A inceput prost, s-a terminat genial - o zi la schi, la Azuga

Dupa ce m-am sucit si m-am rasucit in ultimele doua zile lucratoare din saptamana trecuta, si dupa ce m-am autointrodus pe modulul de panica "n-o sa am cu cine sa plec la schi, in week-end", sambata s-a rezolvat toata ecuatia. Urma sa ne strangem cinci oameni, dintre care nu l-as fi stiut decat pe Costin (al saselea, daca ar fi venit). Dupa ce a aruncat pastila cu un schi de tura pentru doua zile, Costin nu a mai venit deloc.
Urma deci, sa ma vad cu oamenii, duminica dimineata la 5h50, la clasa a doua de bilete, in Gara de Nord. Abia asteptam sa imi incerc noile schiuri si claparii mei, gasiti ca printr-o minune. Mi-am setat claparii pe schiuri, dupa ce m-au apucat toti nervii pentru ca nu mai stiam cum mi-a explicat tanti de la magazin, mi-am verificat alarma la telefon de vreo trei ori, m-am chinuit sa imi indes claparii in rucsacul de trail si m-am bagat la somn. Si am dormit...si am dormit...si...nu m-am trezit la timp pentru ca...nu a sunat ceasul !
M-am trezit numai cand a sunat telefonul la 6h05. Era Dana, care voia sa stie daca ii luam si ei bilet. Urma sa plecam cu singurul REgio (personal) care mai exista dimineata spre Brasov si, care pleaca la 6h27 din Gara de Nord. Evident ca m-am panicat, nu stiam ce si cum sa gandesc mai repede la ora aia, am deschis laptop-ul, m-am uitat pe infofer.ro si am vazut ca aveam doua optiuni: urmatorul tren care era un Interregio la 7h10 sau altul mai tarziu, la 8h25. Am facut eu un calcul rapid...si mi-am dat seama ca n-are rost sa alerg pentru cel de 7h10, pentru ca cel mai probabil nu-l voi prinde. Voi ramane eu, in schimb, cu cafeaua nebauta. M-am hotarat deci, sa plec cu trenul de 8h25. Dupa spalat, imbracat, frezat, echipat si cel mai important, baut cafeaua, am luat schiurile in carca, rucsacul cu casca balanganindu-se in spate, si am plecat spre gara. Am lasat la tanti la ghiseu, toti banii din lume pe biletul ala pana in Azuga, si anume 38 de RON si m-am dus spre tabela de marcaj, sa vad la ce linie tragem, eu si noile mele schiuri. Ajung acolo, trenul urma sa plece in zece minute, dar nu era afisata nicio linie. Uadafaaaac, diuud ?! M-am dus la Informatii de unde am aflat informatia de mare interes pentru publicul calator care blocase calea de acces spre McDonald's, ca trenul urma sa aiba intarziere 15 minute. Buey, sa dea dracii ! Dupa ce ca nu mi-a sunat ceasul, dupa ce ca oamenii aia sunt draguti si au zis ca ma asteapta in gara, in Azuga, dupa ce ca am dat si dublu pe bilet decat as fi dat pe REgio, mai are si intarziere trenul asta smecher. De nervi, mi-am mai luat o cafea, ca sa imi treaca durerea din portofel.

A venit si trenul, m-am tarait cu schiurile pe peronul ala ca sa imi caut vagonul. M-am dus in 2, credeam ca e 4 pentru ca numai pe vagonul 3 scria cu creta. Dupa ce m-am plimbat cu schiurile prin tren, m-am asezat si am inceput sa ma gandesc daca totusi toate astea nu sunt niste semne, iar eu ar fi trebuit sa raman acasa, ca sa nu imi rup si gatul, pe partie.
O sun pe Dana care imi zice ca ei nu au gasit niciun loc in care sa bea o cafea si ca s-au oprit la un magazin si stau afara pentru ca: "e cald, ninge !". Pe principiul "dai un ban, da' stii ca face", trenul merge, timpul trece, mai schimbam o vorba-n noapte, mi-am facut de lucru si am ajuns pe Valea Prahovei, cat ai zice In-ter-re-gi-o. Ajungem in Sinaia-ma uit pe geam, trecem de Sinaia (n-am vazut nimic), ajungem in Busteni, trecem de Busteni iar eu ma gandeam ca mai am timp sa ascult o melodie si apoi sa incep sa imi strang catrafusele. Nici nu duc gandul pana la capat ca trenul opreste in gara. Ma uit pe geamul din dreapta, ma uit in stanga si vad gara insa, clar nu semana cu gara din Predeal. Eu eram convinsa ca urmeaza Predeal si apoi Azuga, destinatia mea. Imi dau seama in ultimul moment ca trenul a oprit in Azuga. Trag geaca pe mine, iau rucsacul in spate, tarai schiurile, ma chinui sa apas pe butoane sa mi se deschida usi si reusesc sa cobor din tren. In secunda doi, pleaca si trenul. Huh ! deja ma gandeam ca daca o tin asa toata ziua, mai bine iau trenul inapoi spre Bucuresti. Macar stiu ca ajung intreaga.

