joi, 24 mai 2012

Nu e loc de ecuatii pe sinele de tren

copyright Mihaela Calciu

Toti am avut si am pierdut. Toti am vrut si poate n-am avut, chiar ce si pe cine ne-am dorit. Toti am plans, am ras, am fost sfasiati de dor si de durere cateodata. Toti ne-am zis macar la un moment dat, ca nu e drept si ca de ce eu ? Toti am avut perioade de dupa in care nu ne-a interesat decat de noi. Am stiut ca cel mai important e sa fim noi linistiti, impacati cu noi si cu cei din jur. Poate ca am si gresit. Poate ca si eu, poate ca si tu. Poate ca nici nu ne-am dat seama dar sigur, am fost mereu datori sa incercam. Toti am vrut sa ne inchidem in debara dupa ce am fost lasati in urma, dupa ce ne-am simtit umiliti.
Dar toti am vrut sa o luam de la inceput. Aproape toti inca vrem, desi nu stim ce o sa fie. Inca ne suntem datori sufletului nostru, cu treaba asta. O sa radem, o sa ne bucuram, o sa cantam, o sa mergem pe munti in continuare, poate ca o sa ne si intristam dar toate astea, numai atunci cand ne dorim...si unul pe altul dar si sa traim momente frumoase...sa traim pur si simplu !...pentru ca viata este despre trairea clipei cateodata constient, altadata sub influenta lunii dar niciodata, rational. Cand inima iti tresalta, nu e loc de ecuatii matematice inca nerezolvate.

Stiu, nu e usor. Nu a fost si nu va fi. Dar e frumos. Ar putea fi minunat daca nu ne oprim inainte de bariera. Daca e ridicata iar semnalul ca nu vine trenul e pe culoarea verde, atunci nu e cazul sa ramanem pe sine si sa ne uitam doar la pietrele dintre ele. Ce inseamna cand nu sunt sigur ca vreau sa trec ? Inseamna ca poate nu iti doresti cu adevarat si atunci, e clar ca nu e ce trebuie ?

Azi pare primavara si ploaie...dar oare, inima ta e cea care iti spune ce sa faci, Mister ?



macinpar cu inima la ea, intotdeauna

5 comentarii:

  1. nu stiu despre tine, da' mie imi place foarte foarte tare despre acea poza :)
    aide, fruntea sus ca'ti aduc o incuietoare de bicla d'aia sa n'o mai fure nimeni

    RăspundețiȘtergere
  2. Semnalul ca nu vine trenul e alb, nu verde :)

    De ce e mai grava o crima cu sange rece (adica gandita) decat una facuta impulsiv? De ce are un impact mai mare, de ce e mai complexa, mai profunda - si nu produsa doar ca urmare a unui impuls de moment, de care pe urma cel mai probabil iti pare rau?

    Oare exista si iubire cu sange rece? Adica nu doar inima, dar si mintea sa-si dea acordul spunand "da, asta e ce ti-ai dorit cu adevarat, nu e doar o iluzie!"

    Cred ca inima e condusa de o mare dorinta de iubire, are sangele fierbinte - si asta o impinge uneori sa faca greseli, sa fie impulsiva. Ca si cand ai cumpara de mancare atunci cand ti-e foarte foame - si cumperi tot ce-ti pica-n mana - fara sa te mai gandesti daca intr-adevar ceea ce cumperi e cel mai potrivit pentru tine.

    E usor sa simti si sa te lasi dus de val - fara sa gandesti unde anume te duce acel val si de ce stanci te va lovi atunci cand fluturasii vor obosi sa mai dea din aripi.

    Mie mi se pare mult mai util si cred ca ar fi mult mai frumos, daca si in mod rational (nu doar cu inima) poti sa spui ca totul este asa cum ar trebui sa fie. Nu stiu de ce oamenilor le e frica de cuvantul asta, "rational". Poate e un zid prea mare pentru ei - dar el are o poarta la fel de mare.

    E normal ca inima sa spuna ca vrea mai mult atunci cand simte ceva - dar e de-ajuns sa privim in trecutul nostru ca sa vedem unde a dus asta inainte. Chiar nu trebuie nimic facut altfel decat ce-am facut inainte? Daca actionezi la fel, rezultatul e acelasi. Sau poate cine stie, ai norocul sa fi intalnit cu adevarat persoana potrivita - dar nu asta ai crezut si despre celelalte? :)

    Pentru mine dragostea trebuie sa implice toata fiinta, nu doar parti din ea. Sa fie in armonie atat inima cat si mintea sau corpul. Sa nu fie niciuna impotriva alteia, ci sa se sprijine reciproc. Asta e varianta ideala - dar fiecare stie pentru el cat isi doreste o varianta ideala si cat una... care poate fi frumoasa - dar atat.

    Nu e vorba de frica de a trece calea ferata chiar daca bariera e ridicata. E vorba ca sunt multe bariere ridicate si multe cai ferate - si nu e de ajuns sa treci la nimereala una din ele ca sa stii ca acea trecere te duce unde voiai. Cred ca e mai bine sa privesti cu atentie si dincolo de bariera, nu doar la ea sau la semnalul luminos - ca sa stii unde vei ajunge (si mai departe, nu doar dupa primii pasi).

    Asta daca nu cumva e vorba doar de "traieste clipa", caz in care "mai departe"conteaza mai putin. Asta o stie fiecare pentru el :)

    Si desigur, inainte de a vedea ce e dincolo de bariera, trebuie sa stii foarte bine ce e dincolo... de tine. In interiorul tau. Cat poti/vrei/esti pregatit sa oferi si sa primesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. cotizez si eu cu un far si un dinam, in schimbul unui zambet larg

    RăspundețiȘtergere
  4. Rational vorbind, un cuplu format dintr-o femeie impulsiva si un barbat rationl (sau invers) ar putea fi unul foarte reusit, daca fiecare invata sa il accepte pe celalalt asa cum e si sa nu incerce sa il schimbe. S-ar putea completa unul pe altul.
    Asta este ceea ce vroiam sa scriu de dimineata. Acuma dupa ce am mai citit inca odata articolul, am impresia ca este mai degraba despre traieste clipa si mai putin despre cupluri. Si este un articol chiar reusit.
    Este totusi un articol mai mult gandit decat simtit, cel putin asa imi da mie senzatia. Adica poate e scris din suflet sau din inima, dar vine dupa o analiza ceva mai profunda, iar "Ce inseamna cand nu sunt sigur ca vreau sa trec ? Inseamna ca poate nu iti doresti cu adevarat si atunci, e clar ca nu e ce trebuie ?" seamana oarecum a ecuatie logica.
    Ceea ce vreau sa spun in final este ca oricat ne-am dori lurcul asta, nu putem disocia rationalul de trairi. Adica trairile sunt frumoase tocmai pentru ca le constientizam si le trecem prin filtrul ratiunii. Iar acest filtru poate functiona si ca un amplificator al acestor trairi.
    Oh, dar deja am scris prea mult. Ar mai fi multe de comentat, dar pentru azi ajunge. Mai lasam si pentru zielele urmatoare.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ singurul si acelasi Anonim: l-am primit pe cel larg. ma bucur ca iti place poza :) e facuta la Auschwitz. imi trebuie ceva pe care sa folosesc incuietoarea pe care o am deja :))

    @ Ioan: mi-a placut treaba aia cu semnalul alb, nu verde ! bine punctat :)
    altfel, ai grija doar ca trenul care va pleca din gara aia, sa nu fi fost fix trenul ala pe care il asteptai !


    @ Doru: "Este totusi un articol mai mult gandit decat simtit,...dica poate e scris din suflet sau din inima, dar vine dupa o analiza ceva mai profunda,..." - total de acord ca fluturii trebuie sa fie in armonie cu casa lor (rationalul, aici) asa ca ESTE...si simtit si mai mult decat atat, trecut prin diferite filtre.

    RăspundețiȘtergere