Sunt in tramvaiul 14. Am un zambet larg pe fata. Ea-tanara si frumoasa, sta pe scaun in tramvai. El-tanar si frumos si biciclist, urmareste tramvaiul si la stopuri se opreste in dreptul usii langa care are ea scaunul. Isi zambesc. Inainte sa ajunga tramvaiul in statie, ea il cauta subtil cu privirea. Cand el ajunge in dreptul usii, ea roseste si ii zambeste atat de frumos incat timpul se opreste chiar si pentru mine.
Unul cu tramvaiul, celalalt pe bicicleta cu iubirea in aerul dintre ei, adica in mine.
Oameni frumosi, you made my day !
Ea a coborat. Eu inca zambesc...si zambesc...si zambesc...
Unul cu tramvaiul, celalalt pe bicicleta cu iubirea in aerul dintre ei, adica in mine.
Oameni frumosi, you made my day !
Ea a coborat. Eu inca zambesc...si zambesc...si zambesc...
Ce frumos! Si ce romantic! Exact ca in povesti. Numai ca el, il loc de cal alb, calareste o bicicleta (ce culoare era?),iar ea, in loc sa fie prizoniera intr-un turn din piatra, este prizoniera intr-un tramvai (numit dorinta?) aflat in miscare.
RăspundețiȘtergere