Dorul de oameni dragi

He's the kind of guy that would say:

Hey baby let's get away let's go some place, huh

Well I don't care...

Eu vreau mereu sa merg in cele mai frumoase locuri, la cele mai tari evenimente, la cele mai misto concerte si, cel mai important: cu cei mai faini oameni. Imi plac oamenii frumosi, pe dinauntru. Am cunoscut multi oameni urati pana acum. Urati rau. Intru in contact in fiecare zi, cu oameni care ar trebui numiti animale. Nu-mi face placere. Prin urmare, nu despre ei vreau sa va vorbesc astazi. Pentru ca am convenit sa nu vorbim aici decat despre povesti colorate si oameni cu suflet frumos (mai rabufnesc si eu, desigur dar incerc sa fie cat mai rare iesirile de genul asta, vezi amintiri din regie), vreau sa o ascultati putin pe doamna Aretha.

Exista oameni cu care sunt obligata sa impart aceleasi spatii comune, zi de zi, si pe care mi-e atat de greu sa ii ascult...mi-e atat de greu sa ii vad...mi-e atat de greu sa ii tolerez. Am incercat...in fel si chip. Lord knows ca sunt o fiinta deschisa, sociabila, comunicativa care incearca sa intre in inima tuturor pentru ca iubesc oamenii. Well, cu unii chiar nu-i chip. Dupa cum spuneam, relatia dintre noi nu merge, pentru ca ei nu au ce sa imi ofere. Stiu ca nu va ganditi la bunuri materiale, asa cum nici eu nu o fac. Oamenii despre care vorbesc eu, nu au zambet, nu au rabdare, nu au deschidere. Ei traiesc doar in bula lor cu tunel spre inainte si fara gradini laterale. Nu pot sa salute, nu isi doresc de la viata decat bani, trag de unul si de altul numai cat sa le mearga lor bine, te calca pe cap cand ti-e lumea mai draga si ti-o trag exact cand te-ai intors cu spatele spre ei si te duci linistit la bucatarie sa iti faci o cafea. E plin de oameni care cred ca e mai comod sa interpreteze si cum iti iei apa de la fantana, care te intreaba daca te-ai tuns asa pentru ca n-ai mai avut destui bani si care se imbraca in fiecare zi din an, in gri si in negru.

Asta vad in fiecare zi. Sunt nevorbita.

Imi iau insa bucuria de a trai din putinii oameni frumosi pe care am norocul sa ii cunosc. Culmea e ca, majoritatea oamenilor deosebiti pe care i-am cunoscut, sunt departe de mine. Ne desparte distanta. Nu ii pot avea aproape. Sunt fie oameni pe care i-am cunoscut pe munte, fie intr-una dintre plimbarile mele in afara tarii, fie prieteni de-ai prietenilor care stau departe..fie...orice, doar sa fie ! Sunt oameni cu care am stat poate o singura zi pe munte atunci cand i-am cunoscut dar, cu care am vorbit cate-n luna si-n stele, cu care am impartit o slana si o ceapa pe un ger cu multe minusuri, care mi-au imprumutat o caciula desi atunci ma vedeau pentru prima oara, care mi-au carat rucsacul, cu care am stat la foc o noapte intreaga si care ma asteapta oricand la ei acasa la Sibiu, la Cluj, in Sofia, in Belgrad, in Croatia, la Brasov, la Paris, la Lupeni si pe oriunde mai sunt ei raspanditi si departe de mine.

Cu oamenii astia cu suflet frumos, m-as duce pana pe Marte. Sunt cativa de care mi se face un dor din ala care ma face sa nu mai am chef sa caut niciun eveniment la care sa ne reunim, sa vreau doar...sa fiu cu ei. Vreau doar sa vina. Vreau doar sa ii vad. Vreau doar sa ii strang in brate. Vreau doar sa ne tinem de mana si sa radem. Vreau sa ne facem si alte amintiri si mai frumoase. Vreau sa ne tragem in poze ca sa am la ce sa ma uit cand ei nu sunt langa mine. Vreau sa facem prostii impreuna, ca atunci cand eram mici...ca atunci cand am umplut bucataria de spuma de la masina de spalat vase, ca atunci cand am scapat placinta pe jos in living, ca atunci cand ne-am luat cu vorba si am uitat de piersicile care s-au lipit pe fundul cratitei, ca atunci cand tu ma lasai pe mine sa dorm mai mult in fiecare dimineata si te duceai sa faci treaba si in locul meu. E dorul de oameni dragi.

Doar du-ma undeva ! Nu conteaza unde...

He's the kind of guy that would say:

Hey baby let's get away let's go some place, huh

Well I don't care...

Sursa foto: Mihaela Calciu