Pensie fara somn

De multi ani incoace, ma bazez pe principiul "cat mai putin somn acum, dorm la batranete"!

Verile nu dorm. Nu degeaba canta despre asta, si alde Conector. Tineretul petrecaret stie el ce stie.
Vara am atata treaba...! E musai sa cant noaptea intreaga la cabana sau in jurul focului, dupa un traseu peste sapte munti si sapte vai. Daca nu-i cu cantec, parca n-are farmec. "Daca n-ai trait o noapte, sus pe munte langa foc/Inseamna ca n-ai fost tanar, sau ca n-ai avut noroc...". Si-atunci imi spun ca nu-i bai: o sa dorm la pensie. Macar la una dintre toate cele pentru care cotizez acum.
Tot vara, trebuie sa ma balacesc in mare ziulica intreaga, fara somn la pranz pentru ca atunci cand e caldura mai mare, adica la ora trei dupa-amiaza, mergem sa ne infruptam din toate bunatatile grecesti sau bulgaresti, dupa caz. Apusul ma prinde intr-o stare de atipeala daru cu privirea spre mingea rosie de foc si cerul sangeriu. Cei care se duc in camera sa faca dus si sa se spele de nisipul intrat peste tot prin cotloanele corpului, nu stiu ce pierd. Soarele care se naste din mare si apune ca intr-un vis cu stropi sarati si aerosoli, e parte din motivul principal pentru care iubim marea.
Tot la marea cea mare, e musai sa dansez in nisip, o noapte intreaga si sa prind rasaritul la Stuf. Cateodata ma grabesc, spre cele aproximativ doua ore de somn, pana cand soarele ma da afara din cort. Am trait veri, in care dormeam 6 ore adunate, in 3 zile pline de mare.
Mama imi tot zicea: "fata mea, ficatul ala al tau..."
Eu o tot dadeam inainte cu "lasa, ca e timp si pentru somn, mai incolo !".
Ma tot uit la ai mei, de ceva vreme incoace si observ ca, nu le mai vine somnul. Dupa o varsta deci, cand ai avea timp sa te ingrijesti de cearcanele dobandite la tinerete, nu o poti face pentru ca el (somnul), nu mai vine ?! Unde e corectitudinea circuitului vietii in natura, in viata asta ?

Ma culc tarziu in fiecare noapte. Nu dorm aproape niciodata minim 8 ore pe noapte, cum scrie la carte. Probabil ca asa fac the Facebook addicts. De week-end-ul trecut incoace insa, m-a luat panica ! Eu ma bazam pe somnul de la batranete, cand o sa am si timp si chef sa recuperez toata odihna pierduta, in multi ani de petrecut noptile sub cerul plin de stele, cu surubelnite pe mese, in Vama sau la lumina frontalei, prin paduri de munte.
Am ramas in oras, in ultimele sfarsituri de saptamana iar scopul principal pentru dimineti, era ca ele sa fie lenese. Dorinta cea mai mare era sa dorm 12 ore, ca in vremurile bune. Voiam tare mult, sa recuperez toata saptamana de nesomn.
Soc si panica, insa !
Nu stiu daca ii zice metabolism obisnuit intr-un anume fel, ceas biologic intrat in functiune, organism setat pe rutina de trezire zilnica la ora 7 am sau cum, mama ei de treaba ?...Intamplarea face ca, ma trezesc fara alarma ceasului desteptator la 8 dimineata, cu fix. Nu e afacere !
Si, ce ma fac eu, daca la batranete, corpul meu nu va vrea sa se relaxeze in lumea viselor, decat trei ore pe noapte ? Daca nu voi pleca nici in croaziere, ca batranetul scandinav dar nu voi avea nici somn de dormit noaptea intreaga ? Zeci de intrebari ma bantuie, deja.
Intre timp, eu inca am treaba cu traitul asta intens. N-am timp de tot si de toate dar nu vreau nici sa incep sa dau bani pe creme scumpe anti-cearcan si sa ma consolez cu ideea ca trei ore de somn, imi vor fi suficiente.

Oara cat timp imi va lua, sa ma uit cu lacrimi in coltul ochiului, la pozele pe care le fac acum, prin toate locurile pe unde ma duc picioarele mele ? Caut solutii, variante, poate chiar si apa vie sau gincobiloba de-aia...orice pentru o batranete odihnitoare.

macinpar, cu aer vintage