sâmbătă, 19 februarie 2011

Petreceri de apartament - Introducere



Mie-mi plac tare petrecerile de apartament.
Dar acum mi-a venit alta: am auzit ca petrecerile din Tirol, de la apres-ski, sunt mega tari. Va las ca ma duc un pic sa verific. Daca-mi place, ma intorc pe 28 februarie. Pana atunci refugiul colorat e cu lacat pe el. Va las cu zana. Va rog sa aveti grija de ea si sa scrieti propunerile voastre la comment-uri, bine ? Ca sa stau si eu linistita si sa ma bucur de costumele alea colorate de pe partii.
Va doresc sa va fie dor de mine. Mie deja imi e de voi !

macinpar se va intoarce in refugiu, in curand


sursa foto: Simona Croitoru

vineri, 18 februarie 2011

Zana urbana cauta print plimbacios


Sa stiti ca nu numai ZAZ are o zana la ea in camera. Si eu am. Si e minunata. E calda, fierbinte cateodata, boema, visatoare, se hraneste cu muzica buna si colorata, mananca bomboane fondante si tarte, ii place mult sa bea cafea, viseaza sa mearga in picioarele goale pe un drum prafuit de tara, sa alerge prin poieni cu margarete, sa fumeze pe plaja, cu palaria pe ochi si cu sarutul in ureche. Zana mea e si buna si rea. E si calda si rece. E si mare si mica. E si colorata si...aici nu pot sa zic alb-negru..si colorata. E o zana inspirationala si pentru ea si pentru cine mai vrea. Zana mea are multa dragoste de oferit. Zana de la mine din camera e si doamna e si copil. E si buburuza e si macinpar. E si fum e si vis. E mai mult deschisa spre lumea de afara dar e si inchisa cateodata. Isi inchide ea asa sufletul ei de zana, atunci cand simte ca e prea mult.
Zanei ii place sa imi vorbeasca. Ii place de mine pentru ca o gazduiesc cu drag in camera mea verde-portocalie si plina de carti postale. Ii place ca ii pun jazz dimineata la cafea si ca citim impreuna sub paturi. Cand eu nu sunt acasa, se joaca cu margelele mele si din alb-negru, devine toata un curcubeu, atunci cand e fericita. Am prins-o de cateva ori. Zana mea e frumoasa pentru ca ma are pe mine si pentru ca se are pe ea. Zana mea creste buburuze si tine workshopuri pentru ele, despre eat, pray, love. Zana mea e urbana. Citeste mult. O gasesc adesea pe pervazul ferestrei. Ultima data m-a uimit. Citea Douglas Coupland - Generatia X-povesti pentru cultura cu acceleratie. Zana mea e multi-culti. E cam cea mai tare zana. Mai tare si decat cea a lui ZAZ. Tocmai de-aia vreau sa o ajut. Azi-noapte pe la 2, mi-a spus ca ea, zana urbana isi cauta un print plimbacios. M-a rugat sa pun un afis un geam si sa va rog si pe voi sa intrebati in jur, daca stiti pe cineva, vreun print plimbacios care sa o scoata si pe ea la plimbare pe bicla. Da, zana mea are si bici. V-am spus doar ca e o zana urbana !

Asadar, here we go, guys !
Afis pentru preselectie:

"Zana urbana. Caut print sau muritor pentru a-mi fi partener la cafeaua de dimineata. Imi place cafeaua cu jazz si cu miros in toata casa. Ofer in schimb cel mai frumos zambet si o imbratisare. Zana urbana. Imi place cu poveste. Caut zan urban care sa citeasca mult, sa fie intr-o permanenta cautare de muzici care sa ne gadile amandurora in mod placut auzul, sa cunoasca programe ca Iutub si Feisbuc si eventual Fotoshop si sa aiba bicla. Zana urbana. Caut personaj de genul masculin, mascul, adicatelea, care sa fie amuzant. Mai caut unul si acelasi care sa fie inteligent si care sa imi inteleaga glumele, pentru ca eu sunt funny. Zana urbana."

Asteptam ofertele voastre pana pe 28 februarie 2011. Daca sunteti interesati, lasati un comentariu mai jos. Zana mi-a spus ca e deschisa si ca vrea sa comunice cu toti. Vrea sa va ofere tuturor un zambet din sufletul ei de zana colorata. Nu mai vrea momente de alb si negru.
 

Moi aussi j'ai une fée chez moi...

                                      


 sursa foto: Mihaela Calciu

joi, 17 februarie 2011

Oricum, undeva ma duc





Hai, noroc !
...pentru linistea sufletului meu colorat, pentru ca par mereu puternica si pentru ca am nevoie de o imbratisare...
Hai, noroc !
...ma duc sa ma ascund in mine...

miercuri, 16 februarie 2011

Tampon intre suflete


...e atunci cand fluturii din stomac se joaca ghidusi ziua si noaptea si de pe aripile lor colorate iti sufla in sus, spre suflet o bula din aia ca in desene animate in care iti scrie la un moment dat, ca tu il placi pe el, sau ca tu o placi pe ea. Poate ca si el te place pe tine, sau poate ca nici el nu stie daca te place pe tine, sau poate ca te place dar nu vrea sa ti-o arate...(sentimentul vreau sa zic...repede, voi !).

El si ea se plac dar cum zice frantuzul: "qui s'aime, se taquine" adica in traducere libera, ca si romanul procedeaza la fel, daca un el te place, se ia de tine...invariabil ! Baietii le tachineaza pe fete inca de la gradi, incepand de la trasul de codite, continuand cu desfacutul sutienului in generala si terminand cu vorbe grele aruncate deasupra lor de la facultate in sus. Si ei si ele insa, fac la fel. Atunci cand simti pericol, incepi sa arunci si tu cu ceva spre persoana din fata ta. E probabil o chestie instinctuala, de aparare. Te duci atunci in baie, iei un tampon si il pui intre sufletul tau si al lui, ca sa nu cumva sa...sa spui cuvantul ala cu S...sa suferi ? Ne tachinam, ne radem, de fapt vreau ca tu sa stii ca eu nu am nicio treaba in caz ca nici tu nu ai. Cum ar veni: "Daca nu merge, a fost o gluma!" Si daca nu o aratam acum, e cu atat mai bine. Si oricum si eu o sa fac la fel ca tine. Dar totusi, tie de ce iti place sa ma chinui ? Mai bine ma tragi de codite. E mai putin dureros. Bine, te las si sa ma ciufulesti. Tamponul ramane deci acolo, intre cele doua suflete implicate in actiunea de protectie a unuia impotriva celuilalt, atat timp cat cei doi parteneri vor avea scor egal si acelasi numar de bile albe si negre. Cu toate astea, sunt aproape sigura ca ea nu vrea sa continue jocul de-a v-ati ascunselea cu sufletul ei. Ar iesi de dupa masina gri si s-ar preda sau s-ar duce sa scape turma. Lui insa, ii place mult jocul asta de-a soarecele si pisica, pentru ca de acolo vine farmecul, magia, rasuflarea taiata. Atunci cand nu stii cum si unde stai, e mai palpitant si neasteptat...adica asteptat si dorit.

Ea ar renunta la tampoanele sufletesti pentru o vreme, chiar daca are mai multe pentru ca si-a luat la promotie, luna trecuta. Le-ar pastra pentru atunci cand vor fi inundatii in regiuni mai putin sigure, cu alunecari de teren si viituri.



Care dintre voi mai pune tampon intre sufletul lui si al celuilalt ?


sursa foto: Mihaela Calciu

marți, 15 februarie 2011

Lectia 2 - JIVE

mui buenas noces, dragii mei,

Bine ati revenit la cursul gratuit de dans virtual organizat de compania de arte frumoase MACINPAR. Pentru cei care sunt pentru prima data aici, va rog sa va updatati inainte sa incepem lectia.
Uite, tu, frumosule...tu din randul al doilea, explica-le tu noilor veniti despre ce e vorba in propozitie, te rog.

