duminică, 30 ianuarie 2011

Coffee with chocolate drops


Carolina
va coloreaza cafeaua, daca deschideti in alta fereastra si dati click pe: play SNOWDEN'S JIG


sursa foto: Mihaela Calciu

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Gaura de pe Matrioska


Cand eram in scoala generala si aveam de facut planse la desen, noaptea (Duamne, ca mare pana de inspiratie mai era si atunci !) ascultam Dj Bobo tot ce vrei, Eisofbeis si alte asemenea la casetofonul ala mic al meu, fara luminite, ca eu nu eram jmechereanu atunci. Mai apoi, ascultam BUG Mafia, mai spre a VII-a, a VIII-a asa. Eheheee...ce vremuri...cand purtam eu pantaloni din aia negri, largi, cu toarta galbena si adidasi cu talpa groasa si eram mandra ca stau in Pantelimon city, pe sistemul turbo: "Cine intra, nu mai iese !"...nu stiu pe cine citez dar suna periculos si inca scrie pe blocul de langa al meu, cu bar de zi pe colt. Da, inca e un cartier frumos si linistit. Dar sa nu deviem, ca altul e subiectul povestirii de azi.

Cand eram in liceu si aveam de invatat pentru teze, ca stiti cum e...in afara de materiile alea la care trebuia sa invat la fiecare ora, gen istorie, pentru ca proful numai mie imi punea cate 5 note si altii n-aveau decat una, atunci si cel mai boring film din lume, mie mi se parea interesant, la televizorul meu alb-negru. Da, era alb-negru dar macar era la mine in camera, al meu si in plus reprezenta o mega diversiune. Asa, deci in liceu si in facultate ma uitam la toate aberatiile de emisiuni si filme de pe la 2 noaptea cand eu cica trebuia sa invat.

La momentul la care eu scriu aceasta proza, persoana mea fizica urmeaza un master, ca nu-i mai ajunge cu invatatul asta. Stiti cum sunt eu ? Cum se zice la interviu ? Intr-o perfectionare continua, jur. Studiez ceva o perioada de timp, termin de studiat treaba aia, stau linistita cateva luni, un an, doi si apoi ma apuca iar mancarimile de evolutie ca asa vreau sa fiu eu perfecta. Am zis ! Si eu am ajuns insa, sa ma intreb daca eu sunt aia normala sau cum sa fac sa am si eu mertzan, ca vad ca cu toate facultatile si cursurile astea, slabe sanse in this lifetime.
Bun, deci macinpar studiaza acum cu drag si mai putin spor, pentru un master care o pregateste pentru o profesie cu limbarnita, ceea ce are deja in dotare, vorba aceea. Ca tot studentul, are zilele astea examene. Si cum pe langa job si PR pentru trupa, plus destrabalarile din timpul liber, trebuie sa mai si invete, evident ca intervin niste factori perturbatori, in viata ei de scolarita sarguincioasa. Factorii astia ar fi...pai oboseala, pai lipsa de chef, pai aparitia lehamitei si a silei fata de profi care dau - 3 (a se citi minus trei puncte) daca ai bifat raspunsul aberant, din cele 4 variante de raspuns si iubirea mai mult de muzica si de iutub decat de printuri si altele asemenea, plus multe idei nastrusnice.

V-am zis ca eu sunt cea mai tare gasitoare de muzici faine ? Ceee ? Greu de crezut ? neaah...eu sunt, va zic ! daca nu ma credeti, aruncati o ureche la Muzici colorate. Asa ca zilele astea, mai mult decat oricand, cu o pofta nebuna de tot, de a gasi cele mai mijto muzici, rascolesc iutubul asta, de il ia mama naibii. Da' io-l iubesc rau de tot, daca ma citeste si el acum.

Pe langa asta, imi mai vin si tot felul de idei cum ar fi: eu, daca as fi regizor as fi ales sa fac un film pentru Ultimul barbat american al lui Liz Gilbert, nu pentru Eat Pray Love, care e cam lame asa, fata de carte. Cartea a fost minunata dar din punctul meu de vedere...pffffff....ca nu ma mai suport, acum sunt regizor, filmul nu a transmis toate sentimentele si toti fiorii pe care i-am simtit eu atunci cand am citit cartea. As ecraniza deci Ultimul barbat american, iar rolul principal de barbat american, i l-as da lui Romain Duris, dragu' de el, dar l-as lasa sa vorbeasca tot in franceza, normal! Ar face fata cu brio, si spate si lateral...si cum ar arata el pe cal....ihaaaa ! Sau poate lui Javier Bardem, ca stia el despre ce vorbeste in Vicky, Cristina, Barcelona. Daca facem asa, filmam in Spania, cum sa nu! Fac casting oricum. Aia carte de pus pe pereti si de vizualizat, ca sa aiba si ochii nostri de persoane fizice feminine ceva relevant de apreciat in mod vizual. Guys, nu va ofuscati ca Ultimul barbat american a avut multe gagici, deci veti avea si voi la ce sa va uitati, in filmul asta.

