Iubire cu frana

Vine ziua ta. Toti iti ureaza traditionalele la multi ani, sa fii sanatos, voios, la punga gros, fericit, implinit si....tananaaaa:...sa fii iubit! Tu zici: daaaaaaaaaa, ca asta imi doresc cel mai mult. De asta am nevoie. Daaaaa, si iti mai urez sa spui mai des te iubesc, anul asta. El zice: ce bine ca mi-ai urat, ca acum stiu ca asa o sa fie si promit ca asa o sa fac ! Anul asta chiar o sa spun mai des te iubesc si o sa iubesc mai mult si sa vezi ce bine o sa fie...mama, mamaa...gata, asa facem ! Am zis ! Ei, fix asa o sa fie...ca asa ne agatam noi de urarile astea aniversare.

Timpul trece, trenul merge, si vine apoi momentul in care cineva iti spune: te iubesc !

Sa definim un pic cineva-ul si te iubesc-ul la care ma refer eu aici.

Cineva-ul as putea sa fiu chiar eu, care ma indragostesc iremediabil de oameni cu suflet frumos. De unde stiu eu ca au suflet frumos ? E simplu. Se vede. Se simte. Eu ii simt imediat. Asa se explica faptul ca ajung sa ii spun te iubesc unei persoane pe care am cunoscut-o azi si nu imi vine sa ii spun unei persoane pe care o cunosc de tz ani, si care se cheama prieten. In propozitie este vorba deci, de iubirea asta pentru oameni, pentru lucrurile frumoase pe care le fac ei, pentru ca ei sunt niste frumosi. Sa revenim, deci ! Din experienta mea bogata, zic, am observat ca exista 2 categorii de oameni care se manifesta diferit atunci cand aud de la mine un te iubesc. Exista oamenii care te iubesc si ei pe loc, inapoi, pentru ca s-a facut connectionu direct si ei chiar sunt cei mai frumosi oameni de pe pamant. Exista insa, si ceilalti oameni, tot frumosi dar cu care lucrurile se petrec in felul urmator. Sa luam exemplul care este:

Sa zicem ca am cunoscut pe cineva, un el sau o ea, nu conteaza, pentru ca nu vorbim aici de iubirea aia de iubit, ci de iubirea de oameni. M-a fermecat pe loc, m-am prins eu ca e un om minunat si vreau sa ii spun asta. Vreau sa ii spun ca ma inspira, ca ma face sa vibrez, sa simt lucruri, ca e special, ca e diferit de ceilalti oameni care nu au nimic de transmis, ca am ce sa invat de la el, ca e o sursa neasteptata si nesecata de bucurie pentru mine. Vreau sa stie asta si ii spun asa, in mijlocul conversatiei, fara ca niciunul dintre noi sa se astepte: mai, stii ceva ? Eu te iubesc ! Esti minunat !

Urmeaza destinatarul te iubesc-ului: .......intai, se opreste din conversatie...apoi, aaaah, pai adica cum ? Daaa....e asa....ce zici ? Mdaaa...ohohooooooooo frana, direct ! Se da doi pasi mai in spate, se scarpina pe dupa ureche, se inroseste si zice: ai, maaah...nu cred ca...da' de ce ? Pai cum adica ? ...adica daaa...ai, mah, ca eu nu sunt asa cum crezi tu de fapt, ca stai sa vezi...ca...Si din momentul ala, s-a dus dracu tot ce putea sa fie o frumoasa relatie de te iubesc, omule frumos-te iubesc inapoi, omule frumos. De ce ? Pai pentru ca el, a pus piciorul pe frana, s-a dat inapoi si a inceput sa isi faca filme in cap cum ca, mamaaa, stai asa ca se complica situatia, daca de fapt ma iubeste altfel, ca a inteles aiurea ce incercam eu sa fac aici. Si incearca sa se scuze si sa explice ca de fapt el nu e minunat.

Expeditorul te iubesc-ului zice atunci:

Sa stii ca nu astept sa imi zici si tu ca ma iubesti. Nu de-aia mi-am pus sufletul pe masa ! Doar ca esti minunat si voiam sa iti spun asta.

Daca tot ne-am propus sa spunem mai des te iubesc, ar trebui sa ne propunem si sa primim mai des te iubesc.

Asa ca pana data viitoare, luati piciorul de pe frana si lasati-va invartiti in valsul muzical al oamenilor frumosi care stiu sa ii spuna celui de langa, vreau sa te invit la dans !

chipintaci va spune fata cu macinpar

sursa foto: Mihaela Calciu