Pensie fara somn

De multi ani incoace, ma bazez pe principiul "cat mai putin somn acum, dorm la batranete"!

Verile nu dorm. Nu degeaba canta despre asta, si alde Conector. Tineretul petrecaret stie el ce stie.
Vara am atata treaba...! E musai sa cant noaptea intreaga la cabana sau in jurul focului, dupa un traseu peste sapte munti si sapte vai. Daca nu-i cu cantec, parca n-are farmec. "Daca n-ai trait o noapte, sus pe munte langa foc/Inseamna ca n-ai fost tanar, sau ca n-ai avut noroc...". Si-atunci imi spun ca nu-i bai: o sa dorm la pensie. Macar la una dintre toate cele pentru care cotizez acum.
Tot vara, trebuie sa ma balacesc in mare ziulica intreaga, fara somn la pranz pentru ca atunci cand e caldura mai mare, adica la ora trei dupa-amiaza, mergem sa ne infruptam din toate bunatatile grecesti sau bulgaresti, dupa caz. Apusul ma prinde intr-o stare de atipeala daru cu privirea spre mingea rosie de foc si cerul sangeriu. Cei care se duc in camera sa faca dus si sa se spele de nisipul intrat peste tot prin cotloanele corpului, nu stiu ce pierd. Soarele care se naste din mare si apune ca intr-un vis cu stropi sarati si aerosoli, e parte din motivul principal pentru care iubim marea.
Tot la marea cea mare, e musai sa dansez in nisip, o noapte intreaga si sa prind rasaritul la Stuf. Cateodata ma grabesc, spre cele aproximativ doua ore de somn, pana cand soarele ma da afara din cort. Am trait veri, in care dormeam 6 ore adunate, in 3 zile pline de mare.
Mama imi tot zicea: "fata mea, ficatul ala al tau..."
Eu o tot dadeam inainte cu "lasa, ca e timp si pentru somn, mai incolo !".
Ma tot uit la ai mei, de ceva vreme incoace si observ ca, nu le mai vine somnul. Dupa o varsta deci, cand ai avea timp sa te ingrijesti de cearcanele dobandite la tinerete, nu o poti face pentru ca el (somnul), nu mai vine ?! Unde e corectitudinea circuitului vietii in natura, in viata asta ?

Ma culc tarziu in fiecare noapte. Nu dorm aproape niciodata minim 8 ore pe noapte, cum scrie la carte. Probabil ca asa fac the Facebook addicts. De week-end-ul trecut incoace insa, m-a luat panica ! Eu ma bazam pe somnul de la batranete, cand o sa am si timp si chef sa recuperez toata odihna pierduta, in multi ani de petrecut noptile sub cerul plin de stele, cu surubelnite pe mese, in Vama sau la lumina frontalei, prin paduri de munte.
Am ramas in oras, in ultimele sfarsituri de saptamana iar scopul principal pentru dimineti, era ca ele sa fie lenese. Dorinta cea mai mare era sa dorm 12 ore, ca in vremurile bune. Voiam tare mult, sa recuperez toata saptamana de nesomn.
Soc si panica, insa !
Nu stiu daca ii zice metabolism obisnuit intr-un anume fel, ceas biologic intrat in functiune, organism setat pe rutina de trezire zilnica la ora 7 am sau cum, mama ei de treaba ?...Intamplarea face ca, ma trezesc fara alarma ceasului desteptator la 8 dimineata, cu fix. Nu e afacere !
Si, ce ma fac eu, daca la batranete, corpul meu nu va vrea sa se relaxeze in lumea viselor, decat trei ore pe noapte ? Daca nu voi pleca nici in croaziere, ca batranetul scandinav dar nu voi avea nici somn de dormit noaptea intreaga ? Zeci de intrebari ma bantuie, deja.
Intre timp, eu inca am treaba cu traitul asta intens. N-am timp de tot si de toate dar nu vreau nici sa incep sa dau bani pe creme scumpe anti-cearcan si sa ma consolez cu ideea ca trei ore de somn, imi vor fi suficiente.

Oara cat timp imi va lua, sa ma uit cu lacrimi in coltul ochiului, la pozele pe care le fac acum, prin toate locurile pe unde ma duc picioarele mele ? Caut solutii, variante, poate chiar si apa vie sau gincobiloba de-aia...orice pentru o batranete odihnitoare.

macinpar, cu aer vintage

Jos in oras, duminicile sunt mai scurte

Duminicile ar trebui sa fie frumoase. Fiecare dupa cum intelege leneveala. Unii cu un ceai in pat si desene animate sau filme siropoase. Altii pe coclauri, batand zapada pe poteci de munte sau facand cristiane pe partii sau in afara lor. Cand sunt plecata din oras, duminica e mai lunga. O simt asa pentru ca e o zi intreaga. Incerc sa dilat timpul, sa-l fac sa se opreasca-n loc, sa cant de zece ori un refren in vagonul de tren, chiar si cand am ajuns deja in Gara Basarab: " Ne e dor de munti/Ne e dor de carari/Ne e dor de cabana...". Ma pot trezi tarziu si la munte, daca am cantat pana la 5 dimineata si nu am in plan decat traseul de coborare, spre casa.
Cand sunt in Bucuresti, duminica e cu depresie, cu batut din picior, cu "nu vreau sa se termine week-end-ul", "fuck, maine e luni!" si tot felul, asemenea. Oricate lucruri frumoase as face atunci cand sunt jos in oras, gandul imi zboara tot spre - maine e luni, mergem la serviciu. Fie ca merg la teatru, la film, la concert, la bere cu prietenii sau la povesti si ceai, trece asa de repede ziua de duminica...
Cand sunt plecata pe munte si se mai trezeste cate unul cu un "fir-ar sa fie,...si maine ma duc la serviciu...", mereu i-o retez scurt: "sa nu ne gandim la asta, e inca week-end!".
Duminica nu se termina decat atunci cand ne trezim luni dimineata. Chiar daca suntem pe drumul de intoarcere spre casa, putem purta discutii de sute de kilometri, in ideea ca e inca week-end, suntem inca la munte si, cel mai important...suntem inca impreuna.

macinpar in Bucuresti

Sertarul cu ceaiuri

Motto: "Mi, you're never gonna become an English woman !"

Balcanicii ofera totul. Si-ar da chiar si haina de pe ei, daca musafirului ii este frig. Ar cumpara un plic de cafea cu ultimii bani din portofel, daca ar auzi ca vine cineva in vizita. Asa suntem noi ! Daruim pentru ca inca ne pasa. Impartim mancarea, ultimul capacel de apa, esarfa de la gat, umbrela cand ploua. Ne bucuram de gust. Savuram masa, lungim un pahar de vin si asta nu neaparat pentru ca nu am avea bani de un al doilea. Ci pentru ca asa am fost invatati, de secole incoace. Daca ii dai sa guste unui englez din felul de mancare pe care l-ai comandat pentru tine, va crede ca sigur e stricat sau nu iti place. But we share, because we just like sharing !

Fumatorii ofera mereu un foc celor care si-au uitat bricheta acasa. Cei care fumeaza iarba, care iau prafuri albe sau pastile albastre ofera prima doza pe gratis celor mai noi, mai deschisi, mai slabi sau mai curiosi. Unii ar imbata oricand o femeie, doar ca sa profite de vulnerabilitatea ei. In unele cercuri, you get some, only if you pay some...good money. Prima e mereu pe gratis, insa !
N-as fi crezut totusi, ca trafic se face si la...ceai. Cati dintre voi, nu considera ca ceaiul e bun doar iarna sau atunci cand suntem raciti ? Asa il preferam si eu: in diminetile cu turturi la nas si cand ramaneam fara voce. Am inceput insa, sa il apreciez si altfel. Am inceput sa descopar ca ceaiul nu inseamna doar fructe de padure si lamaie. Am invatat (mi-a luat ceva, ce-i drept) sa il beau si fara zahar. Acum stiu ca, amestecat cu putina miere, e mult mai sanatos. Responsabil de noua mea pasiune, e colegul Florin. A venit in firma si parca si-a adus cu el, toata casa de ceai. Avea un sertar plin cu ceaiuri de tot felul: negru, de pelin, de romarin, de busuioc, de ghimbir, verde si in tot felul de combinatii. Cand ma vedea suparata, sau doar cand ma vedea, imi facea un ceai. Pana sa ne dam seama, toata firma se ducea la Florin sa ii faca o combinatie exotica de ceaiuri. Am descoperit apoi, inca un sertar plin cu ceai: pe cel al colegului, Marius. Ne roaga amundoi prin firma, sa bem un ceai, de zici ca cine stie ce dubiosenie ne ofera. E ca un trafic...cu plante de tot felul.

Daca vreau sa imi fac un ceai, rar mai folosesc acum o singura planta. Am renuntat si la pliculete. Folosesc planta uscata si strecuratoare. Acum am si eu un sertar al meu, din care ii ofer lui Florin, de fiecare data cand se satura de ceaiurile lui sau vrea sa le combine in mod miraculos.

Orice ceai spune o poveste si probabil ca orice birou are pasionatii lui de ceai, cu tot cu sertarele din dotare. Si poate ca n-o sa devin niciodata cum mi-a zis englezoaica pentru care lucram: "Miiiii, you're never gonna become an English woman !", dar sunt mai castigata pentru ca sunt aproape convinsa ca as putea sa inlocuiesc cafeaua cu ceaiul verde...Si merge si cu Sanseverino, rau de tot...


macinpar no te mate (yerba mate)