Mi-a mai venit o idee ieri la munca, in timp ce eram eu frustrata ca trebuie sa ma apuc de invatat si anume, sa facem, domne, niste cursuri de coborare prin alunecare, pe piolet. Adica de ce sa nu aiba tot omul posibilitatea sa invete si sa repete tehnicile inainte sa ajunga pe creasta Fagarasului, unde se va da inevitabil si poate pentru totdeauna ? M-am gandit, am vizualizat si putem sa facem de exemplu pe acoperisul unei cladiri, iarna cand e zapada evident. Stiu ca ne trebuie zapada intai, dar am in dotare niste incantatii ca sa ninga si daca nu, ne luam un tunuletz mic de zapada, ca la cati bani o sa iasa din cursurile astea, ne-om permite si noi. Sau ma mai gandeam sa facem un perete mobil, intr-una din salile din Bucuresti, alea de au panou de catarat. Sa facem un fel de perete, cu un fel de scripete asa (aici trebuie sa ma mai interesez pentru ca cu tehnica nu stau prea bine, intrebam barbatii, inginerii, arhitectii...ai, va rog, luminati un spirit de artist) ca sa il putem inclina pe diferite unghiuri, sa fie si cu grad de periculozitate mai mare, ca in Fagaras asa.
Bine acuma stiu ca v-am dat mega idee de afacere, dar eu am incredere ca atunci cand veti vrea sa o puneti in practica, imi voi lua si eu partea.

Buuun, si acum ultima boacana. Ma-mbrac eu azi sa plec la examen, ma bibilesc si imi mai vine o idee, de o importanta cruciala la momentul ala, evident. Sa pun pe un lantisor de argint, o Matrioska micuta dintre cele de pe brosa. E foarte enervant ca nu am niciun medalion mai calumea asa, care sa ma caracterizeze, vreau sa zic. Si mi-a venit ideea asta geniala. Eram deja in intarziere, of course...la examen, dupa cum spuneam. Scot Matrioska de pe brosa. Bun, simplu pana acum. Urmeaza sa o bag pe lantisor. Canci/cangi (ca n-am stiut niciodata cum se zice) ! Nu merge, e prea mare inchizatoarea si nu intra pe gaurica de la Matrioska...vai, vai si haoleooo, ce fac acum ? Ma duc in debara la scule, iau clestele...da...sunt o artista eu, si incep sa indoi sarma aia care forma gaurica. Sarma aia cred ca era tare ca otelu' ca n-am reusit sa izbandesc nimic. Ultima varianta: ma duc la tata. Timpul trecea, baba se pieptana si la examen intarzia. M-am dus la tata in bucatarie. Nah, d-ici clestele, nah d-aici lantu', baga-le, fa ceva, ACUM ! A reusit tata dupa ce s-a mai chinuit si el vreo 10 minute, ca v-am zis ca era de otel treaba aia, dar am plecat implinita la examen si cu sperante de nota - 15.

Mai am si luni un examen. Ideile curg garla ! O sa le notez poate ma bag in afaceri cu instructori care detin pioleti si stiu sa alunece frumos. De asemenea, poate ma ia si pe mine Javier pe cal, prin Sierra Nevada. Fac eu cumva sa ma gaseasca pe carari prin munti pe acolo, cu margarete si macinpar...

multumesc pentru atentie,
la re-ve-de-re

semnat: fata cu macinpar


sursa foto: Mihaela Calciu

vineri, 28 ianuarie 2011

PLEC


...la aeroport, sa ai un banner pe care sa scrie:  
                              fata cu macinpar



sursa foto: Mihaela Calciu

joi, 27 ianuarie 2011

Romantism la filtru

Fetele...fetele sunt visatoare ele asa. Din mosi-stramosi, de la tara, de la oras, de la lunca, de la ses, ele, fetele, au tot cautat, gasit si transmis modalitati de aflare a ursitului. Chiar si fetele cu feisbuc stiu metodele clasice care sa le inlesneasca vizualizarea in vis sau aievea a viitorului ales....ales de cine ? si mai ales cum ? Vedem noi ! Alegerea alesului-barbatului-viitorului lor. Mai obligate de mame si bunici, mai cu initiativa, toate ne-am pus macar o data busuioc sub perna, de Boboteaza. Si anul asta, ca stiti cum e...dupa o vreme e panicaaaaaa, frate, in familie, mama mi-a facut rost iar de busuioc de la preot, mi l-a pus pe birou, langa pat si mi-a bagat si clasicul: "Vezi sa nu uiti de el!"
A doua zi de dimineata, ma-ntreaba: 
"Ai pus busuiocul sub perna ? Pe cine ai visat?" 
Eu mi-am dat una pe dupa ceafa, singura asa...cateodata imi iese, si i-am zis ca am uitat complet. Pai cum sa nu uit daca eu nici macar nu dorm cu perna ?!

Obiceiuri mai sunt, pentru ca vorba aceea cultura vine de la sat, batrani avem in numar considerabil in tara asta si tot atatia intelepti, normal. 

Pentru fetele nemaritate: 
Cica ar mai fi si alte variante pentru aflarea ursitului: ghicitul in carti, in cafea, in bobi, in apa din fantana. Daca iti pui pieptenele cu care te-ai pieptanat inainte sa te culci, sub perna, se pare ca in timpul noptii il visezi tot pe EL. Cica daca te dezbraci, atentie, de tot (this might work), ca asa cred ca sigur se arata si ei si chiar in starea aia de atipeala, ca stiti cum sunt ei de nerabdatori, si iti pui in fata si in spate cate o oglinda si aprinzi lumanari in jur, in oglinda il vei vedea pe EL, cica.
Stati ca mai am una tare: cu parii de la gard. Cica, in unele regiuni, fetele isi ghicesc, bine zis ghicesc, ursitul cu ajutorul parilor de la gard. Si noaptea pash-pash, pe intuneric, ating un par, apoi numara in continuare pana la al noualea par, de care leaga o sfoara rosie. A doua zi in za morning, se infiinteaza la locatie, sa vada cum le va fi Uomul. Cica dacă parul e drept şi neted, viitorul soţ va fi tanăr şi frumos, dar sărac. Dacă parul e scurt şi noduros, soţul va fi bătran şi sărac, iar daca are coaja groasă, va fi bogat. Dacă parul e cu multe crăci, ursitul va fi văduv cu mulţi copii. Maxim, am zis !!! Orice numai nu cu multe craci, right ? 

Mda, s-au mai pierdut din obiceiuri si la sate ca vorba aceea, tinerii se vizualizeaza si acolo pe haifaiv, unde poti sa gasesti chiar si gardul alesei. 

Barbatii, EL-ii, uamenii sunt niste fiinte mult mai practice decat ELE-le. Nu prea isi citesc ei horoscopul, nu prea merg la astrolog si alte treburi de-astea dar, au niste credinte infipte adanc in trupurile lor falnice si pot fi si ei romantici cateodata. Si mai ales, sigur vor o aleasa...sau mai multe, depinde de cat de falnic e trupul, evident ! Sa va povestesc o intamplare pe care am auzit-o from a friend of a friend, of course:

...si era o gasca de prieteni...si au plecat ei in Coffeshop-ati city, da ati ghicit, Amsterdam, orasul cu casute de turta dulce, olandezi rumeni si biciclisti, canalete multe, verdeata tot asa si felinare rosii. Si s-au plimbat ei, si au vizitat ei, si s-au dat si cu bicla ei, si in Amsterdam si in afara lui, si au ars-o si pe canalete... ei si,...a venit si ultima zi, si ultima tigara, uitata intr-un colt, pe canalete. Si cum stateau ei asa pe canalete, si asteptau sa se faca ora sa plece cu trenul de la Centraal Station spre aeroport, se apuca EL sa faca ultima tigara. EA astepta cuminte, pe langa EL. EA vorbea cu ele. Ele radeau si povesteau si admirau si se minunau. EL ma intrerupse...o intrerupse, pardon (aproape ca ma regasesc in personajul din poveste, n-ai vazut...) si ii arata ei urmatoarea treaba:


ahahhaaa...si ce mai radeau amundoi ! ahahahaa...si ce faza amuzanta...ahahhaa...si ce romantic a fost el...ahahahaa...si cum a ghicit el numele viitoarei alese...de EL. V-am zis ca pe EA o chema cu M ? Ei bine, da...in filtrul lui de tigara, de ultima tigara, s-a aratat litera ursitei. 
Iata deci, ce metode folosesc barbatii din ziua de azi. Simplu ca buna ziua, evident, fara pari, fara pieptanat, fara oale sparte, fara busuioc musai de la preot. 

Astept ca urmatorul sa ma ghiceasca in spuma de bere. Sau sa ii apara initiala numelui meu increstata pe piolet. Sau sa se taie corzile de la chitara in forma de M. Sau sa ii apara un M pe spate, in loc de Z de la Zorro. hm,  buna asta ! Sau sa...macar sa aiba imaginatie ca EL-ul din povestirea mea...ca mie-mi place cu surpriza !



va pupa Miss MI


PS: A avut dreptate EL. M-a ghicit in filtrul ala.

sursa foto: Mihaela Calciu

miercuri, 26 ianuarie 2011

marți, 25 ianuarie 2011

Citatie de la Ministerul oamenilor normali la cap, carora le place iarna

Romania, Bucuresti
Ministerul oamenilor normali la cap, carora le place iarna
Dosarul nr 37


                                                                   CITATIE

Toti angajatii firmelor de curatenie din oras, sunt chemati in instanta, in calitate de parati, in proces cu fata cu macinpar, in calitate de paracios, si altii care o sustin pentru apel, sho pa el.
In caz de neprezentare, judecata se face oricum si oricum va ia mama naibii pe toti cei care ati participat la actiunea de dat jos intentionat zapada din arbustii din parcuri, care erau frumos impodobiti si albiti.


Presedinte Comitetul Responsabil cu Pastrarea Zapezii in Oras
MI-fata cu macinpar


