Acesta este un Paste pe care nu il inteleg. Pe care nu il mai simt. Care colac peste pupaza, mi-a adus si o raceala din aia care te trezeste din somn, pentru ca iti curge nasul pe perna, fara vointa ta si fara ca tu sa faci cel mai mic efort pentru asta.
Pentru mine s-au cam dus toate simtamintele pe care le aveam cand eram mica. Nu mai inteleg ce inseamna "Paste Fericit!", nu prea il mai urez la randul meu, il vad ca pe o datorie care nu imi face placere si doar ca pe o mini-vacanta mult asteptata in care imi doream sa stau la soare, sa ies cu bicla, sa scriu si sa citesc. Ma amuza oamenii care pun pe Facebook poze cu oua vopsite si scriu dedesubt "Paste Fericit!". Adica, iti trimit niste oua virtuale sau ce inseamna asta ? Ma amuza oamenii care ma taguiesc pe mine intr-o poza cu oua vopsite. Adica eu sunt un ou sau cum ?
Probabil ca inca exista multi oameni credinciosi care simt niste treburi in Noaptea de Inviere insa exista si multi, poate prea multi care merg la biserica doar ca sa ia lumina. Tinerii considera ca treaba asta cu luatul luminii, este un lucru distractiv, dupa cum imi zicea un coleg zilele trecute. E distractiv sa incerci sa aduci lumina acasa. Se stinge, o aprinzi iar, iar se stinge, e tare. Pe mine ma lasa rece mersul la biserica in noaptea de inviere, cel putin la biserica de la mine din cartier, la care am mers in fiecare an de cand eram mica si pana acum cativa ani. Sa va explic de ce ma dezgusta total si nu simt fiorii pe care ii simteam acum ceva vreme: e plin de tigani care vin cu cutiile cu bere, sparg seminte, isi vorbesc cu "ce faci, fa?", asculta muzica la casetofonul pus pe masina, se injura intre ei, se uita urat la oameni, se imping, se plimba in continuu dintr-o parte in alta ca sa vada probabil, ce gagica a mai venit la Inviere, frate s.a.
Evident ca nimic nu mai e cum era. Nici ce simt eu, sau ce nu mai simt fata de biserica si fata de divinitate, nici ce se intampla in realitate la biserica. In rest, traiesc intr-un ritm prea alert ca sa ma pot bucura de sarbatoarea Pastelui sau de orice sarbatoare in general. Altfel era cand tineam post o saptamana intreaga si visam la ziua de duminica, atunci cand urma sa pot sa mananc tot ce imi pofteste mie inimioara. Acum nu mai tin post. Nu-i mai vad semnificatia. Prin urmare, nu mai astept nici duminica in mod deosebit.
Treceam pe la piata intr-una din serile trecute. Era intuneric afara si am surprins un dialog distractiv, in prima instanta, trist apoi intre doi oameni. Erau doi barbati care se sprijineau de o tejghea, in Postul Mare, beau o bere si isi impleticeau limbile intr-o discutie cand vine cel de-al treilea si ii zice unuia dintre cei doi: " Da-mi, mah si mie doi lei sa ma duc la biserica, sa iau lumanari sa aprind pentru morti". Cel caruia i se adresa nu i-a spus nu din prima, cum probabil ar fi facut in alte conditii, dar acum era Joia Mare si s-a gandit ca trebuie sa faca o fapta buna si sa accepte sa ii dea un doi lei omului nostru. Ii spune acestuia, scotocindu-se in portofel: " Sa fie si pentru mortii mei?" Am crezut ca imi cade plasa din mana cand l-am auzit. Adica practic, omul statea la bere in Joia Mare dar se gandea ca se scoate daca se duce altcineva la biserica, sa aprinda niste lumanari si pentru mortii lui.
O alta categorie de oameni care traiesc Pastele in felul acesta o reprezinta cei care tin post si o spun tare cat ii tine gura ca sa afle toata lumea, injura pana nu mai pot in Post, ca sa isi dea peste gura apoi si se plang de cata treaba au ei si cati bani au de cheltuit de Paste, cu toate pregatirile astea.
E trist ca nu mai simt. Dar bine ca avem soare !
macinpar
