duminică, 3 aprilie 2011

Sechestrate in Regie sau despre animale in costum


 Multumesc Emiliei, Monicai si Melindei pentru ca mi-au fost alaturi joi seara

Amintiti-mi, va rog, sa ma gandesc mai bine data viitoare atunci cand promit ceva pentru ca se pare ca Universul conspira cateodata si nu toate lucrurile ies bine. Amintiti-mi de asemenea si sa imi ascult intuitia, care pana mai altaltaieri nu m-a inselat.
Sa o luam cu inceputul. Anul trecut pe vremea asta, l-am descoperit pe Guess Who. Il stiti si voi. E baiatul ala care canta despre faptul ca nu ne-am nascut in locul potrivit. Imi canta non-stop in casti, la munca numai muzica lui. A trecut o vreme iar colegele mele care ascultau si ele Guess Who s-au dus la un concert. Au tras de mine sa vin si eu. N-am putut in seara aia, desi as fi vrut. Cica a iesit mega tare asa ca a ramas ca la urmatorul nu mai lipsesc orice-ar fi. A mai trecut o vreme si iar au pus-o de un concert. Eu din nou n-am putut ajunge. Ei bine, dupa ce m-au balacarit ca le las balta, ca girls night out, ca Guess Who ca hai sa mergem, uite ca a venit vremea si celui de-al treilea concert la care ele urmau sa mearga. Asta n-a mai fost programat. Saptamana asta ma suna papusha si imi zice ca uite, e concert Guess Who ca poate vii si tu de data asta. Urma sa fie joi, intr-un club din Regie. Eu joi voiam sa merg la BIMS, in Silver Church. Diana ma ia la sentiment cu din alea gen "papushe, nici sa n-aud ca nu vii !". Eu ca nu si nu, ca n-aveam chef sa ma car pana in Regie, ca nu mai aveam asa chef de Guess Who. As fi pierdut noaptea pt BIMS dar nu pentru Guess Who. Asta era starea mea de spirit miercuri. Nu stiu cum si nici prin ce metode, a gasit Diana nu stiu ce concurs pe net prin care puteai castiga invitatii la concert, prin tragere la sorti daca trimiteai sms la un numar. Am stat eu, m-am sucit si pana la urma m-am lasat convinsa sa trimit sms. I-am zis Dianei, cu juma' de gura si cu un zambet la colturi, ca biiiiiiiiiiiine, fie, daca e sa castigam (ca am trimis toate trei: eu, Diana si papusha), merg si eu la concert. Radeam in gand pentru ca stiam ca o sa castigam...like nevaaaa'.
Nu va zic ca joi, in ziua concertului, aproape de sfarsitul programului, o suna papusha pe Diana, cealalta colega de munca, si ii spune ca am castigat invitatii la Guess Who ?!!! like toate trei. Eu ramasesem blocata. Era primul concurs la care castigasem ceva, pentru care chiar nu ma bucuram. Oi fi simtit eu ceva inca de pe atunci ? Eu voiam la BIMS. Dar acum, chiar nu mai aveam ce sa fac.Promisesem ! A ramas ca mergem, deci. Fuck it ! Am plecat de la munci, m-am dus la cursul de flamenco, apoi acasa la papusha, ca sa plecam impreuna spre Regie, de la ea.
In timp ce eram la ea, ne suna Diana ca: "bai, sa confirmati prin reply la mail, ca veniti la concert, ca sa putem sa luam invitatiile". Bine, bai. Se face. O convingem si pe Melinda, colega de apartament a papushei sa vina si ea si plecam toate patru cu taxiul spre minunata locatie din Regie, Princess Club. Cu Diana urma sa ne vedem acolo. Seara se anunta plina...plina da' goala...sau poate plina de rahaturi. Nu ajung sa pun bine pe pamanat ambele picioare cand ma dau jos din taxi, si il aud pe un burtos colorat care vorbea la telefon fix langa taxiul nostru: " Da' droguri, mai ai bah, droguri?". Zic: "bine, hai gagici, miscati-va mai repede". Ele: "da' ce facem, intram ?" Normal ca intram, uitati-va ce flora si fauna colorata e pe-aciulea. Unde naiba am nimerit ?! Intram in clubul printeselor, imi pipaie un bodyguard geanta la intrare si apoi imi zice: "pe acolo, fetele au intrare libera". Like whaaaaa' ? pai si concursul, invitatia? ca eu de fapt de-aia ma carasem pana acolo. Ce marketing ! In fine, intram. Totul straluceste: barul are sclipici pe el, perdelele sunt cu sclipici, femeile sunt cu sclipici, scaunele sunt cu sclipici, silicoanele sunt cu sclipici, pana si peretii au sclipici pe ei. Deja ma dureau ochii. Ma duc la tejghea sa-mi iau ceva de baut, ca se anunta o noapte grea, din punct de vedere vizual si nu numai. Vine la mine unul dintre cei cinci barmani sictiriti de viata. Ii cer un meniu. Asta face o fata de zici ca l-a troznit ceva dar nu stie ce, si imi zice foarte siderat ca cine a mai vazut bar cu meniu, ca meniul e la restaurant, nu la bar. Nu aveau nicio lista de preturi, nici macar o lista de bauturi, nimic, deci totul era pe sistemul Piata Cosbuc, unde ti se vand flori in functie de cum esti imbracat. A mai incercat el apoi, o gluma la modul: "si n-am nici asta la mine" si arata spre piept. Eu il intreb ce sa fie, si el imi zice ca: "haha, aveam un tricou cu meniu pe piept dar l-am uitat acasa...haha". Dupa acest moment teribil de funny, ne-am miscat de acolo pentru ca n-aveam nici chef sa iau de la el si nici incredere, ca sigur imi scuipa in bautura. Melinda si-a aprins o tigara insa n-avea unde sa scrumeze. Noi stateam in picioare, langa bar. S-a dus si a luat o scrumiera si a pus-o in dreptul ei, pe bar. Acelasi barman prietenos si ghidus, a luat scrumiera si a pus-o la loc. Un amuzant, ce sa mai vorbim !

 Asa ca ne-am dus la celalalt bar, din capatul salii. Clubul e mare insa se vede foarte clar ca spatiul e aranjat numai in scopul statului la mese. Sa va explic un pic in ce fel de loc ajunsesem eu joi seara: e genul de club in care vin femei siliconate si baieti (media de varsta era 16-17 asa, la ei) la camasa si pantaloni la dunga iar barbatii erau in principiu, burtosi bronzati. Era plin de pitipoance deci, la propriu. Nu-mi venea sa cred pe unde o ardeam eu joi seara, in loc sa fiu la BIMS. Am facut-o si pe asta, de dragul fetelor. Oricat nu obisnuiesc eu sa ma uit la unu si la altu si sa comentez, era inevitabil. Intr-un astfel de loc, nu ai ce sa faci altceva, pentru ca este optimizat in sensul asta. Pitipoancele siliconate, si nu exagerez deloc atunci cand le numesc asa, vin pentru a fi vazute, baietii la costum erau la primele lor betii din whisky iar barbatii de care va ziceam, vin sa agate femei. Trece unul la un moment dat pe langa noi, era scund si colorat si cu ochelarii de soare la ochi si facea turul clubului cu trei straini carora le zicea: " ...you don't have to do anything, and the girls just smile at you..." Si asa e.Princess Club asta, e un fel de gradina zoologica cu animale care nu stiu sa se distreze. Am ascultat timp de o ora aceeasi melodie oldies but goldies dar in surdina. Fetele de saispe ani, toate la fuste care mai de care mai scurte si cu sclipici, stateau la mese, baietii stateau cu baietii si se lasau dusi de valul de whisky. Ma simteam ca la discoteca la tara, atunci cand aveam paispe ani. Pana si acolo era mai distractiv.

