joi, 31 martie 2011

Tot ce imi lipseste iau de la tine




Sursa foto: Mihai Urda

miercuri, 30 martie 2011

O gramada de tzepe...in Rusenski Lom

Joi seara. Concert CASA CU PRIETENI. A venit Florin de pe carpati.org la mine sa ma intrebe cum ramane cu Bulgaria aia de care vorbisem si la cantarea mea care avusese loc cu o saptamana in urma. Eu fiind cu capul in toate partile, i-am zis ca vorbim la pauza. La pauza i-am zis ca...nici nu mai stiu ce i-am zis. Eram oricum in Seven Heaven si cu capul mare de emotii si toate cele. Mi-a strecurat o foaie cu numarul lui de telefon si cu id de mess. Ca din alta lume. Dupa afterparty-ul marca El Primer Comandante si Casa cu prieteni, am dormit vreo 4 ore, aproape intregi si apoi am intins-o spre scarbici. Urma inca o zi din categoria cea mai lunga zi. Pe la pranz F mi-a dat un sms in care ma intreba daca vin sau nu in Bulgaria. Balmajise el ceva de un parc natural, aproape de Ruse. Mai apoi m-a sunat. Eu eram intr-o lume paralela din cauza nesomnului si a celor doua monitoare in care ma holbez opt ore pe zi, asa ca i-am spus vehement ca nu vin, decat daca mergem duminica. Sambata ar fi fost moarte de om...adica de MI...ne. El a zis ca ei merg sambata si s-a rugat de mine vreo cinci minute ca sa vin acum, de data asta, hai te rog eu, hai vino, da' de ce nu, dar hai, te rog, te rog, te rog. Eu NU si nu ca sunt praf de oboseala, ca crap, ca mor ca n-as putea sa ma mai trezesc si maine. I-am urat toate cele cu have fun si vreme buna si am inchis telefonul. Dupa vreo cinci minute, l-am sunat inapoi si i-am zis ca vin. Mi-am zis mie ca dorm duminica si aia e. Sau ca dorm la batranete. Si mai bine. E timp. Nu stiu cat mai rezista corpusorul asta al meu, in schimb.

M-am trezit la 6h30 sambata dimineata. Am bagat cafea, mi-am pus frontala in rucsac, un polar in plus, o pelerina de ploaie, glossul si am plecat spre masina lui Catishor. Trebuia sa fim patru. Cand am ajuns la masina, am aflat ca urma sa fim doar trei. De parca mai conta. Important era ca mergeam. Mi-era un dor de o Zagorka, de numa'.
So, prima oprire a fost Basarabovo cu a lui manastire sapata in stanca, la doar cativa km de Ruse.


Eu una nu ma mai saturam de facut poze. Parca deja trecuse prea mult timp de cand nu mai iesisem din oras. Munca mea e prea statica. Nu mai pot asa. Dar pentru ca trecuse deja timpul alocat, ne-am intors la masina si am plecat spre Ivanovo sa vedem manastirea din piatra, la numai 21 de km de Ruse.

Catishor ne-a omenit cu sandwich-uri facute de ea. Eu m-am dat in leagan.

 Am urcat apoi toti trei spre manastire.
Intrarea e 5 Leva de persoana si 1 Leva pentru studenti si posesori de card Euro 26. Deci, pe persoana fizica m-am scos, cum ar veni. Exista posibilitatea de a cumpara un bilet cumulat pentru Ivanovo si pentru situl arheologic de la Cherven. Catishor si Florin asa au facut iar eu am dat cate 1 Leva in fiecare locatie. In manastire sus, mai nimic de vazut. Ne-am chinuit strasnic insa, sa deschidem usa de la micul balcon care ne-a oferit o priveliste asupra intregului canion din Parcul Natural Rusenski Lom. Eu si Catishor ne-am chinuit, in timp ce nenea care ne-a vandut biletele se facea ca nu ne vede si ne lasa sa ne chinuim in continuare. Cred ca a functionat pe baza de desfacere capac-borcan-cu-zacusca, adica dupa ce am chinuit eu inchizatoarea de la usa, Catishor a reusit sa o deschida. Frumos view de la balcon.

Paparazzi macinpar a fost iar in misiune.
 Dupa ce era sa imi ia vantul ala napraznic ochelarii de la H&M, proaspat achizitionati, m-am tirat instant din balcon. Am iesit si ne-am indreptat spre locul panoramic. Numai ca...in drum spre...am dat de niste micute grote, asa ca am bagat un cocotz asa la liber pe stancile din dotare, cu rucsacul in spate, ochelarii de soare la ochi si aparatul foto atarnat de mine.