Aceasta este citatia pe care o trimit pe cale virtuala, orala si scrisuala catre toti cei care nu lasa, domnule, zapada, acolo unde e locul ei, adica pe pamant, pe acoperisurile caselor, pe arbusti si pe unde se mai depune ea atunci cand intr-un final se hotaraste sa vina.
Sa ma explic:
 Eu sunt MI, fata cu macinpar si zapada pe dupa ureche, presedinta Comitetului Responsabil cu Pastrarea Zapezii in Oras. Am fost aleasa si autoaleasa, evident pentru ca imi place tare iarna, cu cristale, puf de nea, alb imaculat, bujori in obraji, sanii si zurgalai si chiar ghetus pe patinoar, si pe strada dar atunci cand nu ma incalt cu Uggs-urile, cu care ma duc in cap direct. MI s-a nascut in Romania, la Bucaresti. Adica intr-o tara care are 4 anotimpuri. Spre deosebire de alti locuitori, MI a invatat sa iubeasca toate anotimpurile la fel, chiar si iarna, mai copii, chiar si iarna ! MI isi doreste deci, ca IARNA sa ninga. Sa ninga mult, pana la cer, sa fie troiene din cele mai mari si sa inotam in zapada. Isi doreste ca o data ce a nins, zapada sa ramana pana la primavara, fara rundele topit-flescait-udat-topit-nins din nou-flescait-topit. Deci nene, ninge, sa ninga si sa ramana !!!
Bun, acum ca ne-am inteles, sa va explic ce se intampla la mine in oras, incepand de iarna asta. Nu stiu daca ati observat, dar exista niste oameni, cred ca oameni, asa pareau a fi, care nu lasa, domnule, zapada la locul ei, acolo unde a picat ea din ceruri. Ciudateniile acestea ale naturii, netemperate si necontinentale, scutura zapada din copaci si mai ales din arbustii din parcuri si de pe marginea bulevardelor urbei. De ce e frumoasa iarna, daca nu pentru ca vezi copacii impodobiti de zapada  si orasul curatit si albit ? 
Ei nu stiu cat se chinuie MI in asa fel incat sa faca Cerurile sa ninga mult peste orasul ei. Ei nu stiu cat se lupta la munca sa isi convinga colegii ca iarna trebuie sa ninga, ca de-aia e iarna, sa te bati cu zapada si sa te uiti in sus si sa vezi alb. Ei nu stiu ! Dar, o sa afle...mama lor, o sa afle...nici nu stiu ei ce-i asteapta.

M-am gandit la toate, ca oricum o sa am castig de cauza. Adun toti schiorii, bobistii (cei care se dau cu bob), toti copiii, toti cateii carora le place sa se zbenguie in zapada, toti adolescentii care le spala cu zapada pe adolescente, toti Mos-Craciunii, toti renii, adica toti iubitorii de zapada si ii pun sa semneze si o petitie. Sigur ne strangem cateva MII bune. Si dupa ce castigam procesul, ei-oamenii-non-zapada-, o sa faca puscarie in camere frigorifice, unde o sa aiba doar lopetile alea cu care dadeau jos zapada din arbustii din parcul de la Unirii, si nu vor putea sa stea decat pe ele, atunci cand vor vrea sa stea jos. La receptia de la puscaria frigorifica, vor sta cei carora nu le place iarna si care nu ma lasa pe mine sa sar intr-un picior atunci cand ninge cu fulgi mari si pufosi, si nici sa cant iodlere de bucurie. Si tot la receptie or sa stea toti cei care se crizeaza cand afara e cu minus. La intrare in puscaria frigorifica, o sa dea zapada toate domnisoarele care umbla iarna cu burta goala, ca de-aia va e frig si nu va place iarna, fetele lu' tata. Lor o sa li se dea niste lopeti din cele mai grele, ca sa isi rupa si unghiile alea false de 25 de cm.

Ce ziceti ? Va bagati si voi ? Ca daca nu, io zic ca va dezbracati ca sa incapeti mai multi in puscaria frigorifica !


Cum sa stergi masa ?

chipintaci va spune fata cu macinpar si cristale de zapada

sursa foto: google images

In dimineata asta, la cafea servim si...

 + turta dulce

Amintiri cu bunici si lavite

Pentru ca au fost cuminti, Alba ca Zapada i-a scos pe cei 8 pitici la balet, intr-o duminica seara. Piticii erau din cale afara de bucurosi, pentru ca era prima oara cand mergeau la Opera. Si-au pus toti caciulile de duminica...cele mai colorate si au plecat tinandu-se de mana...Hai-ho, hai-ho, suntem pitici mijto...
Alba ca Zapada i-a dus sa vada ceva mai contemporan asa, ca pentru ei: Tango. Radio and Juliet, check this out, cecherap, cecherap: http://www.comunicatorii.ro/2010/12/09/tango-radio-and-juliet-premiera-nationala-de-balet-pe-scena-operei-nationale-bucuresti/.

Le placea si piticilor tango-ul:




 ...dar Alba ca Zapada era fermecata de balerinii cu corpurile lor trase ca prin inel, si cu camasile desfacute. Oh, ooooh...suspina ea...oooh....:))
In partea a doua a spectacolului, cei 8 pitici au dat din cap pe Radiohead si au admirat-o pe balerina care a dansat alaturi de cei 6 balerini-barbati-cu-camasile-desfacute-tango, pe scena Operei din Bucuresti. Cand Alba ca Zapada nu era atenta si se balosea dupa pectoralii balerinilor celor 6, care este, care erau adica, cei 8 pitici s-au furisat printre scaune, pe sub balcoane si pe sub picioarele celorlalti spectatori si au iesit din sala. Unul dintre ei, piticul Dorel, tatal lor, i-a ademenit pe o strada frumoasa, din cartierul Cotroceni. Mergeau piticii nostri in sir indian, prin zapada pana la genunchi si s-au oprit la nr 37, la Casuta din Povesti. Au intrat tiptil in curte, pash-pash pe luciul ghetii, s-au urcat unul in carca celuilalt si au apasat pe sonerie.
N-au apucat nici bine sa se dea jos, si mai jos, si mai jos, si le-a deschis nepotul care facea cel mai bun ceai din lume, pentru ca bunicii nu erau acasa. Si au intrat in casuta. Intai au coborat niste scari. Pe peretele din dreapta, scria:

"He estado en los confines de la tierra. 
He estado en los confines de las aguas. 
He estado en los confines del cielo.
He estado en los confines de las montañas. Y no he encontrado nadie que no sea amigo mio."

