sâmbătă, 17 decembrie 2011

Sophie Solomon, arsa de soare

 copyright Mihaela Calciu

ca o imbratisare...e cantecul asta. e ca un pansament pe care il pui pe ranile facute de ceva prea puternic. e ca si cum, atunci cand ti s-a luat un strat de piele pentru ca te-a ars soarele, pui peste rana, un prosop udat in mare...cantecul asta e ca o esarfa care iti mangaie trupul si care flutura si atarna pe tine, fara sa iti faca rau. cantecul asta e ca firul de nisip, placut la atingere. e ca parul care iti atinge chipul si ca mancarimea placuta, care-i urmeaza. e ca bucuria de a-ti gasi palaria uitata intr-o terasa, la mare, aproape de granita cu Turcia. cantecul asta e ca o imbratisare.


7 comentarii:

  1. frumos cântec, iar comentariul este superb, încântător, colorat şi puternic aromat ca o esenţă rară şi tare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti s-ar potrivi!
    Dar un cântec pe munte sau într-un club plin de fum din subsolul Bucureștiului sau o povestire scrisă din suflet pe blog mângâie mai bine decât o reclamă fie ea şi foarte buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. sa ma mangaie si pe mine niste bani, zic...ca sa ma mangaie nisipul din Cuba :))

    RăspundețiȘtergere
  4. :))
    Si dupa nisipul din Cuba ce urmeaza?
    Auzi, dar ce are asa special nisipul din Cuba fată de alte nisipuri?

    RăspundețiȘtergere
  5. cuba mi-a venit asa, la o prima adiere a gandului...am un to see list...de vreo cativa metri lungime, asa...nu e vorba numai de nisip, evident. mai e si mojito-ul ala :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere