I Sparg You! Team a spart la Bucharest International Marathon 2011

Eu nu alerg. Am ramas cu sechele probabil dupa probele la sport din scoala generala cand trebuia sa alergam patru ture de scoala, dupa care simteam ca imi cad dintii la propriu, ca imi bubuie capul si ca vomit tot ce am in mine. Cred ca de-atunci am zis ca nu ! In fine, alerg daca e nevoie sa prind trenul la intoarcerea de la munte, alerg daca ma jos de-a-v-ati-ascunselea sau poarca. Nu-mi place sa alerg pe munte. Eu vreau sa merg, sa ma opresc, sa ma tolanesc in iarba, sa miros branduse si sa mi le pun in par, sa las razele soarelui sa imi intre in ochi, sa ma uit la nori, sa cant pe poteca si altele asemenea. Nu vad inca frumusetea in a alerga pe munte...la maraton.

Am inceput totusi sa vad alergatul la maraton pe munte, ca pe un sport, sa il tolerez si, mai nou, sa ii admir tare pe oamenii care pot sa faca lucrul asta. Am vazut pentru prima data oameni de 15 ani si oameni de 70 alergand unii alaturi de ceilalti, trecand linia de Finish in aplauze la fel de puternice, cu aceeasi transpiratie si aceleasi lacrimi in ochi. Sunt niste sentimente incredibile chiar daca stai pe margine si doar ii incurajezi. Daca esti om, daca stii ce inseamna efortul si muntele, poti sa traiesti aceeasi bucurie o data cu ei, pe ultimii 100 de metri. Ciucas Trail Running 2011 a fost primul maraton la care am participat, de data asta in calitate de voluntar: CTR-Ciucas Trail Running si LDIR-Let's Do It, Romania! Despre experienta CTR, in alt episod. Mi-a placut tare atmosfera astfel incat am inceput sa vreau sa vad mai multe, sa vad pentru moment.

Astfel incat, m-am trezit acum cateva zile ca o pun de-o echipa pentru Bucharest International Marathon. Dragul meu coleg, Florin voia la maraton dar nu avea oameni pentru stafeta iar la semi-maraton nu prea s-ar fi bagat. In aceeasi seara cu noroc, aflu ca domnul lulianintaraminunilor din Sacele City, ar vrea si el la stafeta dar n-are echipa. Astepta un raspuns de la o dra care voia sa se mute de la semi-maraton la stafeta. Well, cum sunt eu combinatoare de fel asa si cum imi place sa ajut oameni faini, mi-am facut echipa cu: Florin Maximciuc-colegul meu de birou, Leonard Maximciuc-frate de coleg, Iulian Coserea si Paula Dogaru-prietena cu Iulian Coserea. Bun, acestea ziind fise, avem echipa, avem valoare...si Kenya moareeeee ! Ne-am hlizit noi pe la birou cu sloganul asta, vineri dar gluma-i gluma si ne trebuie si un nume pentru echipa. Domnul team-leader Iulian Coserea, m-a insarcinat pe mine sa gasesc numele echipei dat fiind faptul ca tot eram nasa lor, antrenoarea, PR-ul si manager-ul. Mi-a venit ideea ca sunt creativa under pressure dar am sunat-o pe Loria sa ii cer acordul pentru ca numele pe care voiam sa il propun echipei, era gasit de mine si de ea cand o dadeam noi la vale pe Crapatura, in Crai, in augustul ce tocmai a trecut. Drepturile de autor fiind cedate/imprumutate, le-am propus baietilor, ei s-au pupat imediat cu numele asa ca sambata a avut loc sedinta tehnica a echipei mele: I Sparg You! Team.

Dupa ce s-au inscris la Piata Alba-Iulia, si-au luat pachetele de concurs cu tricouri Adidas care miroseau...a parfum Adidas (UAU), am exersat viitoarele treceri prin Sponge Point si stersul apei de pe concurenti, nu racorirea lor.

Ne-am apucat de strategii, tactici si susanele, toate cu zambetul pe buze caci, nu-i asa, echipa mea trebuie sa fie una vesela care sa joace de distractie si sa doarma linistita noaptea dar sa ajunga si pe langa podium.

Florin s-a retras dupa sedinta tehnica nr. 1 de la Curtea Berarilor, Iulian a ajuns la nivelul 2, in Sinner's Pub si s-a indreptat apoi si spre level 3, clatite party. Antrenoarea si antrenoarea-secunda si-au pus ceasurile sa sune de cum au ajuns in Sinner's, ca sa fie sigure ca ajung la Start, sa incurajeze echipa. Prima varianta de trezire a fost 08h00. Am mai stat noi, am mai baut o bere, am mai ascultat o chitara, ne-am mai transpus un pic la un foc de tabara in inima si am ajuns sa punem ceasul sa sune la 09h00 ca sa prindem startul lui Florin, care urma sa alerge al doilea. Tot e bine, imi ziceam ! Mai stam, ne mai hlizim, terminam Paulaner-ul, mai luam o Timisoreana, ne mai uitam la calugarite cum fumeaza si ajungem sa punem ceasul sa sune la 10h00, ca sa il prindem macar pe Iulian, cand primeste stafeta si o duce-n sus, pe Dambovita.

Dan Vasilescu @ Sinner's Pub

Pe la 03h30 ne urnim si noi cu greu spre case, printr-o ploaie rece rau si in aburi de bere, cu un taximetrist care stia cati km are maratonul, ce sunt aia coltari si alte asemenea.

Dimineata, m-am trezit cu capul mare si cu mustrari de constiinta ca eu, ca si antrenoare nu am ajuns la start. I-am dat trezirea si Loriei cu clasicul:"Fetele, ne trezim ?!" si am ajuns la Piata Alba-Iulia inainte sa alerge Iulian, ultima tura la stafeta.
Am intrat in atmosfera de cand am ajuns la Piata Muncii, unde era bucla. Destul de demoralizant pentru concurenti pentru ca era cam ultima bucata inainte de finish iar pe partea asta nu erau deloc sustinatori.

De la Muncii spre Alba-Iulia, cand eu inca dormeam, m-a strigat Matei, care...guess what ?

Matei care e acum pe locul 75 din 343, la maraton.

Am vazut si Finish-ul.

Ne-am indreptat spre punctul in care se preda stafeta, unde mi-am gasit echipa. 

Florin Maximciuc, Iulian Coserea si Mihaela Calciu

I Sparg You! Team avea un tonus ridicat, zambetul pe buze si se bucurau ca a ajuns si antrenoarea, ca doar nu era sa-i lase de izbeliste ! 

Florin alergase, scosese 1h iar Iulian nu mai avea stare, il mancau calcaiele iar piciorul lui cerea cip-ul de la Leonard, colegul care era in tura a treia.

A venit si Leonard, a scos pana intr-o ora, a predat cip-ul si Iulian a plecat bine, cu incurajarile dupa el, cele verbale deocamdata.

L-am asteptat cu sufletul la gura pe artist, la rond la Alba-Iulia, dupa bucla spre biserica.

Iulian Coserea

Ne-a si auzit, ne-a si vazut, a alergat si bine, l-am insotit si eu cateva sute de metri, in cizmele mele cu buline dar cu mare avant.

Iar pe sprint-ul final am facut show sau circ, cum zice Florin. Eu as spune doar ca I Sparg You! Team i-a spart !

Aici era cu: "Haaaaaaaai, aleargaaaa, intrece-ma, haaaaai, Iulian ! Depaseste-ma ! si alte strigaturi din aceeasi categorie de la mine si de la organizatorii MPC, cu talanga lor cu tot.

Reluarea cu antrenoarea macinpar.

Si-am terminaaaaaaat si ne-am pupat si ne-am imbratisat si le-am pus medalii si ne-am veselit si mie mi-a venit sa vomit dar noroc ca a fost acolo antrenorul-secund, ca sa ma traga pe maini. Dar asta ramane intre noi. Sunt sigura ca de la cizme a fost. Data viitoare cand vin la sustinere, ma incalt adecvat.

Fericire in I Sparg You! Team

Stiu, toti sunt castigatori si finisheri si winneri dar unii sunt si buni.

I Sparg You! Team - locul 34 din 185 la stafeta - 03:39:25

Cele patru medalii se cereau sarbatorite, asa ca am plecat sa celebram victoria la o ciorba, la o bere si la o poza, ca sa ne aducem aminte cu drag. Am sarbatorit mai ales ca ne-am cunoscut mai bine, in formula de concurs. Am sarbatorit si inchegarea unei echipe faine cu cel mai tare nume si cu cei mai tari antrenori.

Hai, noroc si la cat mai multe curse faine !

I Sparg You! Team va sparge clasamentele de acum inainte pentru ca alearga cu bucurie in muschi.

semnat: antrenoarea macinpar

sursa foto: Mihaela Calciu

De ziua mea, sa fie flori si spanioli

Sunt prea fericita anticipat ca sa nu impartasesc si cu voi.

Canteca de Macao imi canta de ziua mea, in Madriiiiiiiiiiiiiiid !

Nu stiti Canteca de Macao ?

multumesc L si B pentru ca ma lasati sa va dansez, sa va beau, sa va cant, sa va infumurez si sa va pun sa stati cu fundul pe trotuar...pe unul care nu va mirosi a pipi...promit !

de ziua mea, sa fie flori si spanioli. voi fi fericita !

y con el atonte del vino...


macinpar y Canteca de Macao

Dupa-amiaza indiana si seara cu Dracula Bass

In primul week-end de stat in Bucuresti dupa vreo doua luni de zile, am stat intr-o parcare unde m-am batut soarele in cap, timp de cateva ore bune. N-a fost cu banat pentru ca am participat la Let's Do It, Romania !, cu mare drag. Singurul regret a fost ca sfarsitul de saptamana m-a gasit in oras, printre betoane si claxoane.

Asta este al doilea week-end de stat in Bucuresti, in care mi-am propus sa iau eu toata vitamina D trimisa de Monsieur Soleil, si sa ma aciuez pe la ceva evenimente urbane frumoase. Din cauza de mosmondeala maxima, am ratat ieri bautul cafelei la soare, langa lac, asa cum imi propusesem atunci cand m-am trezit. De fapt, din cauza statului meu cu ochii in toate ecranele posibile, am ajuns sa beau cafeaua pe la 16h30, motiv pentru care mi-am continuat toata dupa-amiaza cu o mare durere de cap.

Mi-am dat seama totusi, ca astept toamna pentru ca astept cu nerabdare sa merg la evenimente multe si colorate.

Rochiile fiind puse, balerinii turcoaz fiind incaltati si cerceii-acadea rosu cu albastru fiind atarnati, am reusit sa ma urnesc spre niste dimensiuni mai altfel, mai indepartate, mai aromate, mai colorate si mai cu yoga si suc natural de aloe vera si anume la editia III a Festivalului Namaste India la Muzeul Satului, impreuna cu Fabi, o prietena tare draga.

M-as plimba in Muzeul Satului, in fiecare seara daca as putea pentru ca vorba aia, mie imi place la tara.

Ce-am gasit acolo ? Pe langa salurile colorate, salvarii obisnuiti, incaltarile traditionale si bluzele care mai de care cu paiete...am gasit acolo de vanzare si sari (saree), cea mai veche piesa de vestimentatie indiana pentru femei.

Ne-am jucat si noi putin...mai putin decat cele care isi si puneau sari-ul pe cap ca sa pozeze in Maitreyi, ce-i drept.

Mi-au placut culorile, bratarile, paiele, elefantii si palaria lui Fabi.

 

Tot asa colorat sper sa fie si in Rai si sa am bratari la maini si la picioare si chiar un coc prins cu bratari in zeci de culori.

Cum mi-ar sta ?

A fost si muzica indiana. M-am deschis, am intrat dar n-am putut sa iau. Pur si simplu nu intra.Si urmeaza ultima piesa, tot una mai lunga, au zis ei - Sahaj Group. Ceva traditional, mai lung, adica un fel de hora indiana, mi-am zis eu. Dupa 5 minute am cedat si am plecat sa vad BassMani la Green Hours, unde avea loc prima editie a Festivalului Dracula Bass.

V-am mai povestit eu despre atractia mea pentru Bass si voce. Cand am plecat de la Festivalul Namaste India, saream deja intr-un picior de excitement pentru seara frumoasa si muzica sexy care urma sa se intample pe scena de la Green Hours, in cadrul Festivalului Dracula Bass.

Am ajuns la o ora dupa ce incepuse competitia muzicala si nu i-am prins decat pe ultimii doi participanti din prima seara, pe care ii puteti asculta aici, in cadrul jam session-ului care a urmat recitalului lui Michael Acker si Anei Cristina Leonte:

Prezentarea festivalului a fost slaba dar speram totusi ca la viitoarele editii sa fie mai bine.
Stilul de cantat la bas al lui Alexandru Davidescu , m-a atins, m-a cuprins si m-a invaluit iremediabil. Avea o placere cu care canta, care imbinata cu priceperea lui si cu un fel de agresivitate dulce, m-a coplesit. Probabil ca nu degeaba a cantat in deschiderea concertului lui Steve Vai la Bucuresti ?!

Placerea serii pentru mine si pentru Fabi a fost insa, recitalul lui Michael Acker cu Ana Cristina Leonte. Pacat ca ati ratat beatbox-ul jazzic al lui Michael Acker, de pe prima piesa care a fost una in braziliana, inaintea careia el a afirmat ca o sa cante fara bas, la festivalul de chitara-bas.

Imi place tare relaxarea lui pe scena.

Imi place tare si vocea Anei Cristina Leonte. Imi place tare si de ei doi, ca proiect.

Am plecat spre casa implinita, dupa o seara frumoasa de vara-toamna petrecuta cu oameni frumosi cu palarii frumoase si basisti frumosi si virtuosi, pe care am putut sa ii apreciez desi eram pe apa plata. Daca am starnit sunetele grave in voi, festivalul Dracula Bass continua si azi, tot la Green Hours de la 19h00.


Sursa foto: Mihaela Calciu