Ne reunim, facem cunostinta si ne indreptam spre partie. Ningea bine, se facuse deja 12h00 si era ditamai coada la gondola. Dupa ce ne-am aruncat ochii pe tabelul cu preturi, am ales sa ne luam eu si Dana, cate o cartela valabila pentru 3 ore, care a costat 80 RON. Dupa ce ne-a luat o ora sa facem o singura coborare, cu tot cu statul la coada si cu tot cu urcatul cu gondola, am realizat ca e posibil sa nu facem nici macar cele cinci coborari care ar fi corespuns cartelei de 85 RON (5 urcari). Ei, ne-am organizat si datorita faptului ca oamenii au inceput sa se indrepte spre casele lor, fiind duminica, am reusit sa facem cate doua coborari pe ora, pentru ca nu am mai stat la coada. Jos ningea cu flori de iasomii si inca mai eram copii, dar sus era un viscol si o ceata de nu vedeai la 5 m.

Divele in viscol

 Diva  Mi

 Diva Dana

In rest, a fost o zi geniala, mi-au placut la nebunie coborarile si sunt foarte multumita de noile mele schiuri de 1.20 m lungime.

Sunt happy ca am mai gasit un partener de schi, pe Dana.

Cand am zis ca era viscol, vorbeam serios !

Una peste alta, mi-a placut rau de tot partia Sorica, o declar preferata mea dintre cele de pe Valea Prahovei.

Partia Sorica, Azuga

 

Am fi vrut sa incercam si Cazacu dar auzisem in gondola, cum ca era cam multa gheata asa ca, am lasat-o pe data viitoare, probabil pe la sfarsitul lunii martie caci, pana atunci, urmeaza Bansko, pentru mine. Ihaaaaaaaaaaaaa !

Sa va zic acum si de baieti. Erau trei la numar: Stefan, Vali si Adi. Niciunul nu schia. Si-au inchiriat insa schiuri si s-au dat cu Babyschiul pe partia Cazacu. Dupa ce ne-a expirat timpul, desi eu asa m-as mai fi dat, ne-am dus sa vedem ce fac baietii, sa ne hlizim putin si sa facem o poza de grup. I-am gasit la baza, care mai de care carand schiurile in carca si apoi dandu-si drumul la vale, ma rog, mult spus vale. Erau tot o voie-buna asa ca era o placere sa te uiti la ei. 
Ne-am strans toti, ne-am tras in poza si apoi ne-am oprit sa mancam si sa bem o bere, langa partia Cazacu pentru ca era deja ora 16h00 si stomacurile noastre tineau concert.

Ei, baietii au fost tare draguti si s-au oferit sa ne care schiurile pana la gara. Multumim, baieeeeeeeeeti !

La intoarcere, am luat singurul REgio care ajunge la 17h35 in Azuga si la 21h00 in Gara de Nord. Dupa ce am dat niste telefoane pe la cunoscutii care stiam ca se mai intorc cu trenul asta, am reusit sa facem in asa fel incat sa avem si noi niste locuri. Ne-am intalnit cu doi prieteni de-ai lui Stefan care ne pastrasera patru locuri, ne-am chefuit si ne-am inveselit pana la Bucuresti, de ne-au mers fulgii !
Langa vagonul nostru, erau niste baieti care aveau o chitara. Atat ne-a trebuit ! I-am chemat la noi si am ajuns sa dam concert cu amplificare in tren. Pe langa o chitara frumoasa tare, baietii mai aveau la ei statie de chitara, cabluri, mufe, susanele asa ca daca tot erau si prize in trenul ala, am zis ca uadafac, Gioni ?!, hai sa bagam !

Adevarul e ca nu m-as fi asteptat sa cant si la chitara in duminica aia. Pe de alta parte, eram in gruparea aia inghesuita, vreo patru care cantam la chitara. S-a luat un pic nasica de noi, ca are reclamatii si de sus si de jos si ca sa scoatem amplificarea dar, n-a fost o alegere prea fericita pentru cei din tren, pentru ca dupa ce am facut ce ne-a zis, am cantat mai cu foc si am chiuit pana i-am chinuit ! Asa e cu artistii, ce sa-i faci !

A fost o zi care a inceput tare prost (pentru mine) dar care s-a terminat genial. Am cunoscut niste oameni faini, hliziti ca mine, am schiat cu cea mai mare placere si am tras o cantare frumoasa tare pe tren. Din ciclul, sa ciocnim pentru zilele in care iti dai seama ca viata e frumoasa.

Hai, noroc si la zapezi...si mai mari !

copyright Mihaela Calciu