Duminicile ar trebui sa fie frumoase. Fiecare dupa cum intelege leneveala. Unii cu un ceai in pat si desene animate sau filme siropoase. Altii pe coclauri, batand zapada pe poteci de munte sau facand cristiane pe partii sau in afara lor. Cand sunt plecata din oras, duminica e mai lunga. O simt asa pentru ca e o zi intreaga. Incerc sa dilat timpul, sa-l fac sa se opreasca-n loc, sa cant de zece ori un refren in vagonul de tren, chiar si cand am ajuns deja in Gara Basarab: " Ne e dor de munti/Ne e dor de carari/Ne e dor de cabana...". Ma pot trezi tarziu si la munte, daca am cantat pana la 5 dimineata si nu am in plan decat traseul de coborare, spre casa.
Cand sunt in Bucuresti, duminica e cu depresie, cu batut din picior, cu "nu vreau sa se termine week-end-ul", "fuck, maine e luni!" si tot felul, asemenea. Oricate lucruri frumoase as face atunci cand sunt jos in oras, gandul imi zboara tot spre - maine e luni, mergem la serviciu. Fie ca merg la teatru, la film, la concert, la bere cu prietenii sau la povesti si ceai, trece asa de repede ziua de duminica...
Cand sunt plecata pe munte si se mai trezeste cate unul cu un "fir-ar sa fie,...si maine ma duc la serviciu...", mereu i-o retez scurt: "sa nu ne gandim la asta, e inca week-end!".
Duminica nu se termina decat atunci cand ne trezim luni dimineata. Chiar daca suntem pe drumul de intoarcere spre casa, putem purta discutii de sute de kilometri, in ideea ca e inca week-end, suntem inca la munte si, cel mai important...suntem inca impreuna.
macinpar in Bucuresti
Dar cum ar fi daca lunea ar fi doar inceputul unui nou "weekend"? Cum ar fi daca lunea n-ar mai trebui sa mearga nimeni la serviciu? Cum ar fi ca 7 zile pe saptamana si 52 de saptamani pe an sa ai timpul tau la dispozitie sa il imparti asa cum vrei? Cat de lungi sau cat de scurte ar fi zilele atunci?
RăspundețiȘtergeredaca mi-as putea permite sa il impart cum vreau si sa nu fiu conditionata de o luni la un serviciu care nu e pentru mine, as putea prelungi muntele, serile frumoase cu muzici si prieteni...de fapt, n-ar mai exista luni, miercuri, duminica. ar exista intamplari si as trai tot ca sa astept sa plec undeva sau sa fac ceva anume. oricum, pentru mine, in oras timpul trece mai greu decat in alt oras sau pe creste.
RăspundețiȘtergere