Eu nu alerg. Am ramas cu sechele probabil dupa probele la sport din scoala generala cand trebuia sa alergam patru ture de scoala, dupa care simteam ca imi cad dintii la propriu, ca imi bubuie capul si ca vomit tot ce am in mine. Cred ca de-atunci am zis ca nu ! In fine, alerg daca e nevoie sa prind trenul la intoarcerea de la munte, alerg daca ma jos de-a-v-ati-ascunselea sau poarca. Nu-mi place sa alerg pe munte. Eu vreau sa merg, sa ma opresc, sa ma tolanesc in iarba, sa miros branduse si sa mi le pun in par, sa las razele soarelui sa imi intre in ochi, sa ma uit la nori, sa cant pe poteca si altele asemenea. Nu vad inca frumusetea in a alerga pe munte...la maraton.
Am inceput totusi sa vad alergatul la maraton pe munte, ca pe un sport, sa il tolerez si, mai nou, sa ii admir tare pe oamenii care pot sa faca lucrul asta. Am vazut pentru prima data oameni de 15 ani si oameni de 70 alergand unii alaturi de ceilalti, trecand linia de Finish in aplauze la fel de puternice, cu aceeasi transpiratie si aceleasi lacrimi in ochi. Sunt niste sentimente incredibile chiar daca stai pe margine si doar ii incurajezi. Daca esti om, daca stii ce inseamna efortul si muntele, poti sa traiesti aceeasi bucurie o data cu ei, pe ultimii 100 de metri. Ciucas Trail Running 2011 a fost primul maraton la care am participat, de data asta in calitate de voluntar: CTR-Ciucas Trail Running si LDIR-Let's Do It, Romania! Despre experienta CTR, in alt episod. Mi-a placut tare atmosfera astfel incat am inceput sa vreau sa vad mai multe, sa vad pentru moment.
Astfel incat, m-am trezit acum cateva zile ca o pun de-o echipa pentru Bucharest International Marathon. Dragul meu coleg, Florin voia la maraton dar nu avea oameni pentru stafeta iar la semi-maraton nu prea s-ar fi bagat. In aceeasi seara cu noroc, aflu ca domnul lulianintaraminunilor din Sacele City, ar vrea si el la stafeta dar n-are echipa. Astepta un raspuns de la o dra care voia sa se mute de la semi-maraton la stafeta. Well, cum sunt eu combinatoare de fel asa si cum imi place sa ajut oameni faini, mi-am facut echipa cu: Florin Maximciuc-colegul meu de birou, Leonard Maximciuc-frate de coleg, Iulian Coserea si Paula Dogaru-prietena cu Iulian Coserea. Bun, acestea ziind fise, avem echipa, avem valoare...si Kenya moareeeee ! Ne-am hlizit noi pe la birou cu sloganul asta, vineri dar gluma-i gluma si ne trebuie si un nume pentru echipa. Domnul team-leader Iulian Coserea, m-a insarcinat pe mine sa gasesc numele echipei dat fiind faptul ca tot eram nasa lor, antrenoarea, PR-ul si manager-ul. Mi-a venit ideea ca sunt creativa under pressure dar am sunat-o pe Loria sa ii cer acordul pentru ca numele pe care voiam sa il propun echipei, era gasit de mine si de ea cand o dadeam noi la vale pe Crapatura, in Crai, in augustul ce tocmai a trecut. Drepturile de autor fiind cedate/imprumutate, le-am propus baietilor, ei s-au pupat imediat cu numele asa ca sambata a avut loc sedinta tehnica a echipei mele: I Sparg You! Team.
Dupa ce s-au inscris la Piata Alba-Iulia, si-au luat pachetele de concurs cu tricouri Adidas care miroseau...a parfum Adidas (UAU), am exersat viitoarele treceri prin Sponge Point si stersul apei de pe concurenti, nu racorirea lor.
Ne-am apucat de strategii, tactici si susanele, toate cu zambetul pe buze caci, nu-i asa, echipa mea trebuie sa fie una vesela care sa joace de distractie si sa doarma linistita noaptea dar sa ajunga si pe langa podium.
