miercuri, 18 aprilie 2012

Lingurita de argint cu imprumut

 copyright Mihaela Calciu

Ii inteleg pe alcoolici. Ii inteleg pe drogati. Ii inteleg pe viciati. Totul incepe cu starea aia care te face sa vrei sa uiti, macar pentru o perioada scurta de timp. E pentru ca ceva te roade pe dinauntru si vrei sa scapi de rana, insa nu poti. Nu ai capacitatea sa faci asta si atunci cauti surogate. Incerci sa iti faci corpul sa produca adrenalina. Incerci sa iti faci mintea sa se elibereze. E ca si cum ai asteptat momentul asta de ani intregi iar acum cand a venit, iti vine sa strigi din toti rarunchii. Iti vine sa iti tipi rana si sa o trimiti pe Luna, daca o mai fi voie.

Se poate lasa cu ras isteric sau cu plans nebun. Tragi-comedie. Unii fac shopping de eliberare. Altii sar cu parasuta. Faci tot ce poti pentru niste conditii de viata extreme. Nu te eliberezi cu adevarat insa, decat atunci cand ai nimicit raul, cand ai cicatrizat rana. Pana atunci insa, poti sa te imbeti de zeci de ori, poti sa fumezi de sute de ori, poti sa dormi doua zile in continuu dar, cand te vei trezi din betie, ameteala sau somn, iti vei da seama ca esti tot acolo. Esti tot in baltoaca aia care nu se mai usuca, pentru ca afara e mereu cer cu nori.
E si mai rau cand nu mai ai incredere ca esti capabil sa o iei de la capat. Atunci se adanceste rana. E ca atunci cand visezi ca sari de la balcon sau ca inoti intr-o apa adanca de tot.


Eu ii inteleg. Nu toti s-au nascut cu lingurita de argint...unii imprumuta de la vecini, tot timpul.

macinpar cu un picior...in rana

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Vand bicicleta de oras


Am trecut prin multe impreuna. alaturi de ea am invatat sa nu ma mai tem de conducatorii auto, in traficul din Bucuresti. A fost admirata, fotografiata si mai ales plimbata cu mare drag. Am scos-o din casa pentru cafele in Centrul Vechi, pentru picnicuri in parc, pentru intalniri la sosea si pentru formarea unor gambe frumoase de fata.
Are putin peste un anisor, ii place sa se plimbe si sa iasa la aer.
A castigat chiar si un concurs marca Skirt Bike.Povestea v-am spus-o, intr-un alt post.

E o leidi si e argintiu cu roz iar tehnic vorbind, e dotata.
Nu e ca nu o mai iubesc. Ma doare sufletul ca o dau dar ea vrea sa fie plimbata mai mult decat o plimb eu.
O cheama Sophia si stapana ei o vinde, pentru 280 RON. Nu o sa spun doar, ca sa nu se simta stanjenita. E in stare foarte buna de functionare, are cosulet in care poate sa duca posete colorate si flori de primavara si...
Vrea o stapana noua, cat mai repede ! Daca vreti sa faceti o bucurie unei fete frumoase, sau daca stiti pe cineva care si-ar dori o Sophie, dati mai departe vestea. Ar prefera sa aiba o stapana tot din Bucuresti.


Daca sunteti interesati, lasati un mesaj mai jos sau trimiteti un mail la mihaelacalciu@gmail.com


later edit:
Oficial sunt bikeLESS. Sophia are o noua stapana faina si zambareata ca mine care o va iubi la fel de tare, speram ! Fetelor, sunt sigura ca va veti gasi si voi o Sophie. Va ajut si eu, daca vreti.

luni, 9 aprilie 2012

Merita sa minti...pentru o petrecere-surpriza ?

O iubim. Asta inseamna ca nu asteptam sa ne faca cinste de ziua ei. Suntem noi destul de cinstiti. Prietenii adevarati stiu cand sa ofere, si nu sa ceara. Toti trecem prin depresia pre-in-post ziua noastra. Atunci cand implinim niste ani, vine panica aia mare care ne face constienti ca viata intr-adevar trece. Viata e aici si acum. Daca nu ne purtam in consecinta, vom trai intr-o asteptare vesnica si fara impliniri.
E ca atunci cand esti la un concert intr-o sala plina cu cateva mii de oameni care stau jos. Muzica e antrenanta. Multora le vine sa sara in sus, sa ridice mainile in aer dar, nu o fac. Nu indraznesc. Prefera sa ramana pe locul pe care l-au platit. Muzica e aici si acum. Muzica e in varfurile degetelor, in talpa piciorului, pe retina ochilor si mai ales in vocea care ne face sa ne simtim vii. Ne ridicam acum ? Cantam acum ? Dansam acum ?

Cu mainile in aer, va ofer o idee despre cum ar putea sa arate o petrecere surpriza pentru un om drag.


In cazul nostru, al celor doisprezece prieteni adevarati care o iubesc pe Gabi-ea, a fost cu strigaturi si confetti, tort si lumanari, coifuri de petrecere si mai ales, zambete pana la spate.

Pregatirile


Cine tine tortul ? 


Am scris toti pe felicitare ?


Cine ii pune florile de Hawaii la gat si coiful pe cap ?


Bucurie


Aoleoo, cine aprinde lumanarile ?


Cine arunca cu confetti ?


Cine face poze ? Cine filmeaza ?


La multi aaaaaaaaaaaaaaaaani !!!


Cine o pupa ?


Toooooti, normal !


Cine ii da cadoul ?



Pentru ca draga de ea, stia ca vine la o petrecere petru copii, a venit pregatita. I-a distrat mai tare pe cei mari, decat i-ar fi distrat pe cei mici. Suntem niste copii frumosi la 27 de ani si nu ne e rusine sa ne desconspiram varsta. Sufletul in schimb, nu imbatraneste in cazul nostru.


Ne-a invatat sa facem sabiute din baloane.


Ne-a pictat pe fata (aaaaaah, de cand imi doream treaba asta !).








Frumoasa sarbatorita, bucuroasa si fericita si innoita.


Iar dezmatul incepe cu limbo.


Si pe fata, si pe spate...





...cu Manu care facea pe negrul. Nu stiti clipul cu negrul acela care reusea in mod uimitor sa treaca pe sub sfoara ridicata la doar 20 de cm de pamant ? Ei bine, Manu ne-a dat clasa si acum.
ps: nu incercati asta acasa ! e pericoloso sporgersi, cum s-ar zice :))



Am avut si tort.


Si sampanie...


Dar cel mai important a fost si este ca, avem prieteni. In viata asta, orice ai face vei realiza ca nimic nu e intreg, fara oamenii potriviti alaturi. Ei sunt cei care te tin de cap atunci cand ti-e rau pentru ca ai exagerat cu licori bahice, cei care te invata sa mergi pe bicicleta sau sa schiezi, cei care te suna pentru ca au un bilet in plus la teatru, cei care iti zambesc sincer si te imbratiseaza atunci cand te vad. Prietenii sunt cei care stiu ca nu esti ok, desi tu nu vrei sa recunosti asta. Ei sunt cei pentru care merita sa minti, in cazul unei petreceri-surpriza.

Arata-le ca le esti alaturi, si la bine si la rau...asa ca-ntr-o casnicie. Fa-o sa reziste pe viata !


cu prietenie, macinpar


 Sursa foto: Octavian Radulescu