Cap & Umeri la cutie

La momentul la care va scriu sunt un pic mai putin in spumele marii pentru ca n-am apa calda, deoarece tocmai mi-a tras-o Universul ! N-am nici caldura. Stiu, unii o sa ziceti ca e inca devreme, ca e mai bine asa, ca si-asa dam o carca de bani la intretinere and shit. I'm with you dar parul meu nu mai poate. De doua seri fac clabuci la lighean...si la gura, in mod evident, si asta nu pentru ca imi sare gelul de dus pe fata pentru ca n-are stare in 10 cm de apa. Nu, nu !

Stiu insa, ca voi toti ceilalti, sunteti cu mine. Toata lumea, toata lumea sare-acum cu mine...Dupa trei zile fara apa calda si cu vreme caineasca, nu prea ma incalzeste ca ajung acasa si gasesc pe geamul de la usa de la intrarea in bloc, un bilet de dragoste de la Apa Nova sau cum le-o zice, in care scrie foarte patetic si languros, un: "Va informam in mod oficial, ca noi IAR facem lucrari de intretinere a canalizarii mamei-masii, ca mereu se gaureste cate-o teava si noi in loc sa dam cu tarnacopul, ciupim gagici de fund, tocmai de jos de acolo din groapa, de unde facem rebus in timpul programului !"

Bai nene, cand e o frigatanie din aia afara, poti sa bagi tu ce oi baga dar daca n-ai caldura si apa calda, s-a dus dracului voia buna. Numai palinca te mai salveaza dar, vorba aia, cata sa ai si cata sa iei ? Scandinavilor, va inteleg ! Olandezilor, chiar si pe voi desi, voi aveti iarba. Daca as sta pe acolo cred ca as deveni si eu campioana la coniac-canoe si as manca numai ciuperci, dimineata, la pranz si noaptea. 

Eu va inteleg ca reabilitati burlanele si tevaraia dar, icschiuzMI, ielooooou, eu am concert maine seara si trebuie sa imi spal pleata. Nu pot sa apar asa in fata oamenilor alora care platesc un bilet sa vina sa auda ce cant eu. Nu pot nici sa imi pun o punga pe cap pentru ca am o super freza facuta in scop artistic, pe care o port cu mandrie. Sunt o mandra deci, si vreau apa calda, seara. Ziua puteti sa jucati si hora pe tevile alea de la mine din cartier dar seara...seara stiti cum e: vine omul, sta oleaca, bea o tuica dar mai si pleaca. 

Prin urmare, imi doresc de cateva zile sa ma spal pe cap. De cand s-a oprit apa, de fapt. Ieri m-am dus la birou cu o basca pe care am tinut-o in cap toata ziua, pe motiv ca asa e moda, ce naibii stiti voi ?! Aseara cand am ajuns acasa, am intrat in depresie. Azi m-am dus fara basca pentru ca nu mai era la moda. In timpul zilei am sunat acasa sa ma interesez de starea cotelor apelor calde din prea frumoasa mea baie albastra. Raspunsul a venit cu compasiune: Niet ! Wir haben nicht! Kein Wasser !

Pentru ca speranta moare ultima, am zis ca poate-poate cineva se gandeste si la mine in universul asta nespalat. Si aici isi baga coada...Ajung in scara blocului, ma indrept spre cutia de scrisori sa vad daca ma mai fericeste si pe mine cineva cu vreo vedere de prin vreun colt al lumii, bag mana la cutie si cand colo...nu tu plic, nu tu carte postala, nu tu scrisoare, doar ceva praf si asta:

asta = mostra de sampon Head & Shoulders

Intai am ras in mod isteric in scara blocului, deci cu ecou. Apoi, m-a traznit cum ca sigur a fost o promotie ceva si sigur mai au si altii prin cutii, mostre din astea de "Cap si umeri". M-am apucat deci sa bag mana in toate cutiile care imi erau la indemana si care aveau usa bulita, ca sa ma asigur ca nu mi-a venit Apa Nova de hac. Bai, deci nimic. Ok, mi-am zis: sigur, au venit astia deja de pe la munci si si-au golit cutiile de flyere, mostre, anunturi imobiliare, PDL-uri si dentisti. 

I mean: how cool is that ? Cum, mah, sa se lege lucrurile in halul asta ?

Sau e de la vreun coleg care a vazut azi in ce stare obosita era parul meu si s-a gandit ca poate nu mai am bani nici de sampon ?

macinpar cu seminte...in par

Barbatii vorbiciosi vs. barbatii silentiosi

Ufff. E greu. Cu unii dintre ei curg vorbele ca vinul in pahare si apoi pe gat si pe esofag in jos. Il cunosti. Adica faceti cunostinta intr-un fel sau altul. Si apoi radeti ca si cum va stiti de cel putin o viata. Puteti vorbi cate-n luna si-n stele. Dezbateti totul si nimic. Va povestiti si ce ati mancat la micul-dejun si cum a fost ziua fiecaruia dintre voi si de ce naibii a venit deja iarna. E mai usor cand aveti aceleasi glume. Ei sunt cei cu care ai ce sa vorbesti si probabil ca vei avea inca vreo trei vieti de acum incolo.

De partea cealalta a baricadei, e cel care iti place, dupa care te topesti dar cu care n-ai ce sa discuti. Care va sa zica nu se leaga vorbele. Nici in online, nici in offline. Adica atunci cand tu incerci sa dezvolti ceva sau macar sa faci comentarii pe baza textului, te loveste in ecran un:..da, da...asa e...interesant. Asa o fi ? Si tu ce-ai mai facut ? Pai am fost la Buzau, in week-end. Supeeerb. Si, in rest ? Pai bine, tu ? Bine si eu. Si apoi pauza. Brb. Sigur, nicio problema. M-am intors. Bravo. Brb, ma duc sa-mi fac un ceai. Bine. Back. Bravo. Uau !!! Ei fac parte din categoria frumuseilor creti cu ochi albastri care innebunesc toate gagicile, dar care reusesc sa sparga o sticla de Salitos Mojito atunci cand incearca sa o deschida folosindu-se de un cos de gunoi metalic, in parc la Unirii. Asta se cheama "care n-am avut noroc in viata" !
E ca atunci cand iesi cu un el/ea pentru prima oara si nu stiti mare lucru unul despre altul si se dovedeste ca de fapt numai unul dintre voi e vorbaret si dornic de dialog, nu de monolog. E drept ca nu multi stiu sa si asculte. Stiu doar sa se asculte. Dar asa-i de faina senzatia aia cand iesi cu un el si mergeti pe strada spre bodega intesata de fum iar el nici nu se uita la tine cand iti vorbeste. Tu iti zici ca e timid, nu ? Ca poate are si el emotii ca doar toti suntem oameni...Asa in primele cinspe minute, asa in prima ora si tot asa iti zici ca el e diferit.

Nu ne place desigur, nici stilul care vorbeste...si vorbeste...si vorbeste si nu te lasa nici macar sa raspunzi la intrebarile pe care ti le pune, ca doar el stie mai bine ca a vazut la televizor. Si deci, ia zi: ce-ti place tie sa faci ? Asa, ce domeniu asa, ce job ? Pai, mi-ar placea sa organizez evenimente. El: Ah, si mai mult ca sigur ca vrei sa fii si tu ca toate femeile, organizatoare de nunti, nu ? Ea: NU !!! El: Ah, nu ? I-auzi !
Si se mai si mira de ce nu ma distrez cand mi-a zis ca tocmai i-a facut cadou mamei lui de 1 Martie, un snur de martisor lung de 1 metru, sub forma de streang. Uadafaaac, man ? El: Dar de ce nu razi ?


Voi ce intamplari amuzante aveti cu cei silentiosi ? sau cu cele. Eu ma duc sa beau o sampanie.


ps: Cretule, stiu ca tu nu te uiti decat la poze, asa ca...m-am gandit sa-mi bucur cei 5 cititori, fara voia ta.

Dorul de oameni dragi

He's the kind of guy that would say:

Hey baby let's get away let's go some place, huh

Well I don't care...

Eu vreau mereu sa merg in cele mai frumoase locuri, la cele mai tari evenimente, la cele mai misto concerte si, cel mai important: cu cei mai faini oameni. Imi plac oamenii frumosi, pe dinauntru. Am cunoscut multi oameni urati pana acum. Urati rau. Intru in contact in fiecare zi, cu oameni care ar trebui numiti animale. Nu-mi face placere. Prin urmare, nu despre ei vreau sa va vorbesc astazi. Pentru ca am convenit sa nu vorbim aici decat despre povesti colorate si oameni cu suflet frumos (mai rabufnesc si eu, desigur dar incerc sa fie cat mai rare iesirile de genul asta, vezi amintiri din regie), vreau sa o ascultati putin pe doamna Aretha.

Exista oameni cu care sunt obligata sa impart aceleasi spatii comune, zi de zi, si pe care mi-e atat de greu sa ii ascult...mi-e atat de greu sa ii vad...mi-e atat de greu sa ii tolerez. Am incercat...in fel si chip. Lord knows ca sunt o fiinta deschisa, sociabila, comunicativa care incearca sa intre in inima tuturor pentru ca iubesc oamenii. Well, cu unii chiar nu-i chip. Dupa cum spuneam, relatia dintre noi nu merge, pentru ca ei nu au ce sa imi ofere. Stiu ca nu va ganditi la bunuri materiale, asa cum nici eu nu o fac. Oamenii despre care vorbesc eu, nu au zambet, nu au rabdare, nu au deschidere. Ei traiesc doar in bula lor cu tunel spre inainte si fara gradini laterale. Nu pot sa salute, nu isi doresc de la viata decat bani, trag de unul si de altul numai cat sa le mearga lor bine, te calca pe cap cand ti-e lumea mai draga si ti-o trag exact cand te-ai intors cu spatele spre ei si te duci linistit la bucatarie sa iti faci o cafea. E plin de oameni care cred ca e mai comod sa interpreteze si cum iti iei apa de la fantana, care te intreaba daca te-ai tuns asa pentru ca n-ai mai avut destui bani si care se imbraca in fiecare zi din an, in gri si in negru.

Asta vad in fiecare zi. Sunt nevorbita.

Imi iau insa bucuria de a trai din putinii oameni frumosi pe care am norocul sa ii cunosc. Culmea e ca, majoritatea oamenilor deosebiti pe care i-am cunoscut, sunt departe de mine. Ne desparte distanta. Nu ii pot avea aproape. Sunt fie oameni pe care i-am cunoscut pe munte, fie intr-una dintre plimbarile mele in afara tarii, fie prieteni de-ai prietenilor care stau departe..fie...orice, doar sa fie ! Sunt oameni cu care am stat poate o singura zi pe munte atunci cand i-am cunoscut dar, cu care am vorbit cate-n luna si-n stele, cu care am impartit o slana si o ceapa pe un ger cu multe minusuri, care mi-au imprumutat o caciula desi atunci ma vedeau pentru prima oara, care mi-au carat rucsacul, cu care am stat la foc o noapte intreaga si care ma asteapta oricand la ei acasa la Sibiu, la Cluj, in Sofia, in Belgrad, in Croatia, la Brasov, la Paris, la Lupeni si pe oriunde mai sunt ei raspanditi si departe de mine.

Cu oamenii astia cu suflet frumos, m-as duce pana pe Marte. Sunt cativa de care mi se face un dor din ala care ma face sa nu mai am chef sa caut niciun eveniment la care sa ne reunim, sa vreau doar...sa fiu cu ei. Vreau doar sa vina. Vreau doar sa ii vad. Vreau doar sa ii strang in brate. Vreau doar sa ne tinem de mana si sa radem. Vreau sa ne facem si alte amintiri si mai frumoase. Vreau sa ne tragem in poze ca sa am la ce sa ma uit cand ei nu sunt langa mine. Vreau sa facem prostii impreuna, ca atunci cand eram mici...ca atunci cand am umplut bucataria de spuma de la masina de spalat vase, ca atunci cand am scapat placinta pe jos in living, ca atunci cand ne-am luat cu vorba si am uitat de piersicile care s-au lipit pe fundul cratitei, ca atunci cand tu ma lasai pe mine sa dorm mai mult in fiecare dimineata si te duceai sa faci treaba si in locul meu. E dorul de oameni dragi.

Doar du-ma undeva ! Nu conteaza unde...

He's the kind of guy that would say:

Hey baby let's get away let's go some place, huh

Well I don't care...

Sursa foto: Mihaela Calciu