Si vecinii au locuri frumoase. De bulgari deja stim: au munti minunati, au o Mare Neagră mai albastră decât a noastră, au mâncare bună rău şi mai sunt si vecini cu grecii care sunt bărbaţi frumoşi ce vorbesc o limbă de poveste şi au insule desprinse parcă din Rai unde poţi mânca portocale direct din pom. Lângă vecinii bulgari sunt vecinii sârbi. Nu prea am auzit eu cunoştinţe care să meargă în vacanţă în Serbia, aşa ca anul trecut în noiembrie, m-am hotărât să verific eu dacă în Belgrad e frumos sau nu. Atunci când vrem să calatorim nu o singură dată pe an ci vrem să vedem cât mai multe locuri frumoase, trebuie să ne orientăm. Nu ne-am dezis nici de data asta şi am profitat de oferta CFR Belgrad Special, astfel încât cu 46 de euro am călătorit dus-întors, la clasa a doua. Noi am ales să luăm cuşetă doar la întoarcerea spre România, pentru ca ne ajungea cam scump dus-întors. Din Bucureşti spre Belgrad am avut noroc iar compartimentul de 8 locuri a fost liber aşa că ne-am putut odihni fiecare pe cate o banchetă.
Poate că Belgradul nu impresionează prin arhitectură, sigur nu e o metropolă şi nici un oraş foarte modern însă pe mine m-a cucerit cu cladirile care poartă încă urmele bombardamentului NATO din 1999 şi care acum sunt obiectiv turistic, cu impunatoarea cetate Kalemegdan care te întâmpină de îndată ce intri cu trenul în Belgrad şi care îţi oferă o vedere de ansamblu asupra întregului oraş cu partea lui veche-Stari Beograd-, cu cea nouă-Novi Beograd-care se continuă cu încântătorul district Zemun de-a lungul râului Sava, cu Dunărea şi cu cele două insule Ada Ciganlija şi Insula Marelui Război. În plus, sârbii sunt frumoşi, bine făcuţi şi au suflet mare. În cateva zile am rezolvat cazarea, transportul, itinerariul şi am facut rost şi de un prieten sârb de împrumut care s-a dovedit a fi genul de om pe care îl întâlneşti o data şi cu care rămâi prieten toată viaţa. Dacă mergeti vi-l împrumut şi voua !
Ziua mea nici ca putea fi mai frumoasă: am plecat din ţară aşa cum îmi doream, am cunoscut un sârb minunat cu care am ciocnit Jelen, una dintre berile sârbeşti, stând cu picioarele atârnate înspre Dunăre, am mâncat burek şi Ćevapi, un fel de mâncare tradiţional-kebap cu carne tocată şi diverse garnituri-, mi-am cumpărat vreo trei perechi de cercei, am văzut Belgradul de sus, din cetatea Kalemegdan şi ne-am hotărât să mergem pe insula Ada Ciganlija. Damnjan ne-a îndrumat către staţia de autobuz însă am descoperit că autobuzele care ne trebuiau nouă nu opreau şi acolo aşa că am inceput să întrebăm. A fost destul de greu pentru că sârbii întâlniţi de noi nu prea vorbeau engleză. Întrebaţi-i întotdeauna pe tineri !
Pe o caldură mare şi într-o aglomeraţie infernala am ajuns pe insula Ada Ciganlija. Efortul avea să merite. Mai aveam o singură dorinţă de ziua mea: să biciclesc.
Insula e de vis. E un paradis al sporturilor: sunt piste de biciclete care inconjoară insula, poţi să faci bungee-jumping, să te plimbi cu caiacul, să joci baschet sau tenis pe terenuri special amenajate, poţi inchiria biciclete, poţi face plajă, poţi merge cu rolele sau cu barca, poţi face picnic, te poţi răcori cu o bere rece la una dintre multele terase-restaurant aşezate de-a lungul răului şi mai ales, te poţi bucura de un aer curat cum numai la munte mai gaseşti. Am sărit într-un picior de bucurie cand am ajuns pe insulă şi apoi încă de câteva ori pe măsură ce o descopeream. Centrul de la care am închiriat bicicletele era deschis 24h/24 iar preţurile erau mici, astfel încât poţi pedala 1 h cu 1,5 EUR sau o zi întreagă cu numai 4 EUR de persoană.
Am dat câteva ture de insulă cu bicicletele, bucurându-ne că putem pedala pe piste, în voie, pentru că cei care se plimbau pe jos, nu ne împiedicau în niciun fel. M-am bucurat de cel mai frumos apus de soare pe care l-am prins vreodata de ziua mea şi am mâncat biscuiţi pe malul râului, pe înserat.
Cu un gol în stomac şi puţină invidie în suflet pentru faptul că sârbii au posibilitatea de a face sport într-un cadru atât de frumos mi-am propus ca data viitoare să petrec cel puţin o zi întreagă pe insulă. Pluteam !
As fi dormit acolo pe mal, dacă nu s-ar fi lăsat frigul. Era totuşi noiembrie dar pentru că mi-a plăcut atât de tare faptul că sârbii pun mare preţ pe sport, mi-am propus sa revin. Cel mai probabil o voi face vara pentru a profita şi de petrecerile vestite care au loc în fiecare seară, la marea lor din Belgrad.
Sursă foto: Mihaela Calciu