Concertul era anuntat pentru ora 22h. Pe la 00h45 au intrat pe podium, o serie de animatori, pe jumatate goi care se presupunea ca urmau sa incalzeasca atmosfera. Mie mi-era deja o lehamite si un somn, de numa. Mai trebuie sa precizez ca nici macar nu dansau ? Se roteau de pe o parte pe cealalta, si ei ca sa fie vazuti si atat. La zece minute dupa ce au intrat pe podium, s-a luat curentul. Si acum incepe de fapt, petrecerea. Eu si celelalte trei gagici am vrut sa plecam. Am strabatut tot clubul si ne-am dus sa luam hainele de la garderoba. Baiatul, sictirit si el, imi zice ca imi da hainele daca vreau, dar nu crede ca o sa ma lase sa ies. Iau hainele si ne indreptam spre iesire. Erau deja cativa oameni acolo si patru gorile in usa. Sa le spunem animale in costum. Nu ne lasau sa iesim deci, pe motiv ca nu se stie cine a achitat nota si cine nu, asta pentru cei care au avut masa evident. Destepti rau, cu creierul ala al lor cat o samanta de floarea-soarelui. Mi se parea incredibil ce se intampla. Nimeni nu comenta nimic si ei ne tineau inchisi acolo. Se stransese mai multa lume in dreptul usii, nu ne lasau sa iesim si ne ziceau ca o sa stam acolo pana se da drumul la lumina. Ma apucasera toti nervi. Ne-am dus intr-un loc mai ferit si am sunat la 112. Imi raspunde o tanti dispecera care se rasteste la mine ca a mai facut cineva plangere tot de la Princess Club si ca i-a facut legatura la politie si ca daca vreau imi face si mie legatura. Pai da, normal ca vreau. Bun. "Aici, Politia", imi zice tanti politista. Incep eu sa ii povestec cum ca stiti ca vreau sa trimiteti un echipaj, ca asa si pe dincolo si tanti imi inchide. Si tanti imi inchide. Si tanti imi inchide. Ati auzit bine. Gorilele ne tineau sechestrati acolo si tanti imi inchide. Ne intoarcem la usa cu spumele de rigoare si le zic fetelor sa mergem sa le intrebam totusi pe cele patru matahale ce se intampla si cat mai dureaza si de ce nu putem sa iesim. Ajungem la usa, imi fac loc printre toti oamenii care asteptau cuminti si ma duc fix in fata la cele patru animale la costum si ii intreb: "Ce solutie aveti la problema asta ?". Astia patru initial au bulbucat ochii cand au auzit cuvantul solutie si in secunda doi, au inceput sa faca arunce in mine cu din alea: "da' nu ma intereseaza, da' ce vrei ?". Eu le-am zis ca vreau sa ies, ca eu nu am avut masa si ca de ce ne tin sechestrati acolo. Una dintre cele doua gorile vorbarete, ca celelalte doua se ocupau doar cu gardul uman solid, nu cred ca stiau sa si vorbeasca, mi-a zis: "da' cine te tine sechestrata ?". Eu i-am zis atunci sa ma lase sa plec, la care el: "nu pleci nicaieri ca nu vreau io, suna la militie daca vrei sa iesi, suna la militie!", moment in care eu ma uitam ca la felul paispe la ei, ma socasem de-a dreptul si nu imi venea sa cred ca aia sunt in stare sa si dea in mine si ca pentru ei nu exista cuvintele explicatie, argument. Dupa ce imi mai zice si: " ce te uiti asa ca muta?", am facut cale intoarsa desi ma chinuiam sa nu mai comentez nimic. Tin sa mentionez ca niciunul din zecile de oameni care asteptau la fel ca si mine sa iasa, nu a zis absolut nimic atunci cand eu am intrebat de solutie, si nici cand cele patru animale s-au ratoit la mine in ultimul hal. Nu mai aveam ce sa facem, decat sa asteptam cine stie ce si cand sa se aprinda lumina si sa ne lase dracu sa plecam. Eram sute de oameni in clubul ala nenorocit. Bine nu stiu cate animale si cati oameni, dar in fine...Am stat in total pe intuneric, in jur de o ora. A aparut si un girofar afara, din ce puteam sa vad eu prin sclipiciul ala si imediat s-a dat drumul si la curent, n-am inteles cum de. A catadicsit si o voce feminina sa anunte la microfon de data asta, sa eliberam usa si ca daca vrem, putem pleca acasa in zece minute. N-am inteles daca trebuia sa eliberam usa ca sa nu vada politia ca ei chiar nu ne lasau sa iesim sau de ce. In timp ce asteptam sa iesim, a venit fix la mine animalul guraliv si mi-a zis, citez: " TU SA NU MAI CALCI IN CLUBUL ASTA NICIODATA. IESI AFARA !!!" si m-a impins spre usa. Am vazut-o pe Emily cu coada ochiului, cum parca imi zicea din priviri: "Nu zice nimic, Mi, nu zice nimic, te rog eu !" Cred ca am inteles-o in momentul ala si n-am mai comentat nimic, pentru ca animalul abia astepta sa dea in mine, daca va puteti imagina. In secunda in care am iesit din clubul printeselor animalice, tremuram toata si tot ce voiam era sa plec mai repede din locul ala "select" si sclipicios. Am iesit afara. Cei trei politisti il ascultau cu agenda sub brat pe un tip care era unul dintre cei trei care am incercat sa facem ceva sa iesim de acolo. Astuia i se umflase vena la gat de cat de nervos era, cand le explica politistilor iar aia se uitau stramb la el. Afara era o ambulanta de la pompieri, o masina de politie si trei politisti care NU intrasera in club. Ne-am urcat in primul taxi si ne-am tirat din Regia vietii, in care nu voi mai calca niciodata, nici daca vine Erykah Badu si concerteaza acolo.

