duminică, 2 octombrie 2011

Dupa-amiaza indiana si seara cu Dracula Bass


In primul week-end de stat in Bucuresti dupa vreo doua luni de zile, am stat intr-o parcare unde m-am batut soarele in cap, timp de cateva ore bune. N-a fost cu banat pentru ca am participat la Let's Do It, Romania !, cu mare drag. Singurul regret a fost ca sfarsitul de saptamana m-a gasit in oras, printre betoane si claxoane.

Asta este al doilea week-end de stat in Bucuresti, in care mi-am propus sa iau eu toata vitamina D trimisa de Monsieur Soleil, si sa ma aciuez pe la ceva evenimente urbane frumoase. Din cauza de mosmondeala maxima, am ratat ieri bautul cafelei la soare, langa lac, asa cum imi propusesem atunci cand m-am trezit. De fapt, din cauza statului meu cu ochii in toate ecranele posibile, am ajuns sa beau cafeaua pe la 16h30, motiv pentru care mi-am continuat toata dupa-amiaza cu o mare durere de cap.

Mi-am dat seama totusi, ca astept toamna pentru ca astept cu nerabdare sa merg la evenimente multe si colorate.

Rochiile fiind puse, balerinii turcoaz fiind incaltati si cerceii-acadea rosu cu albastru fiind atarnati, am reusit sa ma urnesc spre niste dimensiuni mai altfel, mai indepartate, mai aromate, mai colorate si mai cu yoga si suc natural de aloe vera si anume la editia III a Festivalului Namaste India la Muzeul Satului, impreuna cu Fabi, o prietena tare draga.


M-as plimba in Muzeul Satului, in fiecare seara daca as putea pentru ca vorba aia, mie imi place la tara.


Ce-am gasit acolo ? Pe langa salurile colorate, salvarii obisnuiti, incaltarile traditionale si bluzele care mai de care cu paiete...am gasit acolo de vanzare si sari (saree), cea mai veche piesa de vestimentatie indiana pentru femei.


Ne-am jucat si noi putin...mai putin decat cele care isi si puneau sari-ul pe cap ca sa pozeze in Maitreyi, ce-i drept.



Mi-au placut culorile, bratarile, paiele, elefantii si palaria lui Fabi.


Tot asa colorat sper sa fie si in Rai si sa am bratari la maini si la picioare si chiar un coc prins cu bratari in zeci de culori.

Cum mi-ar sta ?



A fost si muzica indiana. M-am deschis, am intrat dar n-am putut sa iau. Pur si simplu nu intra.Si urmeaza ultima piesa, tot una mai lunga, au zis ei - Sahaj Group. Ceva traditional, mai lung, adica un fel de hora indiana, mi-am zis eu. Dupa 5 minute am cedat si am plecat sa vad BassMani la Green Hours, unde avea loc prima editie a Festivalului Dracula Bass.



V-am mai povestit eu despre atractia mea pentru Bass si voce. Cand am plecat de la Festivalul Namaste India, saream deja intr-un picior de excitement pentru seara frumoasa si muzica sexy care urma sa se intample pe scena de la Green Hours, in cadrul Festivalului Dracula Bass.

Am ajuns la o ora dupa ce incepuse competitia muzicala si nu i-am prins decat pe ultimii doi participanti din prima seara, pe care ii puteti asculta aici, in cadrul jam session-ului care a urmat recitalului lui Michael Acker si Anei Cristina Leonte:


Prezentarea festivalului a fost slaba dar speram totusi ca la viitoarele editii sa fie mai bine.
Stilul de cantat la bas al lui Alexandru Davidescu , m-a atins, m-a cuprins si m-a invaluit iremediabil. Avea o placere cu care canta, care imbinata cu priceperea lui si cu un fel de agresivitate dulce, m-a coplesit. Probabil ca nu degeaba a cantat in deschiderea concertului lui Steve Vai la Bucuresti ?!

Placerea serii pentru mine si pentru Fabi a fost insa, recitalul lui Michael Acker cu Ana Cristina Leonte. Pacat ca ati ratat beatbox-ul jazzic al lui Michael Acker, de pe prima piesa care a fost una in braziliana, inaintea careia el a afirmat ca o sa cante fara bas, la festivalul de chitara-bas.


Imi place tare relaxarea lui pe scena.


Imi place tare si vocea Anei Cristina Leonte. Imi place tare si de ei doi, ca proiect.


Am plecat spre casa implinita, dupa o seara frumoasa de vara-toamna petrecuta cu oameni frumosi cu palarii frumoase si basisti frumosi si virtuosi, pe care am putut sa ii apreciez desi eram pe apa plata. Daca am starnit sunetele grave in voi, festivalul Dracula Bass continua si azi, tot la Green Hours de la 19h00.


Sursa foto: Mihaela Calciu

2 comentarii:

  1. ...Ne pare bine pentru interventia dvs si pt ca ati avut momente placute ascultind basistii si nu numai... de fapt, cel mai important lucru intr-un festival muzical.

    Cam dura insa afirmatia ne echivoca "Prezentare jalnica a festivalului cu gafe peste gafe si texte rasuflate si depasite de situatie"... E vorba de o editie pilot, deci de o incercare, testare, inclusiv a organizatorilor.... Greseli este normal sa se intimple, ideea este ce/cum invatam din acestea.
    De altfel, chiar in textul de mai sus exista ceva "defectiuni", unele probabil strict de redactare, unele mai "profunde":). De ex: in romana, bas (basist), nu bass (bassist). Nu imi lua in rau interventia, te rog, cum nici noi pe a ta...

    cu simpatie,
    Voicu R.

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu m-am bucurat mult cand am gasit festivalul si mi s-a parut excelenta ideea. muzica m-a interesat mult mai mult intr-adevar decat prezentarea, insa nu am putut sa nu remarc si acest lucru. se prea poate sa fi fost un pic cam dura. am modificat, in consecinta. nu prea vad ce alte defectiuni profunde ar fi, in conditiile in care e un post subiectiv, fara alte pretentii.

    ii doresc viata lunga festivalului :)

    RăspundețiȘtergere