Intre timp, va rog sa va dezbracati domnii mei, si sa incepem incalzirea.
...hai ca stiti deja, rasuciri la podea, fandari, intinderi, lungiri, zambete largi, joc de glezne si unduire din popou cu fese tari...foarte bine, foarte bineee...imi place ce vad ! Continuati, dragilor !

Astazi vom invata JIVE.
Suport muzical: Paolo Nutini - Pencil Full Of Lead



Priviti cum danseaza macinpar si partenerul ei !



Pana data viitoare, va rog sa exersati cele doua dansuri: samba si jive.
semnat: instructorul cu cel mai tare playlist pentru dansurile de societate, macinpar

Sa-mi vina rau...


...parfumul tau...



sursa foto: Mihaela Calciu

duminică, 13 februarie 2011

Spune-MI in papuci pufosi


...pentru o dimineata prea devreme dar tarzie, prea aiurita, prea cu resturi de aseara, prea cu cafea gretoasa dar cu papuci pufosi...si buburuze vesele, desi obosite...




Sursa foto: Mihaela Calciu

sâmbătă, 12 februarie 2011

Sociabila de tot si de toate

 
Cand suntem mici, ne trimit parintii la gradi ca sa ne obisnuim cu ceilalti copii, sa invatam lucruri, sa traim in comunitate si sa socializam. Inca de atunci, unii dintre noi se descurca mai bine. Exista si copii mai timizi, mai retrasi, mai necomunicativi, mai putin sociabili. Tocmai din cauza asta, tovarasele educatoare ar trebui sa ii ajute sa isi dezvolte capacitatea de comunicare.
De cand suntem cat palma, ni se spune ca trebuie sa fim sociabili, sa ne jucam frumos cu toti copiii.
Cand mergem la un interviu, trebuie musai sa spunem ca suntem sociabili si comunicativi. Fara aceste doua deprinderi, nu prea avem ce cauta in echipa, pentru ca de aici vine capacitatea de integrare si teamspiritismul, of course.
Pe mine m-a facut mama sociabila. Asa sunt de cand ma stiu. La gradi eram prietena cu toata lumea si ma distram maxim. Odata, doi baieti s-au batut pentru mine. Imi aduc si acum aminte cum ma ajutau pe mine colegii din dreapta si din stanga mea, la masa, atunci cand eu nu puteam sa beau laptele, si ei acceptau sa il torn la ei in cana, cand nu se uita educatoarea. O sa le fiu vesnic recunoscatoare pentru asta. Toti voiau sa se joace cu mine. Si eu cu ei, cu toti. Eram de gasca inca de pe atunci. La fel la scoala, la ora de sport si in pauze. La fel in fata blocului la frunza, castelul, sotronul, tarile, ratele si vanatorul. Eu ma intelegeam bine si cu Botea, un baiat de pe scara intai, care facea misto de toate prietenele mele si era cel mai jmekereanu din 49D. Pe toate le tragea de cozi, le dadea suturi in fund, le alerga. Ha, pe mine nu ! Ma saluta si acum cand mai trece pe la bloc.
S-a transmis deci materialul sociabil, pe cale ereditara dar si eu am muncit mult ca sa devin ceea ce sunt azi. Ce sunt azi ? Pai pot sa spun cu mana pe inima si cu multi martori care pot sa depuna marturie, ca sunt un om sociabil si comunicativ si ma distrez maxim. Imi place de mor sa cunosc oameni noi, cat mai interesanti, cat mai multi-culti, cat mai internationali, cat mai open si cat mai sociabili asa ca mine.
Desi mi s-a intamplat o chestie dubioasa, in noiembrie trecut, de ziua mea, eu tot mai cred ca e way better sa fii sociabil decat nesociabil. Pai sa va zic pe scurt ce si cum: am facut eu pe spontana si am plecat de ziua mea intr-un trip rapid de 5 zile, cu trenul, in principiu spre unde am vazut cu ochii. Ochii mei au vazut deci, Belgrad si Zagreb. Va povestesc intr-un alt post si cum a fost si ce cadouri minunate si speciale am primit, tocmai datorita faptului ca vorbesc cu toata lumea. Am plecat deci cu some guy pe care il stiam de o saptamana si un pic, din ciclul, imi bag piciorul eu ma duc. Baiat s-a dovedit ca a ajuns sa imi reproseze mie, ca sunt prea sociabila si comunicativa. N-as fi crezut ca apuc sa o traiesc si pe asta, dar uite ca...never say never ! El mi le zicea jumatate cu repros, jumatate cu admiratie. In primele doua zile, cu admiratie: " Oaaaa, dar tu esti foarte sociabila si vorbesti cu toata lumea, si toata lumea te place si...si eu n-as putea. Am multe de invatat de la tine." A crescut asa un pic pipota in mine, trebuie sa recunosc. Stiam eu ca sunt asa si pe dincolo, dar din cand in cand mai ai nevoie sa ti se mai si zica pe cale orale, niste treburi. In urmatoarele zile, mai exact cand am aterizat in hostelul din Zagreb,  za guy s-a dus sa faca dus. Stateam in camera cu inca vreo sase oameni. Eu am ramas in camera si m-am intretinut cu o australianca si cu o tipa din Coreea. Erau doua femei misto de tot, stiti genul, care isi iau un an liber de la facultate, doar ca sa calatoreasca prin Europa sau care fac tripuri de trei luni in Europa. Am vorbit cu ele verzi si uscate, de la politica, pana la locuri si oameni frumosi. Simteam o lipsa acuta de folosire a vorbelor din dotare, caci cu baiatul nu prea aveam ce. Cand ne-am intors in Belgrad, baiatul ii povestea lui Damnjan, un nou prieten sarb pe care il cunoscusem atunci cu ajutorul unei prietene bune, ca: "...am lasat-o pe MI in camera cat am facut dus si pana m-am intors eu, a vorbit cu toti din camera despre de toate, de la economia mondiala, pana la muzica si feluri de mancare, si chestii de vazut in toata Croatia, cu femeile alea doua"...ca si cum eram un monstru asa. In momentul acela, socant pentru mine, cred ca mi-au iesit ochii din orbite si am dat drumul unui ras isteric, de om mandru ca are ce sa povesteasca cu oricine, oricand, oricum si cu placere pe deasupra. Damnjan, care si el era sociabilitatea in persoana, radea si el, dar Baiat o spunea asa cumva cu o lacrima in coltul ochiului. Desi stiu ca nu era cazul, eu m-am simtit atunci ca si cand mi-ar fi dat cineva cu ceva in cap, desi stiu ca el era dubiosul in formatia aia. A recunoscut si el ca in iesirea aia a avut multe de invatat de la mine si de la Damnjan, dar totusi...cum sa ma mai si intrebe apoi, in cuseta de tren de doua persoane, in timpul noptii: ce crezi ca nu merge intre noi ? ppffffffffffff....NIMIC...ca n-ar avea ce !