Din ciclul "ceeee-ti mai plac stanca, mai macinpar"...ei bine, da...mi-a placut maxim. Catishor si-a facut botezul pe stanca sub indrumarile mele, iar Florin a exersat coborarea cu spatele la stanca, in stilul propriu si caracteristic dupa cum am aflat.

Cred ca varfurile incaltarilor unora vad mai bine pe stanca, decat ochii altora care coboara in stilul clasic cu fata la stanca.
La punctul de belvedere-panoramica, eu si Catishor am tras un photo-shooting de zile mari, in bataia vantului nebun si cu soparlitele dupa noi.
Ca ne place, ne place, ne place, place, placeeeeeee...
Martenitze peste tot, vant in plete, soare pe fata, privirea spre cer, stanci la orizont...ca ne place...in Bulgaria, intr-o zi de primavara pe bune.

Acestea ziind fise, am coborat de pe platforma panoramica si ne-am indreptat spre masina. Ne-am mai luat una-alta, ne-am mai lasat una-alta si am plecat spre canion, cu bazdaci in picioare. In ale mele cel putin. Si am intrat pe drumul care mergea de-a lungul raului Lom, de-a lungul canionului si la baza peretilor de stanca in care erau sapate grotele bisericesti.
Urcusul spre prima grota ne-a sleit si ne-a dat teroare din cauza tzepelor pe care ni le-am luat...la propriu. N-am inteles nici pana acum ce naiba de arbusti erau aia cu tzepi pe fiecare ramurica. Daca nu ne-au intrat tzepii aia direct pe sub piele, au strabatut orice fel de bluza, blug si polar. A fost cu dureri. Eu mai trageam cate un tipat de o speriam pe Catishor. Florin a fost un dragut si un gentleman si ne-a lasat pe noi doua primele. Cred ca voia sa ne apere de tzepii aia care veneau din urma sa ne prinda de fund.
Noroc cu bocancii lui Catishor, ca eu venisem imbracata si incaltata subtire de vara, ca stiam eu cum e in Bulgaria si ca mergem la plimbarica, la manastiri si alea alea. Catishor dadea picioare tzepelor, eu ma tineam de o creanga cu tzepe ca sa nu ii vina ei in cap iar Florin astepta cuminte sa se elibereze drumul.
Cand am ajuns jos, am gasit pe sub tricou vreo cinci puncte negre pe burta mea, care nu imi apartineau si care lasasera alte cinci puncte rosii pe pielea mea, cu durerile aferente. Eram plina deci, de niste insecte mici care nu mai voiau sa plece nicicum de pe piele si forau de zor. Pe spate eram la fel, mega ciupita. Le-am scos si pe alea de pe pielea lui Catishor desi ea zicea ca mi se pare mie si ca punctele rosii sunt sigur de la tzepe. Stiu ca toate tzepele lasa urme, dar totusi. Dupa toate experienta cu prima grota, eu am zis ca daca si catre celelalte e la fel vegetatia, mie mi-a ajuns si ma uit de jos in sus.
A meritat efortul dar a fost de ajuns, parerea mea.
Va mai ofer niste poze artistice si va spun ca din fericire, traseele spre celelalte grote au fost mult mai accesibile si am beneficiat de altfel de copaci. Aveam insa in continuu senzatia ca ma mananca ceva prin pantaloni, imi scarpinam ciupiturile si saream in sus avand senzatia ca mi-au mai intrat trei tzepi sub piele.
Canionul din Parcul Natural Rusenski Lom, in alb si negru.
Timpul trece leafa merge si soarele se duce, asa ca dupa tzepe, grote, soparle si ciupituri prea multe, ne-am indreptat spre iesirea din canion si spre satul Cherven. Ruinele fortaretei nu m-au impresionat in mod deosebit, dar privelistea de sus de acolo, mi-a placut tare mai ales ca am prins lumina aia frumoasa de la apus, numai buna de facut poze. Si am vazut si capre. Macinpar a fost fericita. Ea iubeste caprele.
Imi venea sa le iau acasa, sa le iau de gat, sa le pup si sa ma urc pe ele si sa fugim acolo unde tin ele branza lor buna de capra.
Gluma-i gluma dar toata ziua am suspinat dupa mancarile bulgaresti si dupa o Zagorka. Am intins-o deci spre Ruse ca sa se bucure si papilele noastre gustative de ceva traditional. Am gasit si centrul cu strada pietonala, am parcat masina si am luat-o la picior in cautarea Mehanalei ideale. In drum spre insa, am dat de trei neni care cantau o rumba-flamenca de Ruse de m-au dat pe spate si cu toata foametea mea, tot am stat sa ascultam trei melodii.


Dupa mai multe incercari nefericite de a ne intelege cu oamenii pentru a ajunge la o Mehana, si dupa ce toate femeile alea ne-au raspuns numai in bulgara, cu fraze lungi si de neinteles, am ochit eu un tinerel oaches si l-am intrebat in angliski unde pana mea putem sa gasim si noi o Mehana, in Ruse. Omu' ne-a zis fix de Ciflik de care stiam si eu din povestirile celor care trag o fuga seara dupa munca, special ca sa manance acolo. Am ajuns, am bagat eu o Zagorka, o Shopska salad, niste kebapche cu mult mustar, Catishor o supa Tarator si o kavarma de pui iar Florin o Shopska salad si am intins-o spre casa.


Bulgaria e o tara frumoasa care are multe de oferit (am uitat sa va zic ca mi-am luat Zagorci si branze si napolitane Troia pentru acasa, deci ma declar fericita pe deplin). Uite-asa tzac-pac mi-au mai venit cateva idei pentru iesiri de week-end in vecinatate. To be continued...ca fu frumu tare !
aaaaah...si mai vrem soareeeeeeeeee...


Sursa foto: Mihaela Calciu

marți, 29 martie 2011

Le matin, je te fais la bise




Sursa foto: Mihaela Calciu

miercuri, 23 martie 2011

Supravietuiesc...mai bine



Microfonul e pornit ? E ON ? E becul rosu aprins ? Suntem in aer ? Se filmeaza ? Se aude ? Merge ? Ii dau drumul ?

Buna seara doamnelor si domnilor. Deschidem programul nostru din aceasta seara cu o piesa deosebita. aaah...stati asa ca avem si un telefon in direct:
- Buna seara. Aici DJ Macinpar.
- Buna seara. Ma numesc Juan de Valencia.
- Cui doriti sa ii dedicati piesa ?
- As dori sa dedic piesa urmatoare si toate piesele frumoase din seara aceasta, pentru relatia mea, Loria. Te iubesc, mi relacion. Esti o deosebita ! Te quiero mucho ! Besos y cerveza en Valencia !
- Bine. Pentru Loria sa fie deci, un cantec frumos despre case albe, gaspacho, oameni cu haine mai putine pe ei, mare, soare, chitara si camasa colorata. Ascultam deci, Canteca de Macao cu piesa Pal Sur. Auditie placuta in continuare !


Sursa foto: macinpar cand era tanara si satena si efectua un dans deosebit in miezul zilei pe terasa Proplaca, din Vama

Si tip


am si vorbe dar n-am timp. revin. poate imi si revin entre temps. pana atunci tot imi vine sa tip. ca-n filme asa. sa alerg tare pana pe un deal si apoi sa urlu de acolo, din toti rarunchii. sa dau tot afara. toate gandurile, toate sentimentele de tot felul, tot ce e rau in mine, tot ce primesc de la altii si nu vreau dar iau, toooooooooooooooooooooooooooooooooooot.
pana atunci poate ma salveaza cana de cafea. ma duc sa fac infuzie. la re-ve-de-re. trimiteti-mi imbratisari si atat.

