat de bine, incat abia am pedalat pana la gara, eu cel putin, ne-am urcat in trenul IR de 18h19 care, stupoare ! Nu avea vagon de biciclete si mergea la Constanta. Nasul a fost uricios, ne-am inteles intr-un final insa, ne-am tot trambalat cu cele zece bicle pentru ca nu aveau loc toate, niciunde. Ne-a intrebat nasul, de ce nu ne-am dus pe bicicleta la Bucuresti ?! Am ajuns cu ele la clasa I intr-un final, unde am stat si noi si ele, daca n-am avut de ales.

Concluzia e ca CFR-ul ar trebui sa introduca mai multe vagoane de biciclete la un tren pentru ca, de vara asta incolo clar vor circula mai multi biciclisti spre munte. Fetele ne-au dat clasa cu alergatul lor. Noi cu bitzele n-am putut sa ne tinem dupa ele. Le uram succes la Eco-Marathon !

Trebuie sa imi achizionez si eu Cosmin, adica un MTB cat mai repede, mi-a placut tare gasca cu care am fost si...iubesc tare coborarile si brandusele. 

Urmeaza o Comana de 1 Mai, dupa o Buila-Vanturarita de week-end.

macinpar si Cosmin va ureaza traditionalul " Hai sa ne-mpacam!"

Sursa foto: Costin Mircea, Catalin si Mihaela Calciu