Primul meu Skirt Bike si prima cazatura serioasa cu Sophia

credit foto: Mihaela Calciu

A trecut ceva timp de la Skirt Bike dar la mine in minte, evenimentul e inca proaspat. E fresh chiar si pe piele, pentru ca inca am genunchii vineti ca-n copilarie.
Am ratat prima editie Skirt Bike din 2010, dar m-am indragostit iremediabil de pozele cu fete cochete pedaland prin ploaie. Mi-am zis ca in 2011 ma prezint, fie canicula, fie furtuna.  Daca anul trecut a plouat dar asta nu le-a impiedicat pe bicicliste sa poarte fuste si rochii cat mai chic, anul asta am avut parte de un soare atat de puternic ce ne-a pus in valoare outfit-urile care mai de care mai colorate. 
Skirt Bike este un eveniment urban care incurajeaza fetele sa mearga pe bicicleta, sustine modul de viata sanatos fiind si o manifestare a feminitatii, in acelasi timp.

 

credit foto: How High

Pentru mine, Skirt Bike s-a desfasurat cu ceva peripetii. Inca de la prima ora, pentru ca eram atat de excited si asteptam cu atata nerabdare ziua de duminica, m-am lovit prin casa de diverse obiecte, incepand sa ma intreb daca oare nu e un semn ca ar trebui sa stau potolita in ziua aia si sa nu o scot pe Sophia in trafic. M-am riscat. Vedem mai tarziu daca am facut bine sau daca trebuia sa imi ascult instinctele.
Cand trebuie sa ma imbrac sa plec undeva, nu stau mult pe ganduri, nu ma probez de mai multe ori cu hainele, nu ma zgaiesc in oglinda ci stiu cam de fiecare data cu ce ma voi imbraca. Am investit un pic mai multa energie si inspiratie de data asta, pentru ca voiam sa fiu si mai colorata decat de obicei. Mi-a iesit se pare, pentru ca Andreea Toader, una dintre cele doua organizatoare, m-a numit: Curcubeu !

 credit foto: Ion Cornescu

credit foto: Mihaela Calciu

M-am aranjat eu ca o floricica. Aveam dres mov, macinpar, curcubeu pe maiou si mult entuziasm. Am plecat de acasa cu ceva timp inainte pentru ca nu mai facusem traseul Pantelimon-Universitate pe bicla si nu stiam exact cat timp o sa imi ia pana la punctul de intalnire Skirt Bike 2011, la cartoful intepat din Piata Revolutiei. Dupa chinul introducerii Sophiei in lift si al scoaterii din lift, i-am dat drumul si am pedalat. Pana la Piata Iancului toate bune si frumoase, sosea libera pentru ca era duminica dupa-amiaza, in jur de ora 14h00. La Iancului s-a intamplat. Am trecut de intersectie, am tinut-o drept numai ca in euforia aia m-am gandit sa depasesc autobuzul 311 care era oprit in statie, ca ma grabeam asa putin, nu ? E ingusta banda de mers acolo asa ca am intrat pe linia de tramvai, inevitabil si cand sa intru din nou pe sensul de mers, in fata autobuzului inca stationat, Sophia a devenit naravasa sau nu se astepta nici ea la manevra, nu-mi explic nici acum de ce s-a suparat pe mine si m-a azvarlit in aer intai, foarte artistic trebuie sa recunosc si apoi fix in mijlocul strazii. Am aflat apoi ca era cazatura clasica pe sina de tramvai. Mi-au intrat deci rotile pe sina cand sa iau dreapta de volan, am alunecat, m-am smucit, mi-au zburat ochelarii de la ochi, saua s-a strambat, coarnele s-au descentrat, cosul s-a rupt putin, eu am aterizat cu poalele-n cap iar soferul autobuzului m-a lasat gen 30 de secunde pana sa ma ridic si inainte sa plece din statie. Multumesc Universului pe aceasta cale, sau doar zilei de Duminica pentru faptul ca nu erau alte masini pe carosabil, de sub care sa apuc sa le verific uleiul fara voia mea. M-am ridicat, mi-am pus fustele in pozitia initiala, m-am mirat ca nu mi-am rupt dresul in genunchi, am mutat-o pe Sophia pe partea dreapta a carosabilului si am stat 2 minute sa ma linistesc. Nu m-am linistit. Tremuram toata dar am plecat spre Piata Revolutiei, dupa ce am indreptat saua cu mana. Atat am putut sa fac, in rest am mers cu Sophia ciufulita si cu picioarele tremurand pe pedale. Nu m-am accidentat grav dar mi s-a zdruncinat mintea si mai ales sufletul. Se pare ca o astfel de cazatura reprezinta botezul mersului cu bicicleta prin oras. O fi fost ! Sper sa nu mai am parte. Am invatat acum sa nu ma mai grabesc si sa ma tin departe de sinele de tramvai.

Cand am ajuns la locul de intalnire, inca tremuram.L-am gasit insa pe Bogdan care mi-a centrat coarnele, mi-a mai umflat rotile, linistind-o un pic pe Sophia.

 credit foto: How High

Era plin de fete frumoase, de biciclete si mai frumoase, de baloane, de flori si de culori. Au fost in jur de 300 de bicicliste chic si cativa baieti cu kilt. Dintre ei s-a distins BiBi, cea mai trendy fata.

In rest, fotografi cat cuprinde deci s-a dus grija mea si a Sophiei ca nu vom avea poze impreuna. Ne simteam toate ca la o defilare de moda si sincer nu-mi puteam lua ochii de la toata biciclistele chic aflate in jurul meu. Am facut si eu un pic pe paparazzi, ca n-am putut sa ma abtin. Iata ce am surprins !

 Georgiana, participanta la concursul Cea mai drăguță mountainbiker-iță.

 

continuarea, aici

A fost o bucurie mare sa o cunosc pe Sana Nicolau, adica cireasa careia ii savurez pe nerasuflate articolele de pe blog, de vreo 2 ani incoace.

A fost o senzatie de libertate pe care nu am simtit-o niciodata pana atunci, de cand pedalez prin Bucuresti, adica de un an incoace. A fost yuhuuu sa putem bicicli in voie si nu printre masini pe Bd Magheru, pe Calea Victoriei, pe Bd Aviatorilor si in timpul asta sa ni se faca poze din toate unghiurile.

credit foto: Dili Dilimake

credit foto: Daniel Vrabioiu

Fuste fluturand, palarii elegante, tocuri pe pedale, politisti zambind care opreau circulatia pentru velobelle, claxoane, oameni care se opreau in loc sa se mire si sa ne admire, momente smile and wave, baby, soare, culori, flori, fete si baieti care au avut grija sa ne descurcam cu semnele de circulatie si care ne mai dirijau prin intersectii. Desi s-a vrut a fi o pedalare numai a fetelor, cei cativa baieti prezenti ne-au ajutat si ne-au incurajat. Au mai fost si magari in SUV-uri care ne aruncau prin geamurile lor deschise cateva cuvinte de dulce-amar pentru ca burtile lor nu aveau rabdare sa stea linistite 5 minute sub volan dar politia si-a facut bine treaba iar unul dintre posesorii de perna sub tricou a fost tras pe dreapta dupa ce a depasit coloana care astepta cuminte trecerea biciclistelor. Nu am inteles insa, de ce politia ne-a asistat numai pana la Piata Victoriei si apoi a trebuit sa ne intoarcem singure spre Bd Magheru si Gradina Verona pentru limonada si tombola de dupa, dar poate la anul va fi mai bine. 

credit foto: Mihaela Calciu

Am sarbatorit cu limonada, m-am invartit putin prin Gradina Verona ca sa admir bicicletele parcate, fiecare cu accesorii care mai de care mai frumoase. Sophia cea mai cea !

claxonul de la Loria

Au meritat genunchii vineti si durerile aferente pentru cea mai frumoasa duminica din ultima vreme. Am cunoscut oameni frumosi, am vazut biciclete faine tare, am prezentat-o lumii pe Sophia-bici a mea, am primit maci de la Loria si cu ei in cosul avariat in urma cazaturii am castigat un nou cos cu floarea-soarelui, datorita voturilor voastre, la concursul organizat de Velobello, pentru cea mai chic biciclista. 

Macinpar si Sophia va multumesc si mai ales lui Daniel Vrabioiu pentru frumoasa poza pe care mi-a facut-o la iesirea din Gradina Verona. Multumesc si fetelor de la Velobello, Andreea Toader si Oana Deliu pentru un eveniment reusit si colorat. La cat mai multe, fetelor !

semnat: macinpar - biciclista nr 34