Cand mi-a zis ala sa nu mai calc pe acolo imi venea sa il scuip fix intre ochi si sa ii zic ca sa creada el ca mai calc vreodata in clubul ala imputit si plin de animale. Pot sa traga coca pe nas pana fac spume la gura si sa se omoare intre ei si sa dea in femei pana nu mai pot, ca eu nu mai calc nici macar pe strada pe care e clubul lor. Pana la ora 2 am cand am plecat noi de acolo, concertul Guess Who nu incepuse. Eu inteleg ca nu depinde numai de artist atunci cand canta intr-un club, dar sa te respecti chiar patru ore pana sa intri pe scena, mie mi se pare un pic cam exagerat. Cat sa fumezi totusi ?

Asa ca iertati-ma, dar intr-o tara in care oamenii nu sunt in stare sa se apere nici pe ei si in secunda in care dau aia drumul la curent si la muzica, lumea incepe sa danseze, cum putem noi sa ne mai imaginam ca se va schimba ceva ? Intr-o tara in care politia iti inchide telefonul atunci cand ai o urgenta, ce scapare mai e ? Intr-o tara in care zeci de oameni s-ar uita cum o femeie este batuta doar fiindca isi cere dreptul de a nu fi tinuta fara voia ei intr-un loc, cum credem noi ca am putea sa evoluam in vreun fel ?

Nu voi mai face niciun compromis de acum inainte, in ceea ce priveste locuri gen Regia sau cluburi dubioase si voi incerca sa imi arat prietenia in alte feluri. Sper ca prietenii mei ma vor aprecia si asa. Cat despre artisti gen Guess Who, probabil ca solutia e sa ii ascult doar acasa. Prefer sa traiesc in lumea mea perfecta, cum imi zicea cineva nu cu multa vreme in urma, unde nu conteaza cum te imbraci atunci cand iesi la dans pentru ca iesi sa dansezi, unde muzica e cea care conteaza si oamenii care stiu sa se distreze, nu cei care nu stiu decat sa dea cu pumnul atunci cand nu le convine ceva sau cele care isi scot silicoanele la aer.

Lasati-ma pe mine sa dansez in picioarele goale, dar cu oameni nu cu animale !


Sursa foto: Mihaela Calciu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu