Inimi...la tava, de Valentine's Day

Sursa foto: Mihaela Calciu

Sunt mai multi cei care au imbratisat sarbatoarea asta cu inimi sau cei care o reneaga din toate incheieturile sufletului lor ? Cei destepti folosesc placuta pe care scrie " noi ne aratam iubirea in fiecare zi din an, nu avem nevoie de o zi speciala ca sa facem asta ". Celelalte suspina dupa cutii pline cu bomboane de ciocolata...cu rom, lichior sau whisky, dupa papitoi si perne rosii cu ailaviu si dupa buchetoaie mari de trandafiri. Atat va zic: de mici trebuie sa le mancam inimile !

Dar sa nu ne lasam dusi de polemici. Vreau sa va povestesc ce o sa mananc eu maine, la pranz. E o reteta speciala, abia am aflat de ea dar, pentru ca sunt curioasa cum va iese si voua, va impartasesc din cunostintele altora, care s-au lins pe degete. Nu costa mult, nu contine multe ingrediente, si se poate prepara in diverse feluri.
Intai, ne punem sortul cu jumatati de inimioare peste rochia de seara. Apoi, dam drumul la Radio Refugiu in culori FM, pe frecventa nebruiata, va asigur. Incepe emisiunea "Gateala colorata".

Ingrediente:

- 2-3 inimi de marime potrivita,
- ulei de floarea-soarelui,
- 1 kg de brocolli,
- 1/2 kg de ciuperci de padure,
- sos de soia,
- rosii cherry,
- parmezan,
- masline grecesti,
- unt.

Mod de preparare:

Intai de toate, luam sticla aia de vin de la Chisinau, primita in dar si ne turnam un pahar cu picior, plin. Da' plin ochi sa fie ! Luam apoi setul de cutite din debara, le insiram frumos pe masa din bucatarie, ne strangem cocul, ne punem tocul si ii dam drumul.
Preparam intai inimile. Alegem inima celui care ne-a facut cele mai amare zile de ceva vreme incoace. Daca aveti doar una, nu este nicio problema, vom gati doar pentru o portie. Eu as avea vreo 2-3 inimi. Nu ma pot decide asa ca voi folosi doua dintre ele iar cu una voi pregati si un desert. Se ia deci, una bucata inima, se taie in bucatele mici-mici care se pun intr-un vas cu otet, sare si condimente indiene, dupa gust. Se lasa la macerat minim cinci ore, dupa care se scoate din congelator si se pune sub apa calda. Uuuuh, au o savoare, un flavour, cum s-ar zice...O minunatie va iesi !

Se prajesc apoi bucatelele de inima-rea, in mult ulei de floarea-soarelui, intorcandu-se de pe o parte pe alta, pana simtim ca se rumesc bine de tot, pe ambele parti.

Fierbem brocolli-ul iar pe un gratar bine incins, vom pune rosiile cherry. Calim apoi ciupercile in unt si adaugam si bucatelele de inima de barbat rau.

Punem apoi pe o farfurie intinsa, atat de intinsa incat sa ne facem si freza in ea, bucatile de inima calita, brocolli-ul, rosiile cherry, maslinele si radem parmezan pe deasupra. Adaugam si putin sos de soia si reteta "Inimi...la tava de Valentine's Day" e gata. Ne sunam apoi doua prietene bune, le rugam sa aduca fiecare cate o tepusa cu care sa serveasca inima, mai dam doua pahare de vin moldovinesc pe gatlejul femeiesc obosit de atata bodoganit in timp ce am gatit si asteptam cuminti, sosirea intaririlor.

Va uram traditionalul Fuck it, let's make tea si pofta buna la inimi !

macinpar, specialista in inimi...la tava

Povestea agrafei si a Facebook-ului

Raspicat si pe un ton apasat, va spun de la inceput ca, in cele ce urmeaza, nu ii voi judeca nicicum nici pe cei care au Facebook, nici pe cei care se cred prea tari ca sa aiba. Nu voi insira avantaje si dezavantaje. Stiu doar ca da, mie imi ocupa o groaza din timp, statul pe el, cotrobaitul prin toate ungherele lui, precum si trimiterea in lumea larga a unor informatii de importanta cruciala pentru darea de stire ca am o trupa de folk-nouveau, Casa cu Prieteni, care face chestii, canta muzici si se produce prin diverse locuri cu scene mai improvizate sau mai stabile. Stiu sa iau ce-i mai bun de la tatuca Facebook. Ma joc cu el, cunosc oameni interesanti, aflu lucruri misto, vad poze geniale, admir oameni frumosi si imi gasesc noi obsesii artistice. Ma dezvolt si cresc. Iubesc oameni, sustin proiecte, aflu ce evenimente culturale se mai petrec in ograda bucuresteana si imi dau cu prezenta pe acolo, datorita Facebook-ului.
Exista niste guri rele, nu dam nume (ca nu ne-ar incapea blogspotul si nici nu vrem ca post-ul acesta sa ajunga ca peretii unei sinagoge din Praha) care zic ca, domne, degeaba ai 1000 de prieteni pe Facebook, daca sunt toti numai virtuali. Cata socializare neadevarata sa bagi ? Cat timp sa pierzi, online ?

Ei bine, o sa inchid eu imediat gurile alea rele si foarte rele, spunandu-le povestea agrafei cu mac.

Asadar, sa incepem. A fost odata ca niciodata, o fata foarte sociabila care, pe unde se ducea isi facea tot felul de prieteni: mai romani, mai straini, mai colorati, mai bronzati, mai muzicali, mai vorbitori de limbi ciudate, mai calatori si nestatornici, mai latini, mai care mai de care. V-am mai povestit eu despre ea, cum ca e sociabila de tot si de toate.

A aparut calculatorul, deci. Si-a luat si ea. Nu de la inceput, pentru ca ai ei nu aveau bani ci, in primul an de facultate, in al doilea semestru chiar, dupa ce s-a angajat intr-o corporatie. Nu si-a pus Internet imediat, ci abia dupa vreo doi ani. Dar si cand si-a pus, sa te tii, tata ! Aia viata: filme, muzici, chatuiala, dj-ala, invarteala, ieseala. Anii au trecut si si-a facut si cont pe HI5. N-a fost o experienta prea reusita si tot ce isi poate aduce aminte din haifaivareala aia, erau niste comentarii tampitele la poze, venite din partea celor mai dubiosi tinerei de generala, cum ar fi: "ce sexy ejti, papushe!", "da si mie numarul tau...sau numerele tale", "esti frumosa ca cerul vetii mele" si altele asemenea. In timpurile acelea strasnice, fata noastra, sa-i spunem macinpar cu profilul de facebook si numele real, Mihaela Calciu, a cunoscut o fiinta minunata, nascuta si crescuta pe plaiuri bulgaresti. A mai cunoscut ea, in aceeasi escapada frantuzeasca, un baiat fain tare, londonez de fel. Cum la Sud de Dunare si la Vest de Franta, lumile sunt mai dezvoltate virtual vorbind, acesti doi noi prieteni, foloseau deja Skype in loc de Yahoo Messenger si Facebook in loc de HI5. Cum a ajuns inapoi in tara, macinpar s-a hotarat sa termine cu prostiile si sa isi faca si ea cont pe Facebook, pentru a tine legatura cu noii ei prieteni, bulgaroaica si englezul, plus inca vreo 50 de englezi, francezi, argentinieni, israeliti, corsicani si alte natii. Dupa ceva vreme, castigata as zice eu, pe Facebook, macinpar a ajuns la un numar aproximativ de 1 500 de cunostinte internautice. Si, stiti ce ? Intr-o zi, fata care atunci nu avea maci, a postat pe Facebook ceva de genul: Tare mi-as mai dori o agrafa cu mac !

Mare, mare, mare bucurie a primit pe calea asta virtuala si nesperata, cand a primit prin posta, un plic, in care era minunatia de agrafa la care visase.

 Sursa foto: Linda Teodorescu

Si mai stiti ce ? Agrafa asta, i-a fost daruita de o doamna pe care nu o cunostea, Linda Teodorescu din Craiova. Nu erau prietene decat pe Facebook. Erau cunostinte feisbucistice si atat. Mai un like, mai un comentariu dar Linda, nu o cunostea pe Mi si Mi nu o cunostea pe Linda.
Linda i-a indeplinit o dorinta celei care avea sa devina macinpar, celei care isi dorea sa devina dar nu avea...maci.
Intre timp, Linda i-a facut si bentita cu mac, pe care macinpar o poarta adeseori si cu mare placere.

In ziua in care am primit plicul, i-am multumit Facebook-ului pentru ca exista. Nu e patetic ce zic ! In sufletul meu era doar bucurie ! Bucurie pentru ca din marea de oameni, am si oameni frumosi in lista, oameni care indeplinesc dorinte simple, oameni care aduc zambetul pe buze, gratuit si din tot sufletul lor mare. Multumesc, Linda !

Daca nu e de ajuns, voi spune si povestea Lolei si a cafelei ei.

Linda Teodorescu isi expune creatiile in buticul pe care il gasiti la adresa urmatoare :
http://lindavintageboutique.blogspot.com/


ps: acuma, sa nu va luati si voi chiar cu maci, da ?

Dor de duca ma usuca

Sursa foto: Mihaela Calciu

Hai ! Ne-mbracam sa iesim ?

Am zis ca 2012 vreau sa ma prinda nepregatita si neplanuita. Cum asta e foarte ciudat pentru mine, pentru ca, vorba proverbului: muncesc pentru ca sa calatoresc si traiesc pentru ca sa ma bucur, nu pot sa nu trasez niste idei de escapade pe care mi-ar placea sa le intreprind anul asta.
Nici eu nu sunt pregatita inca, dar here it goes:

1) Macinpar ar vrea tare, tare sa ajunga din nou la schi in albacazapadaaustriatiroleza, daca se poate. De cateva luni incoace, viseaza numai partii lungi de atatia kilometri incat nu ii poate cuprinde pe toti intr-un vis de-o noapte. Suspina dupa supele alea bune de clatite si gulas, dupa berile alea albe-nefiltrare, dupa soarele din sezlong pe gerul ala de -18 grade, pe ghetar si dupa senzatia aia placuta de oboseala, dupa o zi de schiat. Ii mai fuge gandul si la sauna austriaca, tot dupa o zi plina de schiat. N-ai cum altfel, imi sufla ea in ureche ! Hai cu aprilie ala, hai schiorii mei ! Luati-ma si pe mine la schi !

2) Macinpar si-ar dori ca vara asta, sa bicicleasca prin Toscana, cu fuste si flori la ureche si doremi-uri in urma ei, in loc de urmele de praf, pe un drum de tara, italienesc. I-ar placea sa fie asa ca-n Sunetul muzicii, iesirea asta. Sa fie aromata cu portocale culese direct din pom, de pe marginea drumului, cu vin italienesc, cu Limoncello, cu ocheade primite de la macaronari bruneti imbracati in maiou alb, care biciclesc spre posta din piateta si cu pizza si spaghete, pana nu mai poate sa dea la pedale. Ah...si cu espresso-uri scurte, daca lungi nu gasim.

 Sursa foto: Mihaela Calciu

3) I-ar mai placea lui Macinpar, un stat cu burta la soare si cu burta pe apa Greciei. Sa fie totusi o vacanta chill-activa. Sa biciclim pe dealurile Greciei, sa ne imbaiem in Marea Egee, de preferat. Sa ne hlizim pe cate-o terasa seara, pana nu mai putem merge drept, spre casa. Sa mergem stramb, zic ! In vacanta e voie sa mergem si stramb. In vacantele mele, putem sa bem bere la 10 dimineata. Cine se baga ?

Sursa foto: Mihaela Calciu

PS: in Macedonia ne-a iesit genial ! 

 

4) Macinpar flamenca-rumbera-adondequiera si-ar mai dori tare, tare, sa ajunga din nou in tara sufletului ei, Espana. In Andalucia ar vrea de data asta, in cautarea petrecerii satului, unde spaniolii aia tineri cu camasa desfacuta pe piept, ar bate din picioare pe o podea de lemn, pana ar sari si ultimul nasture de la...camasa am zis, nu ? Mama...bocadillos de calamares, copas de vino, lengua estrangera, guapos y guapas...ce dor imi e !

5) Pentru ca macinpar e multiculti (papusha m-a numit asa, nu eu) e musai ca ea sa ajunga in metropola multiculturalismului european - Berlin. Are de mers la niste concerte faine prin Germania aia. Trebuie sa o vada pe Astrid North live si sa ii multumeasca pentru ca muzica ei exista, trebuie sa mearga in Alpi cu Tobias de la N.O.H.A, trebuie sa-si viziteze colegul de trupa, Paul, care a plecat si ne-a lasat auauauaaau si daca toate merg bine, trebuie sa isi cumpere si un cajon de acolo.


Acestea ar fi ideile pentru prima parte a anului.
Desigur, daca s-ar ivi o iesire mai mare in India, Cuba, Brazilia sau tot asa ceva exotic, ar renunta la cele de mai sus. Pana una alta, cine la ce se combina cu macinpar ?
M-am apucat de liste.
Inscrierile, mai jos.
Atentie: totul este negociabil, facem si reduceri sau prelungiri, acceptam si plata cu cardul precum si contraoferte.


macinpar cu dor de duca de ma usuca