Cand eram in scoala generala si aveam de facut planse la desen, noaptea (Duamne, ca mare pana de inspiratie mai era si atunci !) ascultam Dj Bobo tot ce vrei, Eisofbeis si alte asemenea la casetofonul ala mic al meu, fara luminite, ca eu nu eram jmechereanu atunci. Mai apoi, ascultam BUG Mafia, mai spre a VII-a, a VIII-a asa. Eheheee...ce vremuri...cand purtam eu pantaloni din aia negri, largi, cu toarta galbena si adidasi cu talpa groasa si eram mandra ca stau in Pantelimon city, pe sistemul turbo: "Cine intra, nu mai iese !"...nu stiu pe cine citez dar suna periculos si inca scrie pe blocul de langa al meu, cu bar de zi pe colt. Da, inca e un cartier frumos si linistit. Dar sa nu deviem, ca altul e subiectul povestirii de azi.
Cand eram in liceu si aveam de invatat pentru teze, ca stiti cum e...in afara de materiile alea la care trebuia sa invat la fiecare ora, gen istorie, pentru ca proful numai mie imi punea cate 5 note si altii n-aveau decat una, atunci si cel mai boring film din lume, mie mi se parea interesant, la televizorul meu alb-negru. Da, era alb-negru dar macar era la mine in camera, al meu si in plus reprezenta o mega diversiune. Asa, deci in liceu si in facultate ma uitam la toate aberatiile de emisiuni si filme de pe la 2 noaptea cand eu cica trebuia sa invat.
La momentul la care eu scriu aceasta proza, persoana mea fizica urmeaza un master, ca nu-i mai ajunge cu invatatul asta. Stiti cum sunt eu ? Cum se zice la interviu ? Intr-o perfectionare continua, jur. Studiez ceva o perioada de timp, termin de studiat treaba aia, stau linistita cateva luni, un an, doi si apoi ma apuca iar mancarimile de evolutie ca asa vreau sa fiu eu perfecta. Am zis ! Si eu am ajuns insa, sa ma intreb daca eu sunt aia normala sau cum sa fac sa am si eu mertzan, ca vad ca cu toate facultatile si cursurile astea, slabe sanse in this lifetime.
Bun, deci macinpar studiaza acum cu drag si mai putin spor, pentru un master care o pregateste pentru o profesie cu limbarnita, ceea ce are deja in dotare, vorba aceea. Ca tot studentul, are zilele astea examene. Si cum pe langa job si PR pentru trupa, plus destrabalarile din timpul liber, trebuie sa mai si invete, evident ca intervin niste factori perturbatori, in viata ei de scolarita sarguincioasa. Factorii astia ar fi...pai oboseala, pai lipsa de chef, pai aparitia lehamitei si a silei fata de profi care dau - 3 (a se citi minus trei puncte) daca ai bifat raspunsul aberant, din cele 4 variante de raspuns si iubirea mai mult de muzica si de iutub decat de printuri si altele asemenea, plus multe idei nastrusnice.
V-am zis ca eu sunt cea mai tare gasitoare de muzici faine ? Ceee ? Greu de crezut ? neaah...eu sunt, va zic ! daca nu ma credeti, aruncati o ureche la Muzici colorate. Asa ca zilele astea, mai mult decat oricand, cu o pofta nebuna de tot, de a gasi cele mai mijto muzici, rascolesc iutubul asta, de il ia mama naibii. Da' io-l iubesc rau de tot, daca ma citeste si el acum.
Pe langa asta, imi mai vin si tot felul de idei cum ar fi: eu, daca as fi regizor as fi ales sa fac un film pentru Ultimul barbat american al lui Liz Gilbert, nu pentru Eat Pray Love, care e cam lame asa, fata de carte. Cartea a fost minunata dar din punctul meu de vedere...pffffff....ca nu ma mai suport, acum sunt regizor, filmul nu a transmis toate sentimentele si toti fiorii pe care i-am simtit eu atunci cand am citit cartea. As ecraniza deci Ultimul barbat american, iar rolul principal de barbat american, i l-as da lui Romain Duris, dragu' de el, dar l-as lasa sa vorbeasca tot in franceza, normal! Ar face fata cu brio, si spate si lateral...si cum ar arata el pe cal....ihaaaa ! Sau poate lui Javier Bardem, ca stia el despre ce vorbeste in Vicky, Cristina, Barcelona. Daca facem asa, filmam in Spania, cum sa nu! Fac casting oricum. Aia carte de pus pe pereti si de vizualizat, ca sa aiba si ochii nostri de persoane fizice feminine ceva relevant de apreciat in mod vizual. Guys, nu va ofuscati ca Ultimul barbat american a avut multe gagici, deci veti avea si voi la ce sa va uitati, in filmul asta.
Mi-a mai venit o idee ieri la munca, in timp ce eram eu frustrata ca trebuie sa ma apuc de invatat si anume, sa facem, domne, niste cursuri de coborare prin alunecare, pe piolet. Adica de ce sa nu aiba tot omul posibilitatea sa invete si sa repete tehnicile inainte sa ajunga pe creasta Fagarasului, unde se va da inevitabil si poate pentru totdeauna ? M-am gandit, am vizualizat si putem sa facem de exemplu pe acoperisul unei cladiri, iarna cand e zapada evident. Stiu ca ne trebuie zapada intai, dar am in dotare niste incantatii ca sa ninga si daca nu, ne luam un tunuletz mic de zapada, ca la cati bani o sa iasa din cursurile astea, ne-om permite si noi. Sau ma mai gandeam sa facem un perete mobil, intr-una din salile din Bucuresti, alea de au panou de catarat. Sa facem un fel de perete, cu un fel de scripete asa (aici trebuie sa ma mai interesez pentru ca cu tehnica nu stau prea bine, intrebam barbatii, inginerii, arhitectii...ai, va rog, luminati un spirit de artist) ca sa il putem inclina pe diferite unghiuri, sa fie si cu grad de periculozitate mai mare, ca in Fagaras asa.
Bine acuma stiu ca v-am dat mega idee de afacere, dar eu am incredere ca atunci cand veti vrea sa o puneti in practica, imi voi lua si eu partea.
Buuun, si acum ultima boacana. Ma-mbrac eu azi sa plec la examen, ma bibilesc si imi mai vine o idee, de o importanta cruciala la momentul ala, evident. Sa pun pe un lantisor de argint, o Matrioska micuta dintre cele de pe brosa. E foarte enervant ca nu am niciun medalion mai calumea asa, care sa ma caracterizeze, vreau sa zic. Si mi-a venit ideea asta geniala. Eram deja in intarziere, of course...la examen, dupa cum spuneam. Scot Matrioska de pe brosa. Bun, simplu pana acum. Urmeaza sa o bag pe lantisor. Canci/cangi (ca n-am stiut niciodata cum se zice) ! Nu merge, e prea mare inchizatoarea si nu intra pe gaurica de la Matrioska...vai, vai si haoleooo, ce fac acum ? Ma duc in debara la scule, iau clestele...da...sunt o artista eu, si incep sa indoi sarma aia care forma gaurica. Sarma aia cred ca era tare ca otelu' ca n-am reusit sa izbandesc nimic. Ultima varianta: ma duc la tata. Timpul trecea, baba se pieptana si la examen intarzia. M-am dus la tata in bucatarie. Nah, d-ici clestele, nah d-aici lantu', baga-le, fa ceva, ACUM ! A reusit tata dupa ce s-a mai chinuit si el vreo 10 minute, ca v-am zis ca era de otel treaba aia, dar am plecat implinita la examen si cu sperante de nota - 15.
Mai am si luni un examen. Ideile curg garla ! O sa le notez poate ma bag in afaceri cu instructori care detin pioleti si stiu sa alunece frumos. De asemenea, poate ma ia si pe mine Javier pe cal, prin Sierra Nevada. Fac eu cumva sa ma gaseasca pe carari prin munti pe acolo, cu margarete si macinpar...
multumesc pentru atentie,
la re-ve-de-re
semnat: fata cu macinpar
sursa foto: Mihaela Calciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu