O gramada de tzepe...in Rusenski Lom

Joi seara. Concert CASA CU PRIETENI. A venit Florin de pe carpati.org la mine sa ma intrebe cum ramane cu Bulgaria aia de care vorbisem si la cantarea mea care avusese loc cu o saptamana in urma. Eu fiind cu capul in toate partile, i-am zis ca vorbim la pauza. La pauza i-am zis ca...nici nu mai stiu ce i-am zis. Eram oricum in Seven Heaven si cu capul mare de emotii si toate cele. Mi-a strecurat o foaie cu numarul lui de telefon si cu id de mess. Ca din alta lume. Dupa afterparty-ul marca El Primer Comandante si Casa cu prieteni, am dormit vreo 4 ore, aproape intregi si apoi am intins-o spre scarbici. Urma inca o zi din categoria cea mai lunga zi. Pe la pranz F mi-a dat un sms in care ma intreba daca vin sau nu in Bulgaria. Balmajise el ceva de un parc natural, aproape de Ruse. Mai apoi m-a sunat. Eu eram intr-o lume paralela din cauza nesomnului si a celor doua monitoare in care ma holbez opt ore pe zi, asa ca i-am spus vehement ca nu vin, decat daca mergem duminica. Sambata ar fi fost moarte de om...adica de MI...ne. El a zis ca ei merg sambata si s-a rugat de mine vreo cinci minute ca sa vin acum, de data asta, hai te rog eu, hai vino, da' de ce nu, dar hai, te rog, te rog, te rog. Eu NU si nu ca sunt praf de oboseala, ca crap, ca mor ca n-as putea sa ma mai trezesc si maine. I-am urat toate cele cu have fun si vreme buna si am inchis telefonul. Dupa vreo cinci minute, l-am sunat inapoi si i-am zis ca vin. Mi-am zis mie ca dorm duminica si aia e. Sau ca dorm la batranete. Si mai bine. E timp. Nu stiu cat mai rezista corpusorul asta al meu, in schimb.

M-am trezit la 6h30 sambata dimineata. Am bagat cafea, mi-am pus frontala in rucsac, un polar in plus, o pelerina de ploaie, glossul si am plecat spre masina lui Catishor. Trebuia sa fim patru. Cand am ajuns la masina, am aflat ca urma sa fim doar trei. De parca mai conta. Important era ca mergeam. Mi-era un dor de o Zagorka, de numa'.
So, prima oprire a fost Basarabovo cu a lui manastire sapata in stanca, la doar cativa km de Ruse.

Eu una nu ma mai saturam de facut poze. Parca deja trecuse prea mult timp de cand nu mai iesisem din oras. Munca mea e prea statica. Nu mai pot asa. Dar pentru ca trecuse deja timpul alocat, ne-am intors la masina si am plecat spre Ivanovo sa vedem manastirea din piatra, la numai 21 de km de Ruse.

Catishor ne-a omenit cu sandwich-uri facute de ea. Eu m-am dat in leagan.

 Am urcat apoi toti trei spre manastire.

Intrarea e 5 Leva de persoana si 1 Leva pentru studenti si posesori de card Euro 26. Deci, pe persoana fizica m-am scos, cum ar veni. Exista posibilitatea de a cumpara un bilet cumulat pentru Ivanovo si pentru situl arheologic de la Cherven. Catishor si Florin asa au facut iar eu am dat cate 1 Leva in fiecare locatie. In manastire sus, mai nimic de vazut. Ne-am chinuit strasnic insa, sa deschidem usa de la micul balcon care ne-a oferit o priveliste asupra intregului canion din Parcul Natural Rusenski Lom. Eu si Catishor ne-am chinuit, in timp ce nenea care ne-a vandut biletele se facea ca nu ne vede si ne lasa sa ne chinuim in continuare. Cred ca a functionat pe baza de desfacere capac-borcan-cu-zacusca, adica dupa ce am chinuit eu inchizatoarea de la usa, Catishor a reusit sa o deschida. Frumos view de la balcon.

Paparazzi macinpar a fost iar in misiune.

 Dupa ce era sa imi ia vantul ala napraznic ochelarii de la H&M, proaspat achizitionati, m-am tirat instant din balcon. Am iesit si ne-am indreptat spre locul panoramic. Numai ca...in drum spre...am dat de niste micute grote, asa ca am bagat un cocotz asa la liber pe stancile din dotare, cu rucsacul in spate, ochelarii de soare la ochi si aparatul foto atarnat de mine.

Din ciclul "ceeee-ti mai plac stanca, mai macinpar"...ei bine, da...mi-a placut maxim. Catishor si-a facut botezul pe stanca sub indrumarile mele, iar Florin a exersat coborarea cu spatele la stanca, in stilul propriu si caracteristic dupa cum am aflat.

Cred ca varfurile incaltarilor unora vad mai bine pe stanca, decat ochii altora care coboara in stilul clasic cu fata la stanca.

La punctul de belvedere-panoramica, eu si Catishor am tras un photo-shooting de zile mari, in bataia vantului nebun si cu soparlitele dupa noi.

Ca ne place, ne place, ne place, place, placeeeeeee...

