O samanta de floarea-soarelui, o tigara si o carte de vizita

 

Sursa foto: Mihaela Calciu

Unii oameni, majoritatea cunoscutilor mei as indrazni sa spun, din care faceam si eu parte pana nu demult, nu stiu sa primeasca. Ce sa primeasca ? Lucruri de tot felul. Nu stiu sa primeasca fara sa se simta obligati sa dea si ei ceva inapoi. Daca te invita cineva la ziua lui si exista o mica posibilitate sa te invite numai din placere fara sa astepte un cadou de la tine, daca tu nu ii poti lua cadou, nu prea te duci, nu ? Cand de fapt, de ziua lui omul vrea doar sa isi aiba prietenii alaturi. Lucrurile nu stau altfel atunci cand cineva iti ofera un lucru, pentru ca tu nu ai fost educat sa stii sa si primesti. Din cauza obiceiurilor impamantenite puternic printre concetatenii nostri, nu putem accepta cadouri si in cazul in care o facem, stim foarte clar ca cu prima ocazie vom intoarce cadoul, cu unul de valoare cel putin egala daca nu mai mare. E o prostie !
Am trait multi ani cu ideea asta adanc infipta in capul meu de catre scoala, parinti, bunici si toti ceilalti din jurul meu.
De ceva timp incoace insa, de vreo patru ani mai exact, am invatat sa intind mana spre cel care imi ofera ceva doar pentru ca ii place zambetul meu, doar pentru ca stie ca m-as bucura, doar pentru ca poate sa faca asta, doar pentru ca si pe el il bucura gestul.
Am acceptat maci.
Am acceptat tarta cu fructe.
Am daruit cupcake. De ce ? Pentru ca e placerea mea.
Am acceptat o agrafa de par cu floare verde doar pentru ca persoana care mi-a dat-o stia ca mie imi place.
Am acceptat pliculete cu ness, la birou.
Am daruit margele.
Mi-am daruit inelul.
Am acceptat bere.
Am acceptat floarea-soarelui.
Am acceptat o carte postala, in gara din Zagreb.
Am acceptat un CD de ziua mea, de la chitaristul de pe coperta.
Am acceptat Salitos Mojito.
Am acceptat o agrafa cu mac de la Linda din Craiova, pe care nu o cunosc personal si care mi-a facut o surpriza minunata (urmeaza povestea agrafei si a Facebook-ului).
Am acceptat si am daruit.
Cel mai greu dar cel mai frumos a fost cand am acceptat o chitara. Nu-mi explic nici acum. Oameni frumosi, atat !

Va zic doar sa daruiti si sa acceptati lucruri mici, macar lucruri mici daca nu aveti alte posibilitati. Ele vor face cat cele mai mari si mai scumpe lucruri. Vor avea o valoare neegalata de orice alt cristal de zvarovschi sau diamant de aoleo. Va veti simti liberi, neconstransi si mai ales vii ! Veti simti viata cand veti darui o inghetata unui copil, chiar daca nu il cunoasteti. Daca sunteti atenti, veti vedea ca cei mici, va daruiesc mereu zambete. Sunt singurii care o pot face dezinteresat...
Daruiti cirese de pus dupa urechi, daruiti o melodie cantata cui trebuie la momentul potrivit, daruiti o turta dulce, un servetel celui ce plange, un pupic celui trist, o strangere de mana celui care se simte abandonat, o pereche de cercei unei prietene careia ii plac tare cerceii vostri si mai ales invatati sa primiti chiar daca nu puteti da ceva inapoi. Mai sunt si oameni in jurul nostru. Toate darurile sunt povesti. In cosul castigat la concursul Cea mai chic biciclista, organizat de Skirt Bike, am primit o samanta de floarea-soarelui, o tigara, o carte de vizita si un flyer.
Viata iti ofera lucruri, trebuie doar sa le vezi si sa deschizi mana !