Florin s-a retras dupa sedinta tehnica nr. 1 de la Curtea Berarilor, Iulian a ajuns la nivelul 2, in Sinner's Pub si s-a indreptat apoi si spre level 3, clatite party. Antrenoarea si antrenoarea-secunda si-au pus ceasurile sa sune de cum au ajuns in Sinner's, ca sa fie sigure ca ajung la Start, sa incurajeze echipa. Prima varianta de trezire a fost 08h00. Am mai stat noi, am mai baut o bere, am mai ascultat o chitara, ne-am mai transpus un pic la un foc de tabara in inima si am ajuns sa punem ceasul sa sune la 09h00 ca sa prindem startul lui Florin, care urma sa alerge al doilea. Tot e bine, imi ziceam ! Mai stam, ne mai hlizim, terminam Paulaner-ul, mai luam o Timisoreana, ne mai uitam la calugarite cum fumeaza si ajungem sa punem ceasul sa sune la 10h00, ca sa il prindem macar pe Iulian, cand primeste stafeta si o duce-n sus, pe Dambovita.
Pe la 03h30 ne urnim si noi cu greu spre case, printr-o ploaie rece rau si in aburi de bere, cu un taximetrist care stia cati km are maratonul, ce sunt aia coltari si alte asemenea.
Dimineata, m-am trezit cu capul mare si cu mustrari de constiinta ca eu, ca si antrenoare nu am ajuns la start. I-am dat trezirea si Loriei cu clasicul:"Fetele, ne trezim ?!" si am ajuns la Piata Alba-Iulia inainte sa alerge Iulian, ultima tura la stafeta.
Am intrat in atmosfera de cand am ajuns la Piata Muncii, unde era bucla. Destul de demoralizant pentru concurenti pentru ca era cam ultima bucata inainte de finish iar pe partea asta nu erau deloc sustinatori.
De la Muncii spre Alba-Iulia, cand eu inca dormeam, m-a strigat Matei, care...guess what ?
Florin alergase, scosese 1h iar Iulian nu mai avea stare, il mancau calcaiele iar piciorul lui cerea cip-ul de la Leonard, colegul care era in tura a treia.
A venit si Leonard, a scos pana intr-o ora, a predat cip-ul si Iulian a plecat bine, cu incurajarile dupa el, cele verbale deocamdata.
Stiu, toti sunt castigatori si finisheri si winneri dar unii sunt si buni.
Am inceput totusi sa vad alergatul la maraton pe munte, ca pe un sport, sa il tolerez si, mai nou, sa ii admir tare pe oamenii care pot sa faca lucrul asta. Am vazut pentru prima data oameni de 15 ani si oameni de 70 alergand unii alaturi de ceilalti, trecand linia de Finish in aplauze la fel de puternice, cu aceeasi transpiratie si aceleasi lacrimi in ochi. Sunt niste sentimente incredibile chiar daca stai pe margine si doar ii incurajezi. Daca esti om, daca stii ce inseamna efortul si muntele, poti sa traiesti aceeasi bucurie o data cu ei, pe ultimii 100 de metri. Ciucas Trail Running 2011 a fost primul maraton la care am participat, de data asta in calitate de voluntar: CTR-Ciucas Trail Running si LDIR-Let's Do It, Romania! Despre experienta CTR, in alt episod. Mi-a placut tare atmosfera astfel incat am inceput sa vreau sa vad mai multe, sa vad pentru moment.
Astfel incat, m-am trezit acum cateva zile ca o pun de-o echipa pentru Bucharest International Marathon. Dragul meu coleg, Florin voia la maraton dar nu avea oameni pentru stafeta iar la semi-maraton nu prea s-ar fi bagat. In aceeasi seara cu noroc, aflu ca domnul lulianintaraminunilor din Sacele City, ar vrea si el la stafeta dar n-are echipa. Astepta un raspuns de la o dra care voia sa se mute de la semi-maraton la stafeta. Well, cum sunt eu combinatoare de fel asa si cum imi place sa ajut oameni faini, mi-am facut echipa cu: Florin Maximciuc-colegul meu de birou, Leonard Maximciuc-frate de coleg, Iulian Coserea si Paula Dogaru-prietena cu Iulian Coserea. Bun, acestea ziind fise, avem echipa, avem valoare...si Kenya moareeeee ! Ne-am hlizit noi pe la birou cu sloganul asta, vineri dar gluma-i gluma si ne trebuie si un nume pentru echipa. Domnul team-leader Iulian Coserea, m-a insarcinat pe mine sa gasesc numele echipei dat fiind faptul ca tot eram nasa lor, antrenoarea, PR-ul si manager-ul. Mi-a venit ideea ca sunt creativa under pressure dar am sunat-o pe Loria sa ii cer acordul pentru ca numele pe care voiam sa il propun echipei, era gasit de mine si de ea cand o dadeam noi la vale pe Crapatura, in Crai, in augustul ce tocmai a trecut. Drepturile de autor fiind cedate/imprumutate, le-am propus baietilor, ei s-au pupat imediat cu numele asa ca sambata a avut loc sedinta tehnica a echipei mele: I Sparg You! Team.
Dupa ce s-au inscris la Piata Alba-Iulia, si-au luat pachetele de concurs cu tricouri Adidas care miroseau...a parfum Adidas (UAU), am exersat viitoarele treceri prin Sponge Point si stersul apei de pe concurenti, nu racorirea lor.
Ne-am apucat de strategii, tactici si susanele, toate cu zambetul pe buze caci, nu-i asa, echipa mea trebuie sa fie una vesela care sa joace de distractie si sa doarma linistita noaptea dar sa ajunga si pe langa podium.
Florin s-a retras dupa sedinta tehnica nr. 1 de la Curtea Berarilor, Iulian a ajuns la nivelul 2, in Sinner's Pub si s-a indreptat apoi si spre level 3, clatite party. Antrenoarea si antrenoarea-secunda si-au pus ceasurile sa sune de cum au ajuns in Sinner's, ca sa fie sigure ca ajung la Start, sa incurajeze echipa. Prima varianta de trezire a fost 08h00. Am mai stat noi, am mai baut o bere, am mai ascultat o chitara, ne-am mai transpus un pic la un foc de tabara in inima si am ajuns sa punem ceasul sa sune la 09h00 ca sa prindem startul lui Florin, care urma sa alerge al doilea. Tot e bine, imi ziceam ! Mai stam, ne mai hlizim, terminam Paulaner-ul, mai luam o Timisoreana, ne mai uitam la calugarite cum fumeaza si ajungem sa punem ceasul sa sune la 10h00, ca sa il prindem macar pe Iulian, cand primeste stafeta si o duce-n sus, pe Dambovita.
Dan Vasilescu @ Sinner's Pub
Pe la 03h30 ne urnim si noi cu greu spre case, printr-o ploaie rece rau si in aburi de bere, cu un taximetrist care stia cati km are maratonul, ce sunt aia coltari si alte asemenea.
Dimineata, m-am trezit cu capul mare si cu mustrari de constiinta ca eu, ca si antrenoare nu am ajuns la start. I-am dat trezirea si Loriei cu clasicul:"Fetele, ne trezim ?!" si am ajuns la Piata Alba-Iulia inainte sa alerge Iulian, ultima tura la stafeta.
Am intrat in atmosfera de cand am ajuns la Piata Muncii, unde era bucla. Destul de demoralizant pentru concurenti pentru ca era cam ultima bucata inainte de finish iar pe partea asta nu erau deloc sustinatori.
De la Muncii spre Alba-Iulia, cand eu inca dormeam, m-a strigat Matei, care...guess what ?
Matei care e acum pe locul 75 din 343, la maraton.
Am vazut si Finish-ul.
Ne-am indreptat spre punctul in care se preda stafeta, unde mi-am gasit echipa.
Florin Maximciuc, Iulian Coserea si Mihaela Calciu
I Sparg You! Team avea un tonus ridicat, zambetul pe buze si se bucurau ca a ajuns si antrenoarea, ca doar nu era sa-i lase de izbeliste !
Florin alergase, scosese 1h iar Iulian nu mai avea stare, il mancau calcaiele iar piciorul lui cerea cip-ul de la Leonard, colegul care era in tura a treia.
A venit si Leonard, a scos pana intr-o ora, a predat cip-ul si Iulian a plecat bine, cu incurajarile dupa el, cele verbale deocamdata.
L-am asteptat cu sufletul la gura pe artist, la rond la Alba-Iulia, dupa bucla spre biserica.
Iulian Coserea
Ne-a si auzit, ne-a si vazut, a alergat si bine, l-am insotit si eu cateva sute de metri, in cizmele mele cu buline dar cu mare avant.
Iar pe sprint-ul final am facut show sau circ, cum zice Florin. Eu as spune doar ca I Sparg You! Team i-a spart !
Aici era cu: "Haaaaaaaai, aleargaaaa, intrece-ma, haaaaai, Iulian ! Depaseste-ma ! si alte strigaturi din aceeasi categorie de la mine si de la organizatorii MPC, cu talanga lor cu tot.
Reluarea cu antrenoarea macinpar.
Si-am terminaaaaaaat si ne-am pupat si ne-am imbratisat si le-am pus medalii si ne-am veselit si mie mi-a venit sa vomit dar noroc ca a fost acolo antrenorul-secund, ca sa ma traga pe maini. Dar asta ramane intre noi. Sunt sigura ca de la cizme a fost. Data viitoare cand vin la sustinere, ma incalt adecvat.
Fericire in I Sparg You! Team
Stiu, toti sunt castigatori si finisheri si winneri dar unii sunt si buni.
I Sparg You! Team - locul 34 din 185 la stafeta - 03:39:25
Cele patru medalii se cereau sarbatorite, asa ca am plecat sa celebram victoria la o ciorba, la o bere si la o poza, ca sa ne aducem aminte cu drag. Am sarbatorit mai ales ca ne-am cunoscut mai bine, in formula de concurs. Am sarbatorit si inchegarea unei echipe faine cu cel mai tare nume si cu cei mai tari antrenori.
Hai, noroc si la cat mai multe curse faine !
I Sparg You! Team va sparge clasamentele de acum inainte pentru ca alearga cu bucurie in muschi.
semnat: antrenoarea macinpar
sursa foto: Mihaela Calciu
multumim pentru toate urarile, incurajarile, suportul moral si fizic:))fara ne ar fi fost putin mai greu si pentru faptul ca ne-ati imprumutat numele :D trebuie sa recunoastem in cazul de fata cel mai mare credit trebuie sa-l ia antrenorul:)
RăspundețiȘtergerecu mare drag. ma bucur ca m-ati ascultat ca altfel: I Sparg You!, you know ?! am facut si eu ce-am putut si cum m-am priceput. ma bucur ca am putut sa va fiu alaturi. cat despre nume, am hotarat impreuna cu Loria ca puteti sa il imprumutati de fiecare data cand aveti nevoie. :)
RăspundețiȘtergeremultumim:D ca ne-ati fost alaturi atat u cat si Loria, numele o sa va cerem voie de fiecare data:D
RăspundețiȘtergere:) MI se pare corect, desi probabil ca vom spune da pentru I Sparg You! Team. suntem mandre de voi, maaaaaaaaah ! mai facem...strategii, tactici si beri, nu ? :D fiecare are potential vizibil la cate ceva si impreuna...:))
RăspundețiȘtergereimpreuna: we sparg them:)) cu prima ocazie ne intalnim sa dezbatem strategia:D:))
RăspundețiȘtergeresi vine si prima ocazie. poate vom avea tricou la fel :P
RăspundețiȘtergereI LOVE I SPARG YOU TEAM! :)) JUR PE ROSU! :)
RăspundețiȘtergereuaaaaa...avem si fani ! deja :D inseamna ca suntem chiar buni si ca deci, raman antrenoare si mai ales PR pentru I Sparg You! Team :))
RăspundețiȘtergereFelicitari la toata lumea pt.organizare si participare.La anul va promit un timp mai bun si prezenta la sedintele tehnice.Toate cele bune Leo.
RăspundețiȘtergereBine, Leoooooooo ! Eu sunt mandra de toata echipa. Imi pare rau ca nu avem toti o poza dar la urmatorul maraton e musai sa participe toata lumea la sedintele tehnice. Propun o sedinta tehnica de sfarsit de an ca sa facem planul pe 2012. Felicitari, Leo !
RăspundețiȘtergere