Martenitze peste tot, vant in plete, soare pe fata, privirea spre cer, stanci la orizont...ca ne place...in Bulgaria, intr-o zi de primavara pe bune.

Acestea ziind fise, am coborat de pe platforma panoramica si ne-am indreptat spre masina. Ne-am mai luat una-alta, ne-am mai lasat una-alta si am plecat spre canion, cu bazdaci in picioare. In ale mele cel putin. Si am intrat pe drumul care mergea de-a lungul raului Lom, de-a lungul canionului si la baza peretilor de stanca in care erau sapate grotele bisericesti.

Urcusul spre prima grota ne-a sleit si ne-a dat teroare din cauza tzepelor pe care ni le-am luat...la propriu. N-am inteles nici pana acum ce naiba de arbusti erau aia cu tzepi pe fiecare ramurica. Daca nu ne-au intrat tzepii aia direct pe sub piele, au strabatut orice fel de bluza, blug si polar. A fost cu dureri. Eu mai trageam cate un tipat de o speriam pe Catishor. Florin a fost un dragut si un gentleman si ne-a lasat pe noi doua primele. Cred ca voia sa ne apere de tzepii aia care veneau din urma sa ne prinda de fund.

Noroc cu bocancii lui Catishor, ca eu venisem imbracata si incaltata subtire de vara, ca stiam eu cum e in Bulgaria si ca mergem la plimbarica, la manastiri si alea alea. Catishor dadea picioare tzepelor, eu ma tineam de o creanga cu tzepe ca sa nu ii vina ei in cap iar Florin astepta cuminte sa se elibereze drumul.
Cand am ajuns jos, am gasit pe sub tricou vreo cinci puncte negre pe burta mea, care nu imi apartineau si care lasasera alte cinci puncte rosii pe pielea mea, cu durerile aferente. Eram plina deci, de niste insecte mici care nu mai voiau sa plece nicicum de pe piele si forau de zor. Pe spate eram la fel, mega ciupita. Le-am scos si pe alea de pe pielea lui Catishor desi ea zicea ca mi se pare mie si ca punctele rosii sunt sigur de la tzepe. Stiu ca toate tzepele lasa urme, dar totusi. Dupa toate experienta cu prima grota, eu am zis ca daca si catre celelalte e la fel vegetatia, mie mi-a ajuns si ma uit de jos in sus.

A meritat efortul dar a fost de ajuns, parerea mea.

Va mai ofer niste poze artistice si va spun ca din fericire, traseele spre celelalte grote au fost mult mai accesibile si am beneficiat de altfel de copaci. Aveam insa in continuu senzatia ca ma mananca ceva prin pantaloni, imi scarpinam ciupiturile si saream in sus avand senzatia ca mi-au mai intrat trei tzepi sub piele.

Canionul din Parcul Natural Rusenski Lom, in alb si negru.

Timpul trece leafa merge si soarele se duce, asa ca dupa tzepe, grote, soparle si ciupituri prea multe, ne-am indreptat spre iesirea din canion si spre satul Cherven. Ruinele fortaretei nu m-au impresionat in mod deosebit, dar privelistea de sus de acolo, mi-a placut tare mai ales ca am prins lumina aia frumoasa de la apus, numai buna de facut poze. Si am vazut si capre. Macinpar a fost fericita. Ea iubeste caprele.

Imi venea sa le iau acasa, sa le iau de gat, sa le pup si sa ma urc pe ele si sa fugim acolo unde tin ele branza lor buna de capra.

Gluma-i gluma dar toata ziua am suspinat dupa mancarile bulgaresti si dupa o Zagorka. Am intins-o deci spre Ruse ca sa se bucure si papilele noastre gustative de ceva traditional. Am gasit si centrul cu strada pietonala, am parcat masina si am luat-o la picior in cautarea Mehanalei ideale. In drum spre insa, am dat de trei neni care cantau o rumba-flamenca de Ruse de m-au dat pe spate si cu toata foametea mea, tot am stat sa ascultam trei melodii.

Dupa mai multe incercari nefericite de a ne intelege cu oamenii pentru a ajunge la o Mehana, si dupa ce toate femeile alea ne-au raspuns numai in bulgara, cu fraze lungi si de neinteles, am ochit eu un tinerel oaches si l-am intrebat in angliski unde pana mea putem sa gasim si noi o Mehana, in Ruse. Omu' ne-a zis fix de Ciflik de care stiam si eu din povestirile celor care trag o fuga seara dupa munca, special ca sa manance acolo. Am ajuns, am bagat eu o Zagorka, o Shopska salad, niste kebapche cu mult mustar, Catishor o supa Tarator si o kavarma de pui iar Florin o Shopska salad si am intins-o spre casa.

Bulgaria e o tara frumoasa care are multe de oferit (am uitat sa va zic ca mi-am luat Zagorci si branze si napolitane Troia pentru acasa, deci ma declar fericita pe deplin). Uite-asa tzac-pac mi-au mai venit cateva idei pentru iesiri de week-end in vecinatate. To be continued...ca fu frumu tare !
aaaaah...si mai vrem soareeeeeeeeee...


Sursa foto: Mihaela Calciu