Sad but true dar bine ca suntem noi sociabili ca altfel as muri. Eu nu pot cu oameni tacuti, inchisi, timizi, timorati, interiorizati si mai ales necomunicativi si nesociabili. Ii respect dar nu pot. Eu sunt o culoare efervescenta, o buburuza colorata, nu doar rosie cu buline negre. Eu sunt macinpar cu martipan.

Cine mai e ca mine ? Vreau sa va cunosc ! Lasati numarul la secretara mea, va rog, si ramaneti pe fir. Am bagat fibra optica. Se aude bine acum, promit !


semnat: macinpar

sursa foto: Mihaela Calciu

joi, 10 februarie 2011

marți, 8 februarie 2011

Gratis - Cursuri de dans virtual pentru domni - Lectia 1 - SAMBA


 Acesta este un post pentru domni.

Dragilor, stiu ca voua nu prea va place sa dansati asa. Si asta e trist. Toate fetele isi doresc un print, ba pe cal alb-maroniu, ba pe bicla, dar care sa le invarteasca cu foc sau sa le valseze. Toate suspina pe margine iar cel care stie sa miste macar un pic din glezne, ia toate gagicile, va zic eu. Asa cum face si cel care are o chitara in mana sau care canta la orice fel de instrument.

Domnii danseaza am observat eu, numai dupa ce beau cel putin 4 beri inainte, ca sa isi faca curaj. La fel fac si atunci cand vor sa agate, tot cu 4-5 beri la bord se intampla. Plus ca atunci sunt toate mai frumoase, nu ? La multi dintre domni, dansatul se reduce la balanganitul de pe un picior pe altul, de cele mai multe ori in contratimp. Tot e bine, atata timp cat sunteti pe ring. Mai aveti o sansa ! Nu e totul pierdut. In materie de dans in pereche, maximul e blues-ul, adica atunci cand domnii iau domnitele la o partida de lipeala de abdomene si de contopit transpiratii, si de racnit in urechile lor neshte treburi, care numai romantice nu sunt la ora aia tarzie din noapte dar la care ele inevitabil rad.

De aceea, organizez acum o campanie prin care vreau sa aduc cat mai multi domni la cursurile de dans. Toate doamnele pot jura cu labuta ridicata ca exista o lipsa acuta de barbati la cursurile de dans. Voi nu stiti ce rau e, domnii mei ! Suntem nevoite sa dansam cu o partenera, sa facem pe partenerul si sa invatam si pasii de baiat...e urat si greu.
Cum adica sa inveti sa dansezi cha cha numai pe Bailachirlichacha, si vals numai pe Valurile Dunarii, si de-astea de te ia capul, din anii '80-'90? Mie imi repugna total muzicile astea, oricat mi-ar placea sa dansez si oricat as vrea sa ma duc la cursuri de dans.
So, daca voi nu veniti la cursurile de dans pentru ca nu va plac piesele pe care trebuie sa invatati sa va miscati frumoasele si virilele trupuri, am gasit solutia pentru voi...si pentru mine: un playlist cu muzica atractiva pentru fiecare stil de dans.
Incepand de astazi deci, in fiecare marti vom merge impreuna, domnilor, la cursul de dans. Playlist-ul il fac eu, in asa fel incat sa ajunga sa va placa si voua sa dansati si sa frecventati cursul meu virtual de dans. Prezenta obligatorie. La 2 absente nemotivate nu mai aveti voie sa beti bere timp de 2 saptamani. Niciun fel de bere !

Lectia 1 - SAMBA
Suport muzical: Devotchka - Head Honcho


 Din clasici invatam pasii, dar folosim melodia indicata mai sus:



 
 macinpar va astepta in hol, sa va invete pasul de baza de la samba


Sursa foto: Mihaela Calciu

luni, 7 februarie 2011

Cartela de schi cu banii de paine


Din cauza de mancarici, am fugit la schi cu banii de paine. La intrebarea: "Da' tu cam cata paine cumperi?", va spun ca am plecat ieri si cu banii de paine pe TOATA luna martie.

