Fapta buna pentru Stefan Andreescu - http://stefanandreescu.com/

Am doi prieteni foarte buni, pe Gabi si pe Ralu. Cu Gabi am mers la munte, multi ani la rand, am adunat amintiri tare frumoase, am trecut prin multe impreuna si mereu ne-am fost alaturi la distractie.
In luna februarie, Ralu a adus pe lume un baietel, pe Stefan Andreescu.
A venit acum momentul, sa ne fim alaturi si in clipe mai putin fericite.

In continuare, il las pe Stefanel sa se prezinte:

Bună ziua,

Numele meu este Ştefan, dar mami şi tati îmi mai spun şi Pisoiaş pentru că atunci când mă ţin în braţe şi mă alintă eu sunt cel mai fericit.

Pe 16 februarie 2013 Doamne Doamne a făcut posibil ca visul lui mami şi al lui tati să se împlinească: atunci am venit eu pe lume. Aveam doar 2800g şi 48,5 cm lungime.

Prima mea zi de viaţă a adus pe lângă fericirea şi bucuria părinţilor mei şi începutul acestei poveşti triste.

 La scurt timp de la naştere am înţeles că va mai trece ceva timp până când voi putea să mă bucur şi eu de copilărie şi să fiu la fel ca ceilalţi copii.

Icterul precoce a fost semnalul de început. La 6 zile am fost internat la Spitalul de Urgenţă pentru Copii M.S. Curie cu diagnosticul de sindrom colestatic neonatal. Pur şi simplu ficăţelul meu nu vroia să funcţioneze corect. Doctorii de aici au avut grijă de mine, m-au tratat şi de infecţie urinară, m-au hrănit şi prin perfuzii şi m-au pus „pe picioare”, însă culoarea mea palidă nu dispărea deloc iar icterul a devenit obstructiv cu diagnosticul prezumtiv de hipoplazie şi paucitate ductulară. Destul de complicat!

Pediatrul meu mi-a recomandat să fac o puncţie biopsică hepatică pentru a confirma diagnosticul, însă doctorul chirurg mi-a dat de înţeles că ar fi spre binele meu să fiu supus unei operaţii. Aşa că m-au ajutat să adorm cam 5 ore, timp în care am visat frumuseţile copilăriei mele viitoare. În acest timp doctorii care m-au operat au descoperit că nu aveam căi biliare externe şi, prin urmare, au pus în practică procedura Kasai prin care mi-au legat intestinul direct la ficăţel pentru a ajuta lichidul biliar să se scurgă. Operaţia a avut succes, însă evoluţia mea nu a fost la fel de bună. Starea mea de sănătate nu este stabilă şi nu pot să mănânc lapte la fel ca ceilalţi bebeluşi, ci trebuie să mă hrănesc cu o formulă specială pentru copiii bolnavi de ficat.

A sosit în cele din urmă şi rezultatul biopsiei efectuate în timpul operaţiei. Aceasta a dat verdictul. Medicii de la Centrul de Boli digestive şi Transplant Hepatic de la Fundeni au hotărât ca singurul lucru care mă poate ajuta să mă joc cu copiii este un transplant urgent de ficat.

În prezent, deşi starea mea de sănătate nu este foarte bună şi în ciuda faptului că nu am reuşit să cresc foarte mult, (am doar 3,8 kg şi 56cm la 3 luni) sunt un băieţel voinicel, vesel şi jucăuş şi pe deasupra optimist şi le-am promis lui mami şi lui tati că mă voi face bine curând.

            Vă rog să mă ajutaţi să-mi ţin această promisiune faţă de părinţii mei şi să alung de pe  chipurile lor lacrimile şi tristeţea. Ajutaţi-ne să fim fericiţi ca în prima mea zi de viaţă!

Pentru a-l cunoaste mai bine pe Stefan, va rog sa intrati si pe site-ul lui, facut cu mult drag de prietenul nostru comun, Andrei: http://stefanandreescu.com/ 

De asemenea, atasat gasiti si referatul medical pe care l-a primit Stefan de la Institutul Fundeni si pe care il puteti da si altor oameni cu suflet mare care pot da o mana de ajutor.

Si cum ajutorul incepe de la prieteni, va rog sa ne implicam cu totii sa il ajutam pe Stefan sa isi tina promisiunea facuta parintilor! Prietenia cred ca a fost creata pentru astfel de momente, asa ca haideti sa fim uniti si sa facem absolut orice pentru cel mai mic prieten al nostru, Stefan!  

Putem ajuta facand donatii in conturile:

BRD:

LEI: RO81BRDE426SV58244854260

EURO: RO77BRDE426SV58244934260

deschise la BRD GROUPE SOCIETE GENERAL, SUCURSALA EC DELFIN

pe numele ANDREESCU RALUCA

BCR:

LEI: RO68RNCB0318057562050001

EURO: RO52RNCB0316057562050001

deschise la BCR SEDIUL CENTRAL

pe numele ANDREESCU RALUCA

Mai avem 5 zile la dispozitie pentru a redirectiona cei 2% din impozit catre un ONG. Prietenii nostri, Stefan si Carmen, au pus la dispozitie ONG-ul lor pentru a primi donatia pentru Stefan.

Cum se redirectioneaza cei 2% din impozit?

1. Printati formularul 230 care este deja completat cu datele ONG-ului unde se vor redirectiona cei 2%;
2. Completati campurile de la punctul I. Date de identificare a contribuabilului cu datele voastre;
3. Semnati cererea - campul “Semnatura contribuabil”;
4. Inserati cererea intr-un plic pe care completati Expeditorul (= datele voastre) + Destinatarul (=datele organului fiscal de care apartineti in functie de adresa din buletin). Aici puteti gasi datele Administratiei Finantelor Publice de care apartineti: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContribuabili_r/telefoane_judete/bucuresti.htm Pentru cei care in buletin nu au o adresa din Bucuresti nu trebuie decat sa inlocuiti in link-ul anterior denumirea judetului. Ex: pentru Brasov vom avea: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContribuabili_r/telefoane_judete/brasov.htm
5. Depuneti pana pe 25.05 (ideal ar fi de depus pana pe 24 pentru ca nu stim ce inseamna pentru posta data depunerii) plicul la posta si mentionati ca doriti sa il trimiteti ca scrisoare recomandata cu confirmare de primire. 
6. Daca vreti sa faceti aceasta fapta buna pentru Stefan dar nu puteti ajunge la posta, ma pot intalni cu voi si imi puteti da mie plicul pentru a-l depune la posta.

Daca aveti timp, puteti sa depuneti formularul direct la registratura Administratiei Finantelor Publice de care apartineti.

Pentru mai multe detalii, in atasamentul cu formularul 230 gasiti si instructiunile de completare furnizate de ANAF.

Rugamintea ar fi ca in loc sa dam degeaba acesti bani statului pentru ca in momentul in care vom avea nevoie de ei sa nu ii primim, mai bine sa ii redirectionam pentru Stefanel.

In plus, va rog sa dati formularul si instructiunile de completare si catre prietenii vostri, colegii de serviciu, familie, etc. pentru a convinge cat mai multi oameni sa depuna aceste formulare.

Formularul 230 este pentru salariati, daca sunt persoane care obtin venituri din PFA, va rog sa ne spuneti pentru a va trimite formularul 200 specific acestora.

Avem 5 zile la dispozitie pentru a convinge cat mai multi oameni sa completeze acest formular pentru Stefanel. Haideti sa imprastiem vestea!

In plus, am putea sa mai ajutam si daca facem cunoscuta povestea lui Stefan:

- in mass-media: poate aveti contacte ale unor persoane care lucreaza in TV, radio, presa, online, retele de socializare (Facebook, Twitter, Google+, etc) si care ar putea sa ne ajute sa mediatizam acest caz (un articol, un reportaj, o stire pe blog, pe site, etc);

- cat mai multor persoane fizice (rude, prieteni (Facebook), colegi de serviciu, etc), dar mai ales juridice care poate ca au o fundatie sau un departament de responsabilitate sociala bine dezvoltat (angajatorii vostri, ai rudelor, prietenilor, cunostintelor, etc);

-  ONG-urilor (poate ajutam cu niste persoane de contact, etc);

- concerte caritabile

- orice alte idei.

Fiecare dintre noi lucram in domenii care ne ajuta sa acoperim modalitatile mentionate mai sus si sunt sigura ca fiecare va sari in ajutor pe bucatica lui de expertiza, asa ca va rog sa ne implicam toti si sa ne gandim fiecare cum am putea sa ajutam.

Ideile fiecaruia dintre noi sunt valoroase, asa ca faceti-le cunoscute si haideti sa le punem in practica!  

va multumesc pentru ajutor,

macinpar tristuta dar increzatoare

Avishai Cohen la Bucuresti a fost...excelent dar obositor de pe scaun

"We will never leave.
...We never leave when we like it!"

Avishai Cohen

Aseara, dupa o bere scurta cu AMC-ul (Asociatia Montana Carpati), timp in care bateam din picior de nerabdare, pe sub scaun, am plecat cu zambet pe fata spre Sala Radio, unde urma sa concerteze Avishai Cohen, incepand cu ora 20h00.

Dupa o bere, o inghetata cu pepene galben si o apa plata pentru concert, in caz ca se dezbraca Avishai Cohen, am simtit iarba proaspata sub talpi, prin Cismigiu, si am inceput sa urc pe Schitu Magureanu, alaturi de multi oameni care apreciaza sunetul de contrabas.
Pe cei care iubesc muzica intr-adevar, nu ii impiedica faptul ca niciun alt prieten de-ai lor nu isi cumpara bilet. Eu merg la concerte pentru muzica. Imi cumpar bilet si merg si singura, doar de dragul artei. Nu simt nevoia sa socializez in timp ce artistul se dedica si se ofera trup si suflet in fata mea, pe scena. Ma duc acolo pentru el, in totalitate. Asa mi-am cumparat si biletul la concertul lui Avishai Cohen. De ce ? Dilema Veche a gasit zece motive.
Mie imi erau de ajuns si doua motive: contrabasul si expresivitatea israelianului.

Bucuria a fost graduala: intai inghetata de care aveam asa o pofta, apoi cand am intrat in sala si m-am asezat pe locul meu, tipa de langa mine mi-a propus sa fac schimb cu prietenul ei care avea bilet in randul 5. How cool is that ? Very, va zic eu ! Se intampla si lucruri frumoase si uite cum am ajuns eu cu vreo 400 de locuri mai in fata, din sectorul F in sectorul B, central, pe linia vizuala a lui Avishai.

Am stat doua ore pe scaun, dar am plecat foarte obosita fizic, de la concert.
Cine zice ca la jazz te ia somnul ? Cine zice ca la jazz trebuie sa stai cuminte in scaun, cu mainile la spate ? Cine zice ca la jazz nu poti sa dai din cap, sa bati din picior in podea sau cu degetele in sticla de apa pe care o tii in mana ?
Ei bine, dupa doua ore de aproape transa, de suflet fericit, de bucurie ca exista muzica inaltatoare si la indemana multora, de durere in obraji de la atata zambit, eram ca dupa multe dansuri.

Imi plac muzicienii care arunca afara din ei, toate trairile atunci cand fac muzica. Chit ca scot limba cand canta, chit ca transpira mult, chit ca se schimonosesc artistic, pe mine ma duc in lumea lor. Pianist mai fain ca Nitai Hershkovits (24 ani) si care sa traiasca asa de intens ce face pe scena, n-am mai vazut pe viu. Canta si din picioare, se zbatea ceva in el iar pe tot parcursul concertului era o comunicare continua in special intre Nitai si Avishai. La cei doi, am observat cum cantau in primul rand pentru ei si prin asta, pentru public, stiau sa accepte aplauzele si uralele dar parca, fiind foarte constienti de valoarea lor. Tobosarul in schimb, se mai uita in sala, cauta cumva o aprobare ca totul se desfasoare bine si ca publicul apreciaza virtuozitatea fiecaruia dintre ei. Parea un copil, ca infatisare. Era foarte concentrat pe ce facea dar m-a uimit cu talentul lui. Chiar Avishai spunea la un moment dat despre Ofri Nehemya (18 ani) ca "...I like the drummers that can be not only loud..." Cand a inceput sa manuiasca pensulele alea, pe mine m-a fermecat.

In prima parte, nu puteam sa imi las urechile sa se concentreze pe altceva decat pe pian. A fost mindblowing, Nitai ! Dupa ce am reusit sa devin constienta si de contrabas si de tobe, asta pentru ca atunci cand apucam sa ma concentrez pe un instrument parca nu reuseam sa ma desprind din starea aia, ochii mei se roteau pe axul stanga-centru-dreapta si iar de la capat. Cu spatele incovoiat, cu muschii ochilor obositi de atata miscare, cu picioarele epuizate dar cu sufletul implinit, nu stiu cand au trecut doua ore de concert.
Asteptam totusi, sa ii aud si vocea lui Avishai si m-a tinut in asteptare pana la bis. Vocea lui Avishai e atat de calda... De cateva ori, atunci cand folosea arcusul ca sa mangaie corzile contrabasului, aveam senzatia ca e vocea lui, nu sunet de contrabas !
S-a intors la trei bisuri, iar primul m-a emotionat in mod deosebit pentru ca a fost prima piesa cu voce, doar cu Avishai si contrabasul lui. Alfonsina y el Mar si Besame mucho m-au uns pe suflet.

A fost un concert de o oboseala dintre cele mai placute. Publicul a fost pe gustul meu, cu oameni care stiu sa se manifeste si sa nu tina cont ca muzica se intampla in Sala Radio si nu in club.

Multumesc Avishai, multumesc Nitai, multumesc Ofri ! Multumesc Twin Arts pentru organizare.

" Te vas alfonsina
con tu soledad
¿qué poemas nuevos
fueste a buscar?
una voz antigüa
de viento y de sal
te requiebra el alma
y la está llevando
y te vas hacia allá
como en sueños dormida,
alfonsina vestida de mar."...va las cu Alfonsina

macinpar bucurata de expresivitate contrabasistica

Zambete pe categorii

foto by Stefania Irescu

E ca si cum ai pune etichete pe borcanele cu zacusca sau dulceata. Toate sunt bune dar nu oricum si mai ales, nu oricand. Daca ai gustat o zacusca de bureti facuta de o mamaie de la munte, ar trebui sa stii ca e diferita de zacusca de vinete, cumparata de la supermarket. "Am mai vazut zambetul asta, undeva. Nu mai stiu la cine, dar cred ca tot la tine..."
Daca nu era tot la mine, ar fi fost o problema...mare !

Am cateva zambete pe care mi le stiu bine. Unul dintre ele e zambetul ala de pozat, cu capul putin intr-o parte si privirea in sus, care iese mereu foarte senzual...vorbesc pozele. Altul e zambetul ala fals, mai mult strambatura si schimonoseala cand ma abtin sa spun ceva urat sau dau cu ignore. In rest, zambesc cu sufletul si cu ochii. Rad cu gura pana la urechi pentru ca n-am timp de falseturi. Unii oameni fac exercitii cu terapeutul ca sa poata zambi. La altii, costa scump pentru ca li se pare ca nu oricine merita zambetul lor. Cand le scapa cate unul, e ca si cum ar fi iesit o bula din paharul cu sampanie.
In functie de, cu cine ma intalnesc, imi iau la mine (bine dosite in portofelul din obraji), zambetul de amici, de prieteni, de iubit, de parinti, de sefi, de colegi, zambetul de zi insorita, de tunete si fulgere...asa pare ? Imi iau, pe dracu' !

In afara de zambetele alea doua, eu ma bucur si atat ! Zambesc si atat. Le daruiesc tuturor buna-dispozitie. Cateodata, pe fetele celor mai tristi, desenez eu cu degetul...un zambet. Le trebuie si lor pentru ca nu toti stiu cum sa isi departeze colturile gurii si sa picteze bucurie pe plansa vizuala din fata lor.