Piticii nu stiau spaniola, asa ca piticul M, cel mai poliglot dintre ei, care se uita si la telenovele in timpul liber, pe ascuns, normal, ca e rusine altfel, le-a tradus celorlalti 7. Toti ascultau fermecati de desteptaciunea piticului M:
 (al 8lea facea poza)

''Am fost la marginile pământului.  
Am fost la marginea apei.  
Am fost la marginea cerului.  
Am fost la marginea muntilor. Şi nu am gasit pe nimeni care sa nu fie prietenul meu."

Dupa ce au atins toti hieroglifele din zicala indiana, s-au dat jos, jos, jos si au coborat scarile. Pe hol, era masa la care bunicii faceau canute din lut, erau scoici si melci, era chiar si un parfum de trandafir.
Nepotul i-a dus intr-una din cele doua camere din casuta din povesti. Ei nu mai pridideau cu ohohohurile, si s-au asezat cuminti pe lavite. Era casuta din povesti, era casuta cu lavite in camera, cu voaluri de baldachin peste patucuri, cu soba, cu polite pline de carti de poezii de T. Arghezi si O. Goga si cu cele mai frumoase si mai colorate usi din lume. Piticilor le placea maxim in casuta cu prieteni...pardon, din povesti ! Nepotul-ceainic le-a adus ceaiuri din cele mai deosebite pentru ei: pentru piticul N. "Taina Muntilor", pentru piticele M si S "Floare de migdal" (care avea gust de mucenici cu zeama, btw, dar care le-a placut, yumyum), piticul Dorel a primit "Dulceata norilor", alti 2 pitici anonimi au baut "Zmeul zmeilor" iar celelalte 2 pitice au servit apa minerala in canute de lut, dupa ce au aflat cu mare dezamagire ca la ceainarie nu au Cola.


Piticii s-au binedispus, veselia era mare, hopaiau si tzopaiau prin baldachine si pe lavite cand...ce sa vezi: nepotul-ceainic a venit cu o alta minunatie. Piticii au invatat sa joace tintar. Stateau in picioare pe masa, in echipe de cate 2, care cu nautul, care cu mazarea, care cu fasolea si se bucurau nevoie mare. Ce mai seara, ce mai seara ! 


Piticul M si piticul N s-au dus sa exploreze casuta din povesti si...sii...au mai gasit o camera. Usa era si ea cea mai colorata si mai frumoasa usa din lume iar inauntru, era o lume de poveste. Era intuneric. Piticul N s-a speriat putin, dar piticul M l-a luat de mana si i-a spus sa nu isi faca griji pentru ca in asa o casa minunata, nu pot exista decat zane bune. Piticul N s-a linistit dar a iesit repede. 


Piticii cred ca aceasta casuta din povesti (gasiti adresa si detalii aici: http://casutadinpovesti.org/galerie.html) este a unei bunici romance si a unui bunic peruan. Piticii au ascultat muzica peruana, nu de desene animate ca la ei acasa si muzica pakistaneza. Piticul M, da, cel poliglot, le-a citit versuri de O. Goga:


"De va veni la tine vântul
Purtând povestea mea amară
Jelitul lui să nu te frângă
Mustrarea lui să nu te doară
Jelitul lui să nu te frângă
Mustrarea lui să nu te doară"


 ...in timp ce piticii sorbeau zgomotos din ceai si isi dadeau coate. Piticilor li s-a parut minunat in lumea de poveste de la nr 37 si si-au promis ca se vor intoarce. Mai au ceaiuri de incercat si canute de olarit si povesti de ascultat. De la bunicii peruani data viitoare. L-au salutat pe nepotul-ceanicos si au fugit pe scari in sus si-n jos.


sursa foto: google images

duminică, 23 ianuarie 2011

Si tu me cherches, tu me trouves

intai se da plei la muzica
Toi la nymphette
Toi la vedette
Toi les gambettes
A quoi tu joues avec mon mec ?
Je vais te faire la peau
Si tu traînes trop
Autour du père
De mes petits poulbots

Toi la patronne
Touche pas mon homme
Ou j'te dégomme
Tu vas goûter à mes torgnoles
Je suis plus costaud
Qu'un petit oiseau
J'ai séché l'eau
De mes maudits sanglots

Prends garde à mon courroux
Et ce n'est qu'un avant-goût
C'est la vengeance d'une louve
Si tu me cherches, tu me trouves

Toi la nouvelle
Toi la rebelle
Toi le mystère
Moi sa bergère, la régulière
Croqueuse de couilles
Ou cœur de pierre
Va t'faire des nouilles
Chez les célibataires

Il est facile
Il est fragile
C'est une victime
Un super mâle à trois centimes
Mais je suis pas dupe
Ce fils de pute
Juste après toi
Je m'occuperai de son cas

Prends garde à mon courroux
Et ce n'est qu'un avant-goût
C'est la vengeance d'une louve
Si tu me cherches, tu me trouves

Iubire cu frana



Vine ziua ta. Toti iti ureaza traditionalele la multi ani, sa fii sanatos, voios, la punga gros, fericit, implinit si....tananaaaa:...sa fii iubit! Tu zici: daaaaaaaaaa, ca asta imi doresc cel mai mult. De asta am nevoie. Daaaaa, si iti mai urez sa spui mai des te iubesc, anul asta. El zice: ce bine ca mi-ai urat, ca acum stiu ca asa o sa fie si promit ca asa o sa fac ! Anul asta chiar o sa spun mai des te iubesc si o sa iubesc mai mult si sa vezi ce bine o sa fie...mama, mamaa...gata, asa facem ! Am zis ! Ei, fix asa o sa fie...ca asa ne agatam noi de urarile astea aniversare.