Ne-am mobilizat noi, cele patru gagice nonconformiste si schioritze cu tz, sa bagam un schi duminica, la o zi asa. Eu una nu mai aveam stare, ca nu mai facusem miscare de la revelion si pe langa job, au mai trecut si doua examene peste mine. Pe la unspe noaptea deci, ne-am hotarat si noi sambata seara sa plecam unde om vedea cu ochii, in cautare de petice mai mari de zapada. Dupa o noapte in care fluturii mei din stomac nu prea m-au lasat sa dorm, ca ei se coloreaza asa pe zi ce trece si din diverse motive, si se tot loveau de peretii stomacali, m-am ridicat din pat la 7 am. Dupa curatirea faciala, primul lucru a fost cafeaua in cana mea de sticla mata de la TEDx Bucuresti. M-am imbracat apoi ca o schiorita respectabila, in devenire care ma gasesc si m-am apucat sa trag de schiuri pana in intersectie de unde trebuia sa ma culeaga Jo. In drum spre intersectie, oamenii se uitau la mine ca la circ, evident, ca in cartierul acesta rezidential in care imi fac veacul, nu cred ca s-a mai vazut asa aratare care sa care doua doage in spate, duminica dimineata.
A venit Jo, ne-am chinuit sa bagam schiurile in masina si am mai atins o culme, si anume culmea cozii de la covrigi de la patiseria Georgi, mama ei, unde mereu e o coada interminabila. Am avut o viata frustrata si eu si Jo, din toamna de cand s-a deschis aceasta patiserie la mine in intersectie, pentru ca pana ieri nu am reusit sa accedem si noi la covrigi din cauza de cozi interminabile la orice ora din zi. Ei, acum, gata ! Pana cand credeati ca va merge cu noi ?
Am balotat covrigi pentru toate patru si am intins-o spre locul de intalnire. Ajungem acolo, fetele erau stationate, ne asteptau. Le-a picat fata in schimb, cand au vazut ca eu venisem cu schiurile dupa mine. Daniela, singura care mai avea schiuri, nu si le luase din considerente tehnice si anume pentru ca nu incapeau la ea in masinuta. Da' mie nu imi zice nimeni ? Aia e. Ne-am chinuit in conditiile date, folosind vreo cinci manevre diferite, sa le introducem in masina. Da-i, baga-le, scoate-le ca nu merge, aoleo bancheta, sa intre sub scaun, aveti loc, va-nghesui, aoleoo, imi pare rau, n-am stiut, aia e ! Am reusit, ca doar eram patru gagici descurcarete, nu ?
Pana la Predeal a fost drum intins cu povesti despre schiul austriac, site-uri de reduceri, ca e mare manie acum, plus covrigi si merdenele. Pe masura ce ne apropiam de munte, ne uitam toate spre crestele acoperite doar putin de zapezi si ne rugam sa ne dam macar o data. Incepusem deja sa ne facem filme cum o sa o ardem prin Brasov, daca nu gasim zapada in Predeal. Am ajuns, am dat o tura aiurea in cautare de parcare, am gasit, ne-am debarcat, eu am luat schiurile in carca si claparii in picioare si ne-am indreptat toate spre centrul de inchiriere, ca sa se pricopseasca si gagicile cu schiuri. Le-am asteptat afara, timp in care m-am tras singura in poze, de plictiseala si de figuri pe capul meu.


Clasic, nu ?

Gata si gagicile, ne indreptam spre telescaun. Noi ne-am luat niste cartele la gramada, de cate 10 puncte la 72 de Ron + 20 Ron garantia (5 urcari cu telescaunul sau 10 cu teleschiul) asa ca stateam sa ne aliniem toate la fileu acolo, ca sa dam cu cartela de la stanga la dreapta sau invers, ca sa mai variem. Am aruncat eu ocu inainte si problema nu era prea roz...sau prea alba, ca sa fim in ton: Clabucetul Varianta era plin de gheata, Sub Teleferic la fel iar Cocosul, tinta mea, cu zapada lipsa spre baza, si pamant la discretie. Ce facem, ce facem ? In telescaun, hlizeli maxime pana cand ma trezesc eu ca o floricica: baaai, gagici, am uitat sa ma inchid la clapari ! moaaa...panica, fratee, ma si vedeam cum raman eu cu un singur schi in picior, in telescaun, ca celalalt imi pica si cum ma chinui sa il dau jos si pe al doilea, ca sa nu ratez si aterizarea. S-a chinuit deci macinpar, cu o mana sa inchida claparul, cu o mana sa tina betele de schi si si-ar mai fi dorit una, ca sa se tina si de barele alea, ca deja o luase cu ameteala. Fetele se spargeau de ras, entre temps.
Huuuh, ca am facut-o si p-asta ! Fara adrenalina no se puede, claro che no ! Ajungem sus, eu le zic ca ma dau pe Cocosul pentru ca pe Sub Teleferic nu ma tine, ca vreau sa ajung in Tirol, pe picioarele mele, nu in ghips, zic !



Ne dam toate pe Cocosul prima data. Bucata de inceput a fost cu gheata maxima si panica la fel. Eu mi le-am dat jos si am coborat la pas vreo 15 metri aia si apoi i-am dat drumul la vale, mai stangaci ca pentru prima data pe iarna asta.


Am ajuns apoi si la nivelul 3 - o bucata de vreo 100 de metri cu gheata si inceput de pamant-, de ne-a luat 20 de minute sa trecem de ea, cu toate injuraturile de rigoare, