am si vorbe dar n-am timp. revin. poate imi si revin entre temps. pana atunci tot imi vine sa tip. ca-n filme asa. sa alerg tare pana pe un deal si apoi sa urlu de acolo, din toti rarunchii. sa dau tot afara. toate gandurile, toate sentimentele de tot felul, tot ce e rau in mine, tot ce primesc de la altii si nu vreau dar iau, toooooooooooooooooooooooooooooooooooot.
pana atunci poate ma salveaza cana de cafea. ma duc sa fac infuzie. la re-ve-de-re. trimiteti-mi imbratisari si atat.
macinpar
Ma risc totusi si zic, in afara de imbratisarile in numar nelimitat si total neconditionat pe care le ai din tot sufletelul meu de ing foarte diplomat, urmatoarele:
RăspundețiȘtergere1. Nu are niciun rost sa urlii, poti canta asa cum ne-ai obisnuit din sufletul-ti colorat si din vocea "aia puternica",(cel putin invers proportionala cu inaltimea ta-asta daca cineva chiar are nevoie de comparatii de acest gen)si vei vedea ca toata energia pozitiva pe care o treansmiti are efect de bumerang si "tot ce e rau in tine" (chiar e???? eu nu am sesizat existenta ei) va disparea.
2. In loc sa alergi pana pe un varf de deal pentru a urla, mai bine mergi incet pana acolo, nu de alta, dar trebuie sa ai timp sa admiri lanurile de maci ce te-nconjoara, sa ii culegi si sa ti-i pui in par. Cand ajungi sus, aseaza-te pe iarba, trage aer in piept si priveste in fata (intotdeauna in fata). Cu siguranta vei vedea muntii cu vai, zapada, soare, cabane,chitari, calatori rataciti pe carari iar in acel moment oricum ti se va taia respiratia si nu vei mai putea urla.
Parol :)
*existenta lui (a raului), scuze, oboseala...
RăspundețiȘtergeresunt mai bine...sau cum tocmai am raspuns la intrebarea: "ce faci?" - supravietuiesc...mai bine. iar comentariul tau mi-a dat zambet, nu teroare :)...multumesc pentru imbratisari si maci si toate...sunt mai bine.
RăspundețiȘtergere