macinpar

duminică, 20 martie 2011

Se numeste distanta sociala


 toti avem parte si de rece si de cald. si de vorbarie si de prea multa tacere din partea prea multor oameni. cateodata e prea de tot chiar si pentru mine. chiar si pentru mine cea sociabila. the issue nu e aici ca nu vreau sa mai fiu sociabila. doamne fere' ! cateodata insa, cu toata dorinta mea de deschidere si de comunicare cu cei de care sunt inconjurata, cred ca mi-as dori ca lucrurile sa se desfasoare mai ca in vest. mai ca in toate tarile alea despre care am auzit noi, romanii-popor balcanic pana-n panzele albe si cald si ospitalier, dupa cum ne-a mers faima-, ca sunt populate de oameni reci, sau raciti de-a lungul secolelor. raciti poate din cauza mondializarii. poate din cauza tehnologizarii. poate din cauza dezvoltarii. poate. de ce spun ca mi-as dori sa fie asa ? pentru ca de multe ori (voi folosi acum sintagma "din cauza" pentru ca abordez subiectul din perspectiva negativa pe care o resimt puternic), din cauza faptului ca incerc sa comunic cu toata lumea deschisa cat de cat la dialog, unii oameni au senzatia ca isi pot permite orice. lucrul asta pe mine ma seaca. daca radem, glumim si nu parasim incinta, nu inseamna ca poti sa faci misto de mine, ca poti sa ma ciufulesti, asta fiind considerat un gest de prietenieafectiuneorsmth ! mie imi arati astea altfel. daca chiar vrei, gasesti tu o modalitate mai calda sa o faci. daca sunt eu efervescenta, nu inseamna ca poti sa iti permiti orice cu mine. mai ales daca nu ne cunoastem. rectific: mai ales daca nu ma cunosti, ci doar crezi ca ma cunosti. in plus, nu imi faci mie nicio favoare daca vorbesti cu mine. mie imi plac oamenii carora le face placere sa ma aiba in preajma lor si sa ma asculte. de ceva vreme nu prea mai tolerez actele astea de mistocareala gratuita si nejustificata, mai ales ca de cele mai multe ori se dovedeste ca vin din partea unor oameni care stiu mai putin decat mine sa traiasca cu adevarat si sa se bucure de ceea ce inseamna fiinta umana.
cateodata deci, mi-as dori ca cei care nu sunt in stare sa scoata din ei trei-patru vorbe in mod coerent, sa pastreze distanta sociala, adica distanta aia interpersonala care e cuprinsa intre 120-350 de cm. e mai sanatos asa. cred ca stiu vesticii ce stiu de se apropie ei intim de mult mai putine persoane, decat o facem noi. si daruirea asta de vorbe si afectiune neconditionata si gratuita doar pentru ca sunt eu draguta mereu si deschisa, imi cam face rau. de acum inainte, folosesc deci distanta sociala pentru ca nu e neaparata nevoie sa ma placa toata lumea. mi-a luat multi ani sa realizez asta. si nici mie nu imi plac oamenii care nu au nimic interesant de spus.
i mean, cum sa intrebi: "da' cum de ai vocea asta puternica desi esti asa de micuta?". pai si acum arat eu din spatele monitorului dupa care ma gasesc, semnul ala in forma de L pus pe frunte, catre cel care a intrebat: "pentru ca inaltimea nu e direct proportionala cu vocea!".

sau e ? cine are argumente, hai afara sa ne batem !




ps: doar daca e soare...si cum la mine nu e, va astept sa ne batem mai jos.

sursa foto: Mihaela Calciu

sâmbătă, 19 martie 2011

CASA CU PRIETENI - concert de folk-nouveau-animat pe 24 martie 2011


Dupa atatea reclame triste si obosite pe celelalte posturi, va invitam sa urmariti o cantare animata pe 24 martie 2011, pe postul El Primer Comandante.
Cum luati telecomanda si apasati pe butonul 13, intrati pe canalul Sf Stefan.
Cand sunt stiri, canalul El Primer Comandante arata asa: http://www.elcomandanteprimer.ro/primer.html.

Cand sunt cantari dintre cele mai animate, El Primer Comandante arata asa: http://www.elcomandante....ro/poze/afis%20el%20primer%20evenimente.jpg.

Si acum detalii animate despre concertul trupei de folk-nouveau-ANIMAT:

Generic: http://www.youtube.com/watch?v=R71v-qA6FLs

Cele mai animate cinci personaje de folk-nouveau sunt:

Sinziana Toma - chitara acustica si voce - prima fusta frumoasa de la dreapta la stanga in afisul animat

Mihaela Calciu - percutii zornaitoare si voce - a doua fusta colorata de la dreapta la stanga in afisul animat

Andrei Ivan - chitara-bass - prima pereche de pantaloni de la stanga la dreapta in afisul animat

Paul Surlariu - bongos - in centrul afisului animat

Dragos Toma - chitara electrica and sometimes voce - prima pereche de pantaloni de la dreapta la stanga in afisul animat


Afis animat de Sinziana Toma.

Copii mari si mici, haideti sa ne animam in CASA CU PRIETENI, joi 24 martie, dupa ora 20h30, in El Primer Comandante.
Un jeton pentru accesul la cantarea animata costa 10 lei.

Animatie garantata !

Aspir si respir


...o sa vreau sa fac ce face Luiza cu vocea. Enjoy !



Sursa foto: Mihaela Calciu

miercuri, 16 martie 2011

Lectia 5 - PASODOBLE

Hai, acum e momentul sa aratati fiecare dintre voi cat de macho sunteti !
Azi invatam Pasodoble


Suport muzical: Nouvelle Vague - Not knowing


ayayayayaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaay ! Iata cum se danseaza:



semnat: instructoarea macinpar

Nu conteaza ca frigiderul e gol

"Pero lo importante de este tanquillo no es tener la nevera llena o tener la nevera vacia, ni tan siquiera tener una nevera, porque sin tener la nevera tambien se puede vivir. Lo importante es tratar de ser un poquito mejor persona, osea disfrutar de ti misma y que la gente que te rodee te disfrute tambien!! Levantarte por la manana y antes de nada mirarte al espejo y decirte:




Y me desperte... hay de esta pesadilla
Y estaba agustito y aunque la nevera estuviera vacía...

