Pentru ca au fost cuminti, Alba ca Zapada i-a scos pe cei 8 pitici la balet, intr-o duminica seara. Piticii erau din cale afara de bucurosi, pentru ca era prima oara cand mergeau la Opera. Si-au pus toti caciulile de duminica...cele mai colorate si au plecat tinandu-se de mana...Hai-ho, hai-ho, suntem pitici mijto...
Alba ca Zapada i-a dus sa vada ceva mai contemporan asa, ca pentru ei: Tango. Radio and Juliet, check this out, cecherap, cecherap: http://www.comunicatorii.ro/2010/12/09/tango-radio-and-juliet-premiera-nationala-de-balet-pe-scena-operei-nationale-bucuresti/.
Le placea si piticilor tango-ul:
...dar Alba ca Zapada era fermecata de balerinii cu corpurile lor trase ca prin inel, si cu camasile desfacute. Oh, ooooh...suspina ea...oooh....:))
In partea a doua a spectacolului, cei 8 pitici au dat din cap pe Radiohead si au admirat-o pe balerina care a dansat alaturi de cei 6 balerini-barbati-cu-camasile-desfacute-tango, pe scena Operei din Bucuresti. Cand Alba ca Zapada nu era atenta si se balosea dupa pectoralii balerinilor celor 6, care este, care erau adica, cei 8 pitici s-au furisat printre scaune, pe sub balcoane si pe sub picioarele celorlalti spectatori si au iesit din sala. Unul dintre ei, piticul Dorel, tatal lor, i-a ademenit pe o strada frumoasa, din cartierul Cotroceni. Mergeau piticii nostri in sir indian, prin zapada pana la genunchi si s-au oprit la nr 37, la Casuta din Povesti. Au intrat tiptil in curte, pash-pash pe luciul ghetii, s-au urcat unul in carca celuilalt si au apasat pe sonerie.
N-au apucat nici bine sa se dea jos, si mai jos, si mai jos, si le-a deschis nepotul care facea cel mai bun ceai din lume, pentru ca bunicii nu erau acasa. Si au intrat in casuta. Intai au coborat niste scari. Pe peretele din dreapta, scria:
"He estado en los confines de la tierra.
He estado en los confines de las aguas.
He estado en los confines del cielo.
He estado en los confines de las montañas. Y no he encontrado nadie que no sea amigo mio."
Piticii nu stiau spaniola, asa ca piticul M, cel mai poliglot dintre ei, care se uita si la telenovele in timpul liber, pe ascuns, normal, ca e rusine altfel, le-a tradus celorlalti 7. Toti ascultau fermecati de desteptaciunea piticului M:
(al 8lea facea poza)
''Am fost la marginile pământului.
Am fost la marginea apei.
Am fost la marginea cerului.
Am fost la marginea muntilor. Şi nu am gasit pe nimeni care sa nu fie prietenul meu."
Dupa ce au atins toti hieroglifele din zicala indiana, s-au dat jos, jos, jos si au coborat scarile. Pe hol, era masa la care bunicii faceau canute din lut, erau scoici si melci, era chiar si un parfum de trandafir.
Nepotul i-a dus intr-una din cele doua camere din casuta din povesti. Ei nu mai pridideau cu ohohohurile, si s-au asezat cuminti pe lavite. Era casuta din povesti, era casuta cu lavite in camera, cu voaluri de baldachin peste patucuri, cu soba, cu polite pline de carti de poezii de T. Arghezi si O. Goga si cu cele mai frumoase si mai colorate usi din lume. Piticilor le placea maxim in casuta cu prieteni...pardon, din povesti ! Nepotul-ceainic le-a adus ceaiuri din cele mai deosebite pentru ei: pentru piticul N. "Taina Muntilor", pentru piticele M si S "Floare de migdal" (care avea gust de mucenici cu zeama, btw, dar care le-a placut, yumyum), piticul Dorel a primit "Dulceata norilor", alti 2 pitici anonimi au baut "Zmeul zmeilor" iar celelalte 2 pitice au servit apa minerala in canute de lut, dupa ce au aflat cu mare dezamagire ca la ceainarie nu au Cola.
Piticii s-au binedispus, veselia era mare, hopaiau si tzopaiau prin baldachine si pe lavite cand...ce sa vezi: nepotul-ceainic a venit cu o alta minunatie. Piticii au invatat sa joace tintar. Stateau in picioare pe masa, in echipe de cate 2, care cu nautul, care cu mazarea, care cu fasolea si se bucurau nevoie mare. Ce mai seara, ce mai seara !
Piticul M si piticul N s-au dus sa exploreze casuta din povesti si...sii...au mai gasit o camera. Usa era si ea cea mai colorata si mai frumoasa usa din lume iar inauntru, era o lume de poveste. Era intuneric. Piticul N s-a speriat putin, dar piticul M l-a luat de mana si i-a spus sa nu isi faca griji pentru ca in asa o casa minunata, nu pot exista decat zane bune. Piticul N s-a linistit dar a iesit repede.
Piticii cred ca aceasta casuta din povesti (gasiti adresa si detalii aici: http://casutadinpovesti.org/galerie.html) este a unei bunici romance si a unui bunic peruan. Piticii au ascultat muzica peruana, nu de desene animate ca la ei acasa si muzica pakistaneza. Piticul M, da, cel poliglot, le-a citit versuri de O. Goga:
"De va veni la tine vântul
Purtând povestea mea amară
Jelitul lui să nu te frângă
Mustrarea lui să nu te doară
Jelitul lui să nu te frângă
Mustrarea lui să nu te doară"
...in timp ce piticii sorbeau zgomotos din ceai si isi dadeau coate. Piticilor li s-a parut minunat in lumea de poveste de la nr 37 si si-au promis ca se vor intoarce. Mai au ceaiuri de incercat si canute de olarit si povesti de ascultat. De la bunicii peruani data viitoare. L-au salutat pe nepotul-ceanicos si au fugit pe scari in sus si-n jos.
sursa foto: google images
Alba ca Zapada i-a dus sa vada ceva mai contemporan asa, ca pentru ei: Tango. Radio and Juliet, check this out, cecherap, cecherap: http://www.comunicatorii.ro/2010/12/09/tango-radio-and-juliet-premiera-nationala-de-balet-pe-scena-operei-nationale-bucuresti/.