Timpul trece, trenul merge, si vine apoi momentul in care cineva iti spune: te iubesc !
Sa definim un pic cineva-ul si te iubesc-ul la care ma refer eu aici.
Cineva-ul as putea sa fiu chiar eu, care ma indragostesc iremediabil de oameni cu suflet frumos. De unde stiu eu ca au suflet frumos ? E simplu. Se vede. Se simte. Eu ii simt imediat. Asa se explica faptul ca ajung sa ii spun te iubesc unei persoane pe care am cunoscut-o azi si nu imi vine sa ii spun unei persoane pe care o cunosc de tz ani, si care se cheama prieten. In propozitie este vorba deci, de iubirea asta pentru oameni, pentru lucrurile frumoase pe care le fac ei, pentru ca ei sunt niste frumosi. Sa revenim, deci ! Din experienta mea bogata, zic, am observat ca exista 2 categorii de oameni care se manifesta diferit atunci cand aud de la mine un te iubesc. Exista oamenii care te iubesc si ei pe loc, inapoi, pentru ca s-a facut connectionu direct si ei chiar sunt cei mai frumosi oameni de pe pamant. Exista insa, si ceilalti oameni, tot frumosi dar cu care lucrurile se petrec in felul urmator. Sa luam exemplul care este:

Sa zicem ca am cunoscut pe cineva, un el sau o ea, nu conteaza, pentru ca nu vorbim aici de iubirea aia de iubit, ci de iubirea de oameni. M-a fermecat pe loc, m-am prins eu ca e un om minunat si vreau sa ii spun asta. Vreau sa ii spun ca ma inspira, ca ma face sa vibrez, sa simt lucruri, ca e special, ca e diferit de ceilalti oameni care nu au nimic de transmis, ca am ce sa invat de la el, ca e o sursa neasteptata si nesecata de bucurie pentru mine. Vreau sa stie asta si ii spun asa, in mijlocul conversatiei, fara ca niciunul dintre noi sa se astepte: mai, stii ceva ? Eu te iubesc ! Esti minunat !
Urmeaza destinatarul te iubesc-ului: .......intai, se opreste din conversatie...apoi, aaaah, pai adica cum ? Daaa....e asa....ce zici ? Mdaaa...ohohooooooooo frana, direct ! Se da doi pasi mai in spate, se scarpina pe dupa ureche, se inroseste si zice: ai, maaah...nu cred ca...da' de ce ? Pai cum adica ? ...adica daaa...ai, mah, ca eu nu sunt asa cum crezi tu de fapt, ca stai sa vezi...ca...Si din momentul ala, s-a dus dracu tot ce putea sa fie o frumoasa relatie de te iubesc, omule frumos-te iubesc inapoi, omule frumos. De ce ? Pai pentru ca el, a pus piciorul pe frana, s-a dat inapoi si a inceput sa isi faca filme in cap cum ca, mamaaa, stai asa ca se complica situatia, daca de fapt ma iubeste altfel, ca a inteles aiurea ce incercam eu sa fac aici. Si incearca sa se scuze si sa explice ca de fapt el nu e minunat.
Expeditorul te iubesc-ului zice atunci:
Sa stii ca nu astept sa imi zici si tu ca ma iubesti. Nu de-aia mi-am pus sufletul pe masa ! Doar ca esti minunat si voiam sa iti spun asta.

Daca tot ne-am propus sa spunem mai des te iubesc, ar trebui sa ne propunem si sa primim mai des te iubesc.
Asa ca pana data viitoare, luati piciorul de pe frana si lasati-va invartiti in valsul muzical al oamenilor frumosi care stiu sa ii spuna celui de langa, vreau sa te invit la dans !

chipintaci va spune fata cu macinpar

sursa foto: Mihaela Calciu


sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Way better than Michael Jackson

Mie nu-mi place M.J insa barbatii astia doi sunt in episodul meu, de departe. Luati cu enjoy si share it forward !



Zambet pana la spate-Cuprins

Pun piciorul in blog si va spun ca de cand se exista trupa CASA CU PRIETENI, adica deja de 1 an si 1 luna, persoana mea fizica a avut parte de cele mai mari si pana la spate si din tot sufletul zambete, pe metru patrat. Acestea, ele, zambetele incep de cand ajung in club pt soundcheck, si dureaza vreo 2 zile pe putin, dupa ce se termina concertul !

Sa va zic ce-am inteles eu din seara de 18 ianuarie 2011, cand a avut loc primul concert din anul acesta fabulos:

Imi place sa merg cu taxiul cu Silva. Nimerim mereu cei mai tari taximetristi pe care ii invitam la tzuica si la vinete la ea, numa ca cel de aseara ne-a intrebat: « si pe ce nume ziceati ca e comanda ? » Sa nu ne pierdem in detalii, zic ! Era ofticat ca nu putea sa vina cu noi la bere, de ziua Silvei.
In taxiul de aseara eram bucata buna din trupa, adica je, MI-ma-m, o ex-sarbatorita, Silva, prietena draga, un om minunat pe care il iubesc maxim, am zis, o bucata Gabi-ea, prietena draga, o bucata sarbatorit, partea geniala a trupei, Dragos si un taximetrist cool.

Am avut si macinpar, agrafa cea mai frumoasa din lume daruita de Linda (povestea ei urmeaza).

Mie imi vine sa ma dezbrac cand cantam Prosopul de la Banica Jr si ma gandesc sa vin doar in prosop la un moment dat :)))), la concert.

CASA CU PRIETENI are si prieteni noi, i-am vazut eu aseara, ca de pe scena se vede mai bine. Prietenii vechi sunt de mare angajament, s-a facut si hora.

Afterparty-urile marca El Primer Comandante si CASA CU PRIETENI sunt de neratat.
Dansul lui Manu cu pioletul, a agatat toate gagicile.
La Zorba grecul a venit si barul sa danseze si s-a lasat cu scaune daramate, in euforia aia.

Muzica era mega dubioasa dar bucuria noastra a trecut peste aiaiaiaiacocogeamboaiaiaiaieee...si restul de piese oldskol.

Au venit oameni speciali sa ne auda si o mare parte din bucuria zambetului vine si de aici.

Cantatul de la multi ani pentru Dragos, de la iesirea din club pana la restaurantul Izvorul Rece, cu opriri din 10 in 10 metri, sub diferite ferestre, a fost refreshing. Silva ne soma sa cantam cum se cuvine pentru ca este ziua cuiva, sa nu ne prostim :)). Cum o fi sa auzi multi ani traiascaaa, multi ani traiaaaaaaascaaa sub fereastra ta, la 2 noaptea si sa nu fie Revelion ???

Discutiile despre barbati cu Gabi-ea, de la mine din pat, de la 2h30 noaptea din care a doua zi nu imi mai amintesc nimic :)))

Invartitorul meu personal la dans, cu calitati de mare ridicator, Manu, si posesorul pioletului de altfel, a facut mare shou din nou, la afterparty.
N. a adunat iar afisele din club, pentru el, pentru mine si pentru Silva, cei trei colectionari de afise CASA CU PRIETENI, realizate de graficiana trupei, Sinziana-ziana-ana-na-aaa.

Aaah si o iubesc pe Silva care mi-a facut ea mie cel mai frumos cadou, zicandu-mi: « Miiiiiiiii, nu se putea un cadou mai frumos decat un concert CASA CU PRIETENI, de ziua mea!» Cum sa n-o iubesti ? Mai ales cand e ca mine, asa debordeaza de viata, e asa de sociabila si cu breton mijto si desteapta, si frumoasa si vorbareata si veselia intruchipata...mai ceva ca mine :)

Reiese ca am retinut chestii doar de la afterparty si afterafterparty ? Se prea poate, pentru ca in timpul cantarii, eram oricum in niste lumi paralele intre ele, cu zambetul deja pana la spate...

Chipintaci va spune fata cu macinpar !


PS:
Afara ninge, zambetul rezista !


sursa foto: Mihnea Ratte

EN: Oh, what a mistake / RO: Am descoperit-o din intamplare, nu din greseala

An Omnichord is an electronic musical instrument, introduced in 1981 and manufactured by the Suzuki Musical Instrument Corporation. It typically features a touch plate, and buttons for major, minor, and diminished chords. The most basic method of playing the instrument is to press the chord buttons and swipe the touch plate with a finger or guitar pick in imitation of strumming a stringed instrument.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Omnichord

miercuri, 19 ianuarie 2011

Paine si blues

Mai avea putin de lucru vineri seara, cand niste pofte supranaturale alimentate de spiritul sau gurmand, au impins-o pe fata cu macinpar sa se duca glont la supermarché. Vocile din adancul stomacului ei, o obligau sa-si achizitioneze felurite bunatati care urmau sa o faca sa vada viata si mai frumoasa decat era, la inceput de week-end. A intrat in supermarket val-vartej si dupa o scurta oprire la parter, la raftul de branzeturi pentru un fromage bleu si iaurt din lapte de capra, s-a dus direct la etajul 1. Pe scara rulanta, batea din picior si o treceau toate transpiratiile. Mereu scara aia se misca prea incet si ii impiedica pe oamenii care au urgente culinare sa ajunga mai repede la micile bucurii ale vietii lor. Ii mai impiedica si oamenii care stau pe partea stanga a scarii rulante...Si mereu e prea cald in supermarketul asta !
Dupa excursia cu scara rulanta, fata cu macipar a ajuns sus. Acolo o asteptau cuminti pe rafturi, sucul de pepene galben si painea fierbinte coapta pe vatra. Si-ar mai fi dorit si un vin rosé, dar si-a luat niste creioane in schimb, ca sa coloreze printurile de la master. Rosé-ul se bea cu oameni dragi alaturi si urma sa fie o seara linistita. Urma sa fie doar ea cu micile bucurii culinare, asezonate cu un film bun, in seara aia.
Fata cu macinpar a iesit din magazin dupa ce a platit si a inceput sa manance din painea inca fierbinte si care mirosea a copilarie. Mergea pe strada si musca cu pofta din painea calda, ca atunci cand era mica. Isi murdarise paltonul de faina la maneci dar, albul se vedea frumos pe bleu-marin si in plus, fetei cu macinpar nu ii pasa. Simtea fluturi in stomac, de parca ar fi fost primavara. Radia si oamenii intorceau privirea dupa ea. Nu toti se uitau cu admiratie ci mai mult cu un: "Dar de ce mananci paine goala pe strada?". Ea nu se supara si ii intreba pe toti, in gand: "Auzi, dar tu de cand nu ai mai mancat paine calda, goala, si n-ai mai simtit asa o placere cum simte acum fata cu macinpar ?"
...mergea pe strada cu Etta James care manca si ea paine calda...
Seara ei de vineri era atat de placuta. Astepta tramvaiul iar in jurul ei se simtea un miros de paine calda, ea asculta blues, batea din picior si simtea asa o bucurie fara margini...si asta pentru ca stie ce lucruri o pot face pe ea fericita si ca are nevoie nu de mult, pentru a-si oferi astel de momente din cand in cand.


Asa e fata cu macinpar !

chipintaci

duminică, 16 ianuarie 2011

Perfect for a Sunday evening

Urmeaza 2011, un an fabulos pentru fata cu macinpar

Mama, mamaaaa....


 ...ce avant are fata cu macinpar in 2011 ! ma dezic de la o postare pe an si incep in forta cu o mare dorinta de a impartasi incepand de acum cu voi toti, lucrurile frumoase care trec pe langa mine si care se agata si raman in sufletul si in mintea mea. Va zic de pe acum ca anul meu 2011 a inceput repede, adica nu m-am dezmeticit prea bine cand s-a terminat numaratoarea cea cu 10, 9, 8...2, 1...La multi aaaaaaaaani, 2011! Poate ca e mai bine asa.
Am avut un 2010 plin de intamplari frumoase, de oameni interesanti, de multa muzica, de aventuri de toate felurile, de 4 tari vizitate, de maci in par, de mers cu bicla la munca (that's a first), de pozat, de cantat pe scene mici si mai mari, de aparut la radio si la tv (cine s-ar fi gandit !?). La 26 de ani, in noiembrie 2010, m-am simtit mai desteapta decat la 25, pentru prima oara in viata. Nu ma gandesc deci, si nu imi planific 2011-le dar il astept sa ma surprinda si imi propun sa il ajut si eu putin si sa il ghidez pentru ca acum stiu mai mult ce imi doresc si stiu ca sta doar in puterea mea sa fac cat pot eu de mult, ca sa ajung sa imi traiesc viata asa cum vreau de fapt. Fiecare moment m-a facut sa cresc frumos, sa evoluez si sa imi dau seama ce vreau de fapt, cel putin pentru viitorul apropiat. Acum ca stiu, pe cai, fata mea cu maci !
Nu am avut vreme sa recapitulez tot ce mi s-a intamplat in 2010 la sfarsit de decembrie, dar acum uitandu-ma un pic inapoi, imi dau seama ca vreau ca 2011 sa fie macar la fel de tare ca 2010 desi, pot sa spun deja, ca 2011 e un an fabulos. MI simte o bucurie mare de tot pentru ca traieste, pentru ca e sanatoasa, pentru ca ii place viata si pentru ca stie cum sa o traiasca, pentru ca reuseste sa ia frumusetea din fiecare lucru mai mult decat in trecut, pentru ca a primit in primele zile ale anului cel mai frumos cadou din viata ei (cea mai frumoasa chitara din lume de la cel mai frumos suflet din lume) si pentru ca a inceput sa isi dea seama ca bucuria e in noi si ca there's so much for us out there, trebuie numai sa vrem sa ne deschidem ochii si sufletul pentru a putea lua parte cu toata fiinta noastra la ceea ce ne ofera Universul. Nu m-a inspirat The Secret insa, am inceput sa cred cu ardoare, si asta imi face extrem de bine, ca pot face tot ceea ce imi propun. Trebuie desigur, sa stiu ce vreau. Si stiu !
Asa ca, in 2011 vreau: sa simt mai mult, sa iubesc mai mult TOT, sa cant mai mult la chitara, sa fiu mai buna, sa scriu mai mult, sa fiu mai creativa, sa termin masterul, sa am maci in par, sa calatoresc si mai mult, sa cunosc cei mai frumosi oameni de pe pamant, sa merg mai mult cu bicla, sa fac mai multe poze faine, sa ma bucur mai mult de viata, sa merg la mai multe concerte, sa citesc mai mult, sa gasesc mai multa muzica buna pe care sa o impartasesc cu voi, sa fac multa muzica buna, sa imi lucrez vocea mai mult, sa ma mobilizez pe plan profesional, sa traduc filme frantuzesti si sa fac PR in continuare si cu mai mult succes pentru trupa mea, Casa cu Prieteni si mai am...ohooo...dorintele mele si to do and to see lists never end.
Acestea ziind fise, fata cu macinpar va roaga sa tineti aproape pentru ca avem multe de impartasit anul asta ! Vreau sa va dau cate un pic din sufletul meu frumos. O sa vedeti voi la ce ma refer ! Sa aveti si voi un an fabulos, va doresc!

Chipintaci va spune fata cu macinpar

sursa foto: Mihaela Calciu