eu reflectez asupra lucrurilor importante in viata si atunci cand sunt vesela si nu ma preocupa nimic.
zilele in care se intampla lucruri urate si viata te pune la incercare sunt un prilej in plus pentru a-mi da seama ce norocosi suntem ca respiram, ca putem merge singuri la toaleta, ca putem bea cu paiul din sticla pentru ca asa vrem noi nu pentru ca altfel nu o putem face, ca a manca inseamna cartofi prajiti si friptane nu supa rece strecurata pe care n-ai unde sa o incalzesti in spital. imi mai dau seama ca e atat de bine sa poti vorbi, sa poti sa dormi pe o parte nu numai pe spate, sa te poti misca in voie si nu cu o punga in care se scurge un lichid din tine, printr-un furtun, ca in Spitalul de Urgenta la care ne uitam cand eram mai mici. daca nu va dati seama de toate astea, ar trebui sa incercati sa o faceti. am avut o saptamana grea care mi-a confirmat inca o data ca viata e o minune dar ca e si foarte fragila, ca exista oameni care au atatea probleme si carora nu le aduce nimeni ceai la spital si care sunt nevoiti sa manance macaroane cu usoare urme de branza zile in sir, care stau pe niste cearsafuri patate ca asa e in sistemul sanitar romanesc de stat. e de stat nu de umblat, vorba aia !
mai, voi traiti ! bucurati-va ! aveti culoare in obraji, aveti un stomac sanatos care va permite sa ajungeti si mahmuri a doua zi dimineata fara alte complicatii...poate doar de natura sentimentala, in rest...bucurati-va ca puteti manca la mecdonalds si la cafece fara sa ajungeti pe perfuzii. bucurati-va cand primiti flori, bucurati-va cand primiti o bomboana. nu mai fiti morocanosi ca nu va gasiti bluza preferata. nu va mai enervati ca s-a oprit apa calda. exista oameni care inca iau cu sticlele apa de la cismea, in Bucuresti.
am avut o saptamana care mi-a cam dat mintea pe spate, mi-a facut stomacul sa se cutremure si mintea sa vrea sa fuga departe. din pacate, viata te incearca cu de toate si trebuie sa fii pregatit in orice moment. pentru lucrurile urate nu ai timp sa o faci inainte si nici nu ai de ales. a trebuit sa imi infrunt teama de spital, de doctori, scarba de dat spaga, oboseala crunta, emotiile, lacrimile si frica de necunoscut. am trait senzatia aia nenorocita cum ca nu poti face nimic iar viata celui drag e in mainile altcuiva.
faceti alegerile care va coafeaza mai bine in mare parte din timp, pentru ca cele in fata carora veti fi pusi fara drept de veto, vor fi dure si fara posibilitate de fuga.
bucurati-va de viata si traiti !
ps: acum e mai bine
zilele in care se intampla lucruri urate si viata te pune la incercare sunt un prilej in plus pentru a-mi da seama ce norocosi suntem ca respiram, ca putem merge singuri la toaleta, ca putem bea cu paiul din sticla pentru ca asa vrem noi nu pentru ca altfel nu o putem face, ca a manca inseamna cartofi prajiti si friptane nu supa rece strecurata pe care n-ai unde sa o incalzesti in spital. imi mai dau seama ca e atat de bine sa poti vorbi, sa poti sa dormi pe o parte nu numai pe spate, sa te poti misca in voie si nu cu o punga in care se scurge un lichid din tine, printr-un furtun, ca in Spitalul de Urgenta la care ne uitam cand eram mai mici. daca nu va dati seama de toate astea, ar trebui sa incercati sa o faceti. am avut o saptamana grea care mi-a confirmat inca o data ca viata e o minune dar ca e si foarte fragila, ca exista oameni care au atatea probleme si carora nu le aduce nimeni ceai la spital si care sunt nevoiti sa manance macaroane cu usoare urme de branza zile in sir, care stau pe niste cearsafuri patate ca asa e in sistemul sanitar romanesc de stat. e de stat nu de umblat, vorba aia !
mai, voi traiti ! bucurati-va ! aveti culoare in obraji, aveti un stomac sanatos care va permite sa ajungeti si mahmuri a doua zi dimineata fara alte complicatii...poate doar de natura sentimentala, in rest...bucurati-va ca puteti manca la mecdonalds si la cafece fara sa ajungeti pe perfuzii. bucurati-va cand primiti flori, bucurati-va cand primiti o bomboana. nu mai fiti morocanosi ca nu va gasiti bluza preferata. nu va mai enervati ca s-a oprit apa calda. exista oameni care inca iau cu sticlele apa de la cismea, in Bucuresti.
am avut o saptamana care mi-a cam dat mintea pe spate, mi-a facut stomacul sa se cutremure si mintea sa vrea sa fuga departe. din pacate, viata te incearca cu de toate si trebuie sa fii pregatit in orice moment. pentru lucrurile urate nu ai timp sa o faci inainte si nici nu ai de ales. a trebuit sa imi infrunt teama de spital, de doctori, scarba de dat spaga, oboseala crunta, emotiile, lacrimile si frica de necunoscut. am trait senzatia aia nenorocita cum ca nu poti face nimic iar viata celui drag e in mainile altcuiva.
faceti alegerile care va coafeaza mai bine in mare parte din timp, pentru ca cele in fata carora veti fi pusi fara drept de veto, vor fi dure si fara posibilitate de fuga.
bucurati-va de viata si traiti !
ps: acum e mai bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu