Madridul dezmatat se sprijina de perete

 photo by Mihaela Calciu

Madridul e numai bun pentru un sfarsit de saptamana. Arhitectural vorbind, e frumos tare. Are cladiri curate cu balconase micute din fier forjat si fatade din caramida, asa cum imi place mie. Nu prea poti sa fii un turist cu talie de alergator international, prin el. Nu prea poti nici sa mergi cu bicla pe strazile lui,  toate numai o rampa. Cei maxim douazeci de biciclisti pe care i-am vazut in patru zile intregi, erau dintre cei specializati, cu pantaloni cu fund, casca peste casca si colanti pe picioare, pe piept si pe brate si bagau...ca e de urcat mama, mama, la dealurile alea...!

Daca ai vazut Puerta del Sol, Plaza Mayor, Gran Via si Parcul El Retiro si te-ai flendurat pe stradutele à la barri vecchio, se cheama ca ti-ai terminat treburile turistice si te poti ocupa cu indestularea gatlejului cultural si nu numai.

Daca vrei o fetita, gasesti pe alese si pe agatate pe Calle de la Montera, pietonala care te duce spre Puerta del Sol. Daca vrei un travestit, gasesti sigur pe Gran Via sau putin in spatele bulevardului, pe Calle del Desengano, strada pe care era si hostelul nostru. Cum le recunosti pe ele ? Mi-era un pic greu la inceput pentru ca sunt curate, frezate si pentru ca mai aveau si alte gagici, cizme peste genunchi, mai ales in drum spre Puerta del Sol, toamna, pe ploaie. Ele insa, stau pe langa un perete si se leagana. Cateodata le mai suna si telefonul iar dupa ringtone-ul manelistic e imposibil sa nu iti dai seama ca esti in preajma lor. Cum ii recunosti pe ei, pe travestiti ? Cei mai multi poarta parpalac. Sunt si unii care te-ar putea prosti. Cu ei incepe noaptea. Ei sunt primii pe care ii vezi in drum spre centrul centrului madrilen.

Au atat de multe baruri cu tapas, atat de multe wine-bar-uri unde nu trebuie sa cumperi o sticla de vin ci poti comanda una copa, si apoi inca una, si inca una si iti aduc si masline, tartine cu ansoa sau branza si crochete de rontaiala, ca sa fie aperitivul complet. Doamne, cat am mai mancat in Madrid ! Cred ca mai mult am mancat, decat sa bem. Si ce incantare a mai fost ! Sufletul petrecerii vin-si-tapas e in cartierul La Latina, aproape de Plaza Mayor. Am ramas cu amintiri frumoase din aceste carciumi fancy, insa nu si cu fum de tigara imbibat in haine. 

photo by Mihaela Calciu

 Ca tot veni vorba, numarul 1 pe wish-list-ul pentru ziua mea de anul viitor este un Centru Vechi in care sa nu se fumeze in pub-uri, asa cum e si in Spania si care sa treaca la nivelul urmator si anume acela de a sta in picioare in bar, atunci cand dezbati istoria popoarelor lumii, sorbi dintr-un pahar cu vin rosu si infuleci un chips. Asa cum e in Madrid ! Hai ca se poate! Latinii au forta in picioare si pot bea si altfel decat stand la masa si uitandu-se la cine mai intra in bar si ce geanta mai are, nu ? E de vis sa nu iti miroasa hainele a fum, cand pleci din crasma. In timpul saptamanii, barurile se cam inchid la 2 a.m. In week-end in schimb, chiar se petrece pana la 8 dimineata. Pentru ca nu se fumeaza inauntru, oamenii stau pe strada, in fata barului, cu paharul in mana, asa ca e un zumzet interesant peste tot. In serile de vineri si sambata e un du-te-vino in tot centrul, cum n-am vazut nici la orele de varf in Madrid in timpul zilei, si asta pe parcursul intregii nopti. O asa aglomeratie pe Gran Via, n-am mai vazut decat in Bairro Alto din Lisabona. Iarba e si ea tolerata si miroase cam peste tot, pentru ca majoritatea tinerimii fumeaza. Majoritatea fumeaza dar nimeni nu vinde. Am insa si de data asta un pont pentru voi. Cautati-i pe negrii cu basca de rastamani care stau sprijiniti de ziduri si au o privire tulburata.

Unii ar spune ca va povestesc despre lucruri tabu. Eu as spune ca va vorbesc despre lucruri tolerate (de lege si de oameni), intr-o metropola europeana. Asadar cei tolerati in Madrid, sunt cei care se sprijina de cate un zid, balanganindu-se natural.

Cand am plecat din Madrid, m-a durut sufletul ca nu mai pot vorbi limba asta frumoasa, ca nu mai pot vedea spaniolii astia frumosi, bruneti si cu barba, ca nu mai pot manca bocadillos de calamares si chocolate con churros la micul-dejun.

Dar, ma intorc in Spania ! Andalucia, voy por ti, guapa !

Primele zece secunde in pat

 photo by Mihaela Calciu

Nu, nu e vorba despre «  ne-amestecam trupurile-n noapte ».

Nu e nici advertisement la Diclofenac gel, desi ar putea avea legatura.

Orarul vietii mele e unul incarcat, cam de cand ma stiu. Pana si in scoala generala, aveam ore suplimentare de matematica pentru ca diriga era de mate, cerc de limba franceza si pregatiri pentru serbari. Din cauza ambitiilor de mai bine si mai mult, A autodepasirilor pe autostrada personala si a sursei de inepuizabile de energie,mostenita ereditar, as completa eu, nu prea sunt obisnuita sa stau in varful patului ca o leguma si sa astept sa castig la loto desi n-am jucat sau sa ma caute angajatorul ideal care sa imi ofere o carca de bani si eu sa il trag in piept si sa stau degeaba in Bali, sa hranesc pestii si sa mananc banane, asezata in hamac. Am muncit pentru absolut tot pana acum, La horoscop zice ca si de acum incolo va fi la fel. Nu m-am nascut cu lingurita de argint in gura, asa ca argintul il port acum doar in urechi, il cumpar in ziua de salariu si il mai dau tribut marii involburate, vara, cand il mai cere ea. Am inceput sa merg pe munte cu banii din alocatie, apoi cu banii din meditatiile pe care le dadeam eu la franceza iar apoi cu banii din salariu (asta fiind in primul an de facultate). Alerg de ceva timp si nu e usor ! Asa ca mi se cam ridica parul in cap cand vine cineva si ma judeca pentru ca ma plimb prin lume sau pentru ca pot sa fac aia si ailalta. Nu-mi da nimeni chestii, oameni buni ! Muncesc pentru ele si de-aia consider ca mi se cuvin.

Mi-am infipt bine picioarele in pamant deci, si nu prea mai zbor decat in somn sau cand merg cu avionul. Corpul e in priza, mintea e in criza asa ca probabil ca la un anumit interval de timp, ambele simt nevoia sa se opreasca. Am ajuns sa imi doresc sa dorm la pranz. Mi se intampla foarte rar pentru ca nu mai am nici macar examene dupa care sa vin acasa, nedormita pentru ca am invatat noaptea de dinainte.

Seara ma bag in el. Atunci incep sa imi simt corpul. Muschii se bucura ca atunci cand pielea se bucura ca are o haina groasa care sa o acopere, pe vreme cainoasa. Imi intind intai picioarele, de parca as vrea sa le mai lungesc. Inchid ochii. Imi intind apoi bratele pe sub patura ca si cum as cuprinde trei oameni dragi la un loc. La secunda 8, imi intind tot corpul de parca as vrea sa mai trag de el. La secunda 10, cineva ii sopteste creierului meu: ... ce bine e sa stai in pat...ce bine e sa dormi...shhhhht...

... si dimineata cand ma trezesc, mi se pare ca am dormit numai zece minute. Sau sa fie oare numai primele zece secunde in pat ?

Esti (te-am atins) - leapsa la duet

Cred ca cineva acolo sus, sau jos, sau peste mari si tari vrea sa imi dea un sut in dos ca sa ma mobilizez naibii si sa pun degetele pe tastatura...asa m-am mai pricopsit cu o leapsa. E muzicala, deci foarte pe gustul meu. Multumesc anticipat. E vorba despre duete care iti cresc papadii pe ten si iti pun margele de lana la gat, de la care sa te manance si sa te infioare.
Am ales doar cateva pentru voi dar vreau sa completez postul, pe masura ce imi aduc aminte.

So, pe locul intai (desi se mai gaseste pe aici prin refugiu) pentru mine se afla Mari de la Chambao si Bebe, cu piesa celor de la Chambao - Olvidarme de ti, pentru ca imi transmit si mie bucuria lor de a se revedea si de a canta impreuna.

Pentru locul doi, mergem la Bruxelles pentru tinerimea reghetoasa: Selah Sue cu piesa ei Explanations, pe care o canta cu Millow.

Si surpriza serii, doamnelor si domnilooooooooor !

Hai, ca n-am ales numai gagici.
Cei maci va multumesc pentru leapsa si o dau mai departe catre Inozza si catre Mintea de Ceai, daca au tragere muzicala de inima.