Y me desperte... hay de esta pesadilla
Y apagué la vela y aunque la nevera estuviera vacía...


Se poate trai si fara frigider, important e sa incercam sa fim mai buni, sa ne bucuram de noi insine pentru ca si cei din jur sa se poata bucura de ceea ce putem noi sa le oferim.

Oleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee !!!


marți, 15 martie 2011

Concert nouveau CASA CU PRIETENI


Trupa CASA CU PRIETENI (in care cant si eu cu mare bucurie si pofta) se intoarce pe scena ! Mai mare, mai tare, mai imbucuratoare!

In stilul caracteristic, va fi o nebunie (http://www.youtube.com/watch?v=cWIA5G7yQw0), o evadare (http://www.youtube.com/watch?v=uU4_HT_bhdU) dintr-o lume care se joaca (http://www.youtube.com/watch?v=q9pUD160FY0) cu tine (http://www.youtube.com/watch?v=gG7Cmvs4JUY) fara sa stie cine esti tu (http://www.youtube.com/watch?v=943zreTU4jg) cu adevarat!
Caci cu totii suntem vise (http://www.youtube.com/watch?v=HjdZi-70l84)...

Sunt mult mai multe de spus (destule in prima auditie), dar va invitam joi, 17 martie 2011, sa le auziti. Si sa ne spuneti cum suna formula extinsa - introducing Andrei la bass si Paul la bongos.

Asa ca Hai, Vino! (http://www.youtube.com/watch?v=IR54t1ABSw8)


afis de Sinziana Toma

Inca ma deschid


Buburuza e vesela pentru ca asa ii sta bine.



Sursa foto: Mihaela Calciu

duminică, 13 martie 2011

Macar lumineaza-ma !


Asa cum EI le vor pe ele care nu se arata interesate de ei, asa ELE ii vor pe ei carora le pasa de ele si o arata.
Asa cum EI le vor pe ele superficiale, asa ELE ii vor pe ei profunzi.
Asa cum EI le vor pe ele de 90-60-90, asa ELE vor niste ei care sa fie macar normali, dupa o varsta.
Asa cum EI nu vor niste ele complexe pentru ca le e greu sa tina pasul, asa ELE ii vor pe ei cat mai intregi si completi.
Asa cum EI le prefera pe ele tacute si supuse dar amuzante (asta e mai nou, ca femeia trebuie sa te si distreze pe langa alea 2-3 indatoriri de baza), asa ELE ii prefera pe ei cu simtul umorului dezvoltat, chiar daca ele nu au.
Asa cum EI le prefera pe ele pe sistemul "Zi da si razi!", asa ELE ii prefera pe cei care stiu sa asculte, dar care sa aiba si replica (lor le place sa discute mult, chiar daca in contradictoriu, de multe ori).


Ce sa facem mai EI ? Pe noi nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa fim Adama sau Ev. Ne-au pus direct bratara roz la maternitate, chiar daca unora dintre noi ne placea si albastrul. Aia e ! Ne-am trezit cu bratarile alea de fata. Deci mai EL, cand iti apare in fata o EA complexa in cel mai frumos mod posibil, nu fugi ca un las superficial pentru ca o sa regreti. N-o sa-ti mai fredoneze nimeni la micul-dejun. Acorda-i putin din pretiosul tau timp, pe care il folosesti pentru a alerga dupa nouazeciurisaizeciurinouazeciuri si o sa vezi ca zambetul ei valoreaza cat luna de pe cer. Deci nu va mai trebui sa alergi dupa ea !

Multe dintre ele sunt mai complexe decat pot ei sa duca. Stiu ca e mai usoara viata asa cum alegeti voi, dar nu e mai frumoasa, va zic !...bine acum ma refer la aia cativa EI inteligenti care au usoare urme de tendinta de evolutie, ancorate in viata lor.

Macar luminati-ma si pe mine! Voi de fapt ce vreti ?
semnat: macinpar


sursa foto: Mihaela Calciu

sâmbătă, 12 martie 2011

Thumbs up pentru prima zi cu soare


Alte cuvinte nu am, dar am intotdeauna muzica in urechi, in suflet, in minte, in inima, in vene, in cana de cafea, in volanele de la fusta, in cercei, in MIne.



Sursa foto: Mihaela Calciu

vineri, 11 martie 2011

Pentru cei cu furnici pe spate

...piesa asta e pentru voi, cei care treceti pe aici si carora postul meu din miez de noapte v-a provocat furnici pe spate...



...va multumesc pentru tot ce am trait ieri datorita voua.
Sa aveti cea mai insorita zi !

Lectia 4 - VALS LENT

Buna de dimineata,

Hai, lasati cafeaua pe bancuta si intrati in formatie !
 Dupa cum stiti, pana acum am invatat samba, jive si cha cha.
Continuam cel mai tare playlist pentru cursurile de dans virtual, cu vals lent. Am ales cea mai frumoasa si mai plina de trairi melodie, special pentru voi, domnii mei care nu mergeti in mod normal la cursurile de dans pentru ca nu va plac piesele folosite ca suport muzical pentru a invata diferitele stiluri de dans.

Suport muzical: Michael Buble - I'm your man  (deschidem in alta fereastra)



sa plutim...


joi, 10 martie 2011

Iubirea e atunci cand iubesti fara haine...de firma



Ai putea crede ca dragostea e rezervata cumva numai celor care duc o viata indestulata. Ai putea crede ca e pentru cei care au asigurate nevoile fiziologice: au un adapost deasupra capului, au ce pune pe masa, au haine care ii ajuta sa nu le fie frig si care sunt si frumoase de cele mai multe ori si care le asigura apartenenta la anumite grupuri sociale. Pe ei ii vezi mergand pe strada tinandu-se de mana, sarutandu-se in tramvai sau imbratisandu-se la metrou. Majoritatea sunt tineri. Iubirea e pentru tineri, mainly. Pana acum numai clisee, nu ? Poate, dar saptamana trecuta mi-a fost fost confirmat inca o data faptul ca iubirea nu tine cont de statutul economic. Ca doar nu mai suntem in Evul Mediu, nu ? Teoretic.
Stim deci pana acum, tot din clisee, ca dragostea e oarba, ca e mai mult pentru tineri si ca trece prin stomac. Si trece. Daca dormi afara sub stele si pe cartoane, in toiul iernii iti doresti sa fii tu protejat, nu mai ai forta fizica sa protejezi tu pe altcineva. Daca nu ai ce manca, probabil ca nu ai nici putere sa il mangai pe celalalt. Daca ai un singur rand de haine pe care le porti de-a lungul celor patru anotimpuri, te gandesti probabil ca nu te-ar iubi nimeni zdrentaros asa si murdar si urat mirositor. Si probabil ca de cele mai multe ori asa e. Esti respins instinctiv de catre oameni pentru ca n-ai !

Eram in tramvai. Era dimineata. Mergeam spre munca in prima zi dupa concediu. Stateam pe scaun si citeam, cu mp3-ul in urechi. Cand am ridicat ochii din carte, i-am vazut pe ei. Erau doi. Erau de fapt unul si acelasi. Erau un el si o ea. El statea pe scaun in spatele ei. Amundoi se uitau pe geam, isi sopteau vorbe la ureche, stiti voi cum, cu poveste asa si stateau lipiti unul de celalalt, atat cat le permiteau scaunele. Erau sarac imbracati, cel mult cu haine de capatat. Ea avea un palton gros trei sferturi, in carouri cu rosu si maro, o fusta lunga de stofa pe sub palton si niste ghete negre si murdare. Era vopsita roscat si avea pe cap un fular de stofa care lasa sa i se vada parul prins sus intr-o coada legata cu un mare pampon rosu. El avea o caciula neagra cu ceva imprimeu, un fular cu Steaua, o geaca albastru inchis si niste pantaloni de treining albastri, de fas, care insa erau mai scurti decat pentru inaltimea lui si niste adidasi murdari si vechi, din care ieseau niste sosete albe cu adibas. Dar amundoi aveau iubire. Aveau lumea lor, fix acolo in tramvai. Se uitau unul in ochii celuilalt, se mangaiau pe fata si pe par si se uitau pe geam unul lipit de celalalt si mana in mana. M-au emotionat. M-au facut sa cred cu tarie ca aia e dragostea adevarata. Mai adevarata decat a multora dintre cei bine imbracati, care poate nu au datorii la intretinere dar de care nu iti poti da seama, atunci cand ii vezi afisandu-se impreuna cat, cum si mai ales daca se iubesc.
Nu imi puteam lua ochii de la ei, aveam un zambet pana la spate, ma bucuram ca sunt vie si ca pot aprecia momentul asta. Erau doi tineri saraci dar bogati pentru ca se iubeau. Poate nu aveau multe dar se aveau unul pe celalalt si iubirea lor imi parea mai sincera, mai reala si mai din povesti decat a multora. Si in urechi imi canta asta:



...si iesise soarele...si venise deja primavara in sufletul meu de macinpar, desi afara dadea cu minus.



Sursa foto: poza veche facuta cu telefonul acum niste ani in 2 Mai, de paparazzo macinpar - Mihaela Calciu

marți, 8 martie 2011

Cafea si ploaie


Le ciel est gris la pluie s'invite comme par surprise
elle est chez nous et comme un rite qui nous enlise
les parapluies s'ouvrent en cadence
comme une danse,
les gouttes tombent en abondance
sur douce France.

Tombe tombe tombe la pluie
en ce jour de dimanche de décembre
à l'ombre des parapluies
les passants se pressent sans attendre

On l'aime parfois elle hausse la voix elle nous bouscule
elle ne donne plus de ses nouvelles en canicule
puis elle revient comme un besoin par affection
et elle nous chante sa grande chanson
l'inondation

Tombe tombe tombe la pluie
en ce jour de dimanche de décembre,
à l'ombre des parapluies
les passants se pressent sans attendre.







Sursa foto: Tzvetelina Grozdanova

luni, 7 martie 2011

Destrabalare culinara in Tirol

Pentru Cata, cel cu mancarimi in stomac


Tirolul e de poveste. E ca in povesti. Cu creste inalte si inzapezite, cu vai alpine care stau sa cada deasupra Innsbruck-ului, cu cabane care au fatade pictate in cel mai artistico-turistic-frumos mod posibil, cu flori de colt in bere, la urechi si pe bretelele tirolezilor din piele intoarsa, cu multa bere buna si cu mancari alese care l-ar face si pe cel mai negurmand om sa revina asupra deciziei.

Am stat o saptamana in capitala europeana a alpinismului, Innsbruck, in Tirol. O saptamana in care am mancat ca apucatii, am molfait cu cea mai mare placere carnati de tot felul, galusti, pommes frites, cartofi la cuptor aurii, rumeniti, copti cu firisoare de ceapa rumenita, cum n-am mancat in viata mea. Orgasme culinare de doua ori pe zi, fara exceptie.
Locul in care ne-am facut veacul in fiecare seara se numeste Theresien Brau. Dupa o zi de schiat pe intinsele partii din Tirol, aflate cel mai aproape cam la 45 de minute de Innsbruck si cel mai departe cam la 1h30, foamea era mare iar pohtele ce le-am pohtit si mai mari. Fiecare seara incepea cu o bere facuta chiar acolo in restaurant. Recomandam berea proprie Theresien Spezial, adica pe cea neagra. Ca aperitivo, ii ofeream sufletului nostru infometat, un pretzel marisor, pufos exact cat trebuie, intotdeauna proaspat si mereu rumen.


Pretzelul si berea mergeau tocmai bine cu rasfoitul meniului plin cu bunatati. Si asta pentru ca mie mereu imi ia prea mult sa ma hotarasc. De ce ? Pentru ca as manca de toate in acelasi timp.

Ce au ei bunut rau in Tirol, deci ? Pai noi am incercat supa cu clatite (Tafelspitzsuppe mit Fritatten) care avea un gust deosebit. A fost o premiera pentru noi si pe cat de bine suna, pe atat de buna a fost. Privirea lui S, spune tot.


M-am mai destrabalat cu Gulaschsuppe si in toate locurile in care am facut-o, a fost de-a dreptul delicioasa. Nu conta ca era la 2600 m sau jos, in Innsbruck. Tind sa cred ca a fost adevarata supa de gulas, ca la mama ei desi nu mai inteleg exact carei regiuni ii e specifica. Cert e ca m-am desfatat.Gurile mele au fost fericite pe deplin.

In prima dintre pozele traditionale de dinainte de fiecare batalie culinara care se dadea intre furculitele noastre dornice de asalt si stomacurile luptatoare, va prezint una dintre mancarile mele preferate, a la Tirol:  TIROLER BAUERNGRÖSTL.


...adica o tigaie din asta oldies but goldies, pe care o folosea si Peter, prietenul lui Heidi-fetita muntilor, cand isi facea el de mancare pe crestele Alpilor din Tirol, plina cu cartofi facuti la cuptor, bine aromatizati, asezonati cu un fel de usturoi verde si ceapa crocanta de care va ziceam, cu bacon, cu ousor in cuibusor, cu varza din aia buna rau pe care o folosesc ei ca si garnitura pe langa cartofi, adica intre murata si calita-yumyum, carne de porc si carne de vita. One of my favourites, cu mana pe inima ! Cred ca as putea sa particip si la lupte in noroi, daca ar fi ca premiu mancarea asta....hahahaa...

Pe partie, asa simplificat spus, cam toata lumea mananca wurst mit pommes frites, adica toate felurile de carnati cu cartofi prajiti, ketchup si mult mustar tirolez care vine in trei variante, dulce, iute si foarte iute. Nu stiam ca e vestit mustarul tirolez, dar se pare ca ei se mandresc cu asta si cum eu sunt o mare iubitoare a mustarului, nu pot vedea viata fara el, va zic, am stiut sa il apreciez. E bun, domne, e bun !


O alta minunatie pentru care mi-au multumit papilele mele gustative a fost OFENFRISCHES BIERBRATL, adica medalioane de vita in sos de bere, cu galusca de casa (dumpling) si varza din aia bunuta.


A doua poza traditionala cu reclama la bere si la oameni fericiti, ilustreaza in partea stanga  ROSTBRATWÜRSTE cum ar veni carnati, alt fel de carnati cu varzuca, mustar tirolez iute si nelipsitii cartofi. Bunuti rau carnatii astia, cam cei mai buni dintre toti pe care i-am gustat prin Tirol astfel incat i-am incercat de doua ori.


In farfuria din dreapta stateau cuminti un file de curcan, cu sos de bere, cartofi nature si alte verdeturi, ceva usor dupa cum zicea C.

Ca bonus, daca nu stiati Frankfurter sunt cremwurstii de la noi, deci neaah !

Un alt loc cu specific tirolez in care am mancat a fost restaurantul Stiegl Brau, tot in Innsbruck. Aici m-am desfatat cu...pe langa o bere extraordinara alba-neagra-nefiltrata, cu un Wienerschnitzel cu dulceata de afine si o salata deosebita de cartofi cu ceapa si varza bunuta. Combinatia de snitel cu putina lamaie si dulceata de afine pe deasupra este de neratat, va zic ! As mai manca de tzspe mii de ori.


Iar acum...
...Tanananaaaaaaaaaa...lasati trompetele sa sune..tanannaaaaaa...urmeaza Maiestatea Sa, TRIS !



...TRIS adica un plat, ca asa zic francezii, care cuprinde o galusca de casa plina cu branza tiroleza rumenita si aurie pe dinafara si o galusca tot de casa facuta din spanac. Pe cele doua maestre le inconjura un gardulet comestibil facut din ravioli albe si verzi umplute care cu branza, cele verzi, care cu spanac, cele albe. Langa toate minunatiile astea statea cuminte dar semeata o salata numai buna de rontait, aromatizata cu ierburi de Tirol sunt sigura, din cele care cresc pe pasunile cele mai inalte din Alpii Austrieci. De departe a fost cea mai yum-yum mancare de care am avut parte undeva pe la 2500 m, la Patscherkoffel.
Dupa ce mi-am indus pana si mie o stare de salivare maxima, dupa retrairea tuturor momentelor incununate de succes gatronomic traite in Tirol, marmotele ar bea acum si niste bere. Ce ziceti ? O Theresien Spezial la fata !

PROOOOOOOOST !!!


PROST ! asta zicem cand dam Noroc, ciocnim halbele si ne uitam fix in ochii partenerului de bere, dam cu halba de masa si abia apoi bem. This is the right way to do it !

Noi oamenii mici de Romania, care traim la ses si trebuie sa rezistam numai la poluare nu si la aer curat, nu prea suntem obisnuiti sa mancam asa mult si greu. Ceaiul digestiv a fost un companion de nadejde, care locuia la mine in rucsac. 
Acum ca ne-am mai revenit dupa toate tigaile alea, sa trecem la...laaaa...desert, normal ! Stiu ca asteptati inca de la inceput acest moment unii dintre voi, cei maxim 5 cititori ai mei. Sa purcedem asadar. 
Eu m-am axat mai mult pe mancari in iesirea asta dar m-a impresionat teribil una dintre prajiturile lor cu...morcov si martipan. Et voila, je vous presente die KAROTTEN TORTE !

 
In cel mai dulce loc din Innsbruck, cafeneaua Kroll pe Hofgasse 6, unde am mancat bunaciunea asta de prajitura, mai aveau si cele mai traditionale si mai gustoase strudele. Eu am incercat un strudel putin picant cu cartof, varza, dovleac si branza din Tirol. O incantare pentru simturi ca ne place, ne place, ne place, place, placeeeee...

Acum am inteles deci, cum de austriecii sunt barbati asa vanjosi, inalti si bine facuti: pentru ca mananca bine ca sa se poata bucura de tot ce le ofera inaltimile muntilor care ii inconjoara si ii apara. Lots of energy in the food, asa cum ne zicea cineva la un pranz pe partia austriaca. N-ai avea cum sa schiezi kilometri intregi doar cu doua frunze de salata si cu o apa plata cu lamaie, draga, ca eu nu beau cu acid.

La o portie de schi, luati si o tigaie cu mancare tiroleza ! ...si inca una pentru mine, va rooooooooog...
macinpar cu flori de colt




Sursa foto: Mihaela Calciu