miercuri, 16 noiembrie 2011

Primele zece secunde in pat


 photo by Mihaela Calciu

Nu, nu e vorba despre «  ne-amestecam trupurile-n noapte ».

Nu e nici advertisement la Diclofenac gel, desi ar putea avea legatura.

Orarul vietii mele e unul incarcat, cam de cand ma stiu. Pana si in scoala generala, aveam ore suplimentare de matematica pentru ca diriga era de mate, cerc de limba franceza si pregatiri pentru serbari. Din cauza ambitiilor de mai bine si mai mult, A autodepasirilor pe autostrada personala si a sursei de inepuizabile de energie,mostenita ereditar, as completa eu, nu prea sunt obisnuita sa stau in varful patului ca o leguma si sa astept sa castig la loto desi n-am jucat sau sa ma caute angajatorul ideal care sa imi ofere o carca de bani si eu sa il trag in piept si sa stau degeaba in Bali, sa hranesc pestii si sa mananc banane, asezata in hamac. Am muncit pentru absolut tot pana acum, La horoscop zice ca si de acum incolo va fi la fel. Nu m-am nascut cu lingurita de argint in gura, asa ca argintul il port acum doar in urechi, il cumpar in ziua de salariu si il mai dau tribut marii involburate, vara, cand il mai cere ea. Am inceput sa merg pe munte cu banii din alocatie, apoi cu banii din meditatiile pe care le dadeam eu la franceza iar apoi cu banii din salariu (asta fiind in primul an de facultate). Alerg de ceva timp si nu e usor ! Asa ca mi se cam ridica parul in cap cand vine cineva si ma judeca pentru ca ma plimb prin lume sau pentru ca pot sa fac aia si ailalta. Nu-mi da nimeni chestii, oameni buni ! Muncesc pentru ele si de-aia consider ca mi se cuvin.

Mi-am infipt bine picioarele in pamant deci, si nu prea mai zbor decat in somn sau cand merg cu avionul. Corpul e in priza, mintea e in criza asa ca probabil ca la un anumit interval de timp, ambele simt nevoia sa se opreasca. Am ajuns sa imi doresc sa dorm la pranz. Mi se intampla foarte rar pentru ca nu mai am nici macar examene dupa care sa vin acasa, nedormita pentru ca am invatat noaptea de dinainte.
Seara ma bag in el. Atunci incep sa imi simt corpul. Muschii se bucura ca atunci cand pielea se bucura ca are o haina groasa care sa o acopere, pe vreme cainoasa. Imi intind intai picioarele, de parca as vrea sa le mai lungesc. Inchid ochii. Imi intind apoi bratele pe sub patura ca si cum as cuprinde trei oameni dragi la un loc. La secunda 8, imi intind tot corpul de parca as vrea sa mai trag de el. La secunda 10, cineva ii sopteste creierului meu: ... ce bine e sa stai in pat...ce bine e sa dormi...shhhhht...

... si dimineata cand ma trezesc, mi se pare ca am dormit numai zece minute. Sau sa fie oare numai primele zece secunde in pat ?

4 comentarii:

  1. frumos scris:D si pe mine ma enerveaza cei ce imi "administreaza " bani:) totul incepe cu simpla intrebare: cum sa platesti ca sa alergi? cat despre odihna : nicaieri nu-i ca in pat:D si somnul de la amiaza e cel mai bun am inceput sa ma bucur de el zilnic:))cate 2-3 ore:D si intotdeauna e "crunta" trezirea dimineata e faina doar atunci cand tre sa te trezesti sa pleci undeva la munte atunci imediat sar din pat in rest nu ma ridic pana nu suna ceasul de 3-4 ori:))

    RăspundețiȘtergere
  2. da foarte frumos scris Mi! Nici mie nu-mi place sa fiu judecata si nici cei care judeca!
    Tine-o tot asa...si sa scrii mai des ca o faci tare fain!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Iulian: multumesc pentru apreciere. ce norocos esti tu (oare) ca poti dormi la pranz ? stii cum e...dai ceva, iei ceva, nu ?

    @ Larisa: ma bucur ca ma citesti. tare, chiar. o sa incerc sa ma mobilizez mai des.

    @ raz :D

    RăspundețiȘtergere