...dar Alba ca Zapada era fermecata de balerinii cu corpurile lor trase ca prin inel, si cu camasile desfacute. Oh, ooooh...suspina ea...oooh....:))
In partea a doua a spectacolului, cei 8 pitici au dat din cap pe Radiohead si au admirat-o pe balerina care a dansat alaturi de cei 6 balerini-barbati-cu-camasile-desfacute-tango, pe scena Operei din Bucuresti. Cand Alba ca Zapada nu era atenta si se balosea dupa pectoralii balerinilor celor 6, care este, care erau adica, cei 8 pitici s-au furisat printre scaune, pe sub balcoane si pe sub picioarele celorlalti spectatori si au iesit din sala. Unul dintre ei, piticul Dorel, tatal lor, i-a ademenit pe o strada frumoasa, din cartierul Cotroceni. Mergeau piticii nostri in sir indian, prin zapada pana la genunchi si s-au oprit la nr 37, la Casuta din Povesti. Au intrat tiptil in curte, pash-pash pe luciul ghetii, s-au urcat unul in carca celuilalt si au apasat pe sonerie.
N-au apucat nici bine sa se dea jos, si mai jos, si mai jos, si le-a deschis nepotul care facea cel mai bun ceai din lume, pentru ca bunicii nu erau acasa. Si au intrat in casuta. Intai au coborat niste scari. Pe peretele din dreapta, scria:
"He estado en los confines de la tierra.
He estado en los confines de las aguas.
He estado en los confines del cielo.
He estado en los confines de las montañas. Y no he encontrado nadie que no sea amigo mio."
Piticii nu stiau spaniola, asa ca piticul M, cel mai poliglot dintre ei, care se uita si la telenovele in timpul liber, pe ascuns, normal, ca e rusine altfel, le-a tradus celorlalti 7. Toti ascultau fermecati de desteptaciunea piticului M:
''Am fost la marginile pământului.
Am fost la marginea apei.
Am fost la marginea cerului.
Am fost la marginea muntilor. Şi nu am gasit pe nimeni care sa nu fie prietenul meu."
Dupa ce au atins toti hieroglifele din zicala indiana, s-au dat jos, jos, jos si au coborat scarile. Pe hol, era masa la care bunicii faceau canute din lut, erau scoici si melci, era chiar si un parfum de trandafir.
Nepotul i-a dus intr-una din cele doua camere din casuta din povesti. Ei nu mai pridideau cu ohohohurile, si s-au asezat cuminti pe lavite. Era casuta din povesti, era casuta cu lavite in camera, cu voaluri de baldachin peste patucuri, cu soba, cu polite pline de carti de poezii de T. Arghezi si O. Goga si cu cele mai frumoase si mai colorate usi din lume. Piticilor le placea maxim in casuta cu prieteni...pardon, din povesti ! Nepotul-ceainic le-a adus ceaiuri din cele mai deosebite pentru ei: pentru piticul N. "Taina Muntilor", pentru piticele M si S "Floare de migdal" (care avea gust de mucenici cu zeama, btw, dar care le-a placut, yumyum), piticul Dorel a primit "Dulceata norilor", alti 2 pitici anonimi au baut "Zmeul zmeilor" iar celelalte 2 pitice au servit apa minerala in canute de lut, dupa ce au aflat cu mare dezamagire ca la ceainarie nu au Cola.
Piticii s-au binedispus, veselia era mare, hopaiau si tzopaiau prin baldachine si pe lavite cand...ce sa vezi: nepotul-ceainic a venit cu o alta minunatie. Piticii au invatat sa joace tintar. Stateau in picioare pe masa, in echipe de cate 2, care cu nautul, care cu mazarea, care cu fasolea si se bucurau nevoie mare. Ce mai seara, ce mai seara !
Piticul M si piticul N s-au dus sa exploreze casuta din povesti si...sii...au mai gasit o camera. Usa era si ea cea mai colorata si mai frumoasa usa din lume iar inauntru, era o lume de poveste. Era intuneric. Piticul N s-a speriat putin, dar piticul M l-a luat de mana si i-a spus sa nu isi faca griji pentru ca in asa o casa minunata, nu pot exista decat zane bune. Piticul N s-a linistit dar a iesit repede.
Piticii cred ca aceasta casuta din povesti (gasiti adresa si detalii aici: http://casutadinpovesti.org/galerie.html) este a unei bunici romance si a unui bunic peruan. Piticii au ascultat muzica peruana, nu de desene animate ca la ei acasa si muzica pakistaneza. Piticul M, da, cel poliglot, le-a citit versuri de O. Goga:
"De va veni la tine vântul
Purtând povestea mea amară
Jelitul lui să nu te frângă
Mustrarea lui să nu te doară
Jelitul lui să nu te frângă
Mustrarea lui să nu te doară"
...in timp ce piticii sorbeau zgomotos din ceai si isi dadeau coate. Piticilor li s-a parut minunat in lumea de poveste de la nr 37 si si-au promis ca se vor intoarce. Mai au ceaiuri de incercat si canute de olarit si povesti de ascultat. De la bunicii peruani data viitoare. L-au salutat pe nepotul-ceanicos si au fugit pe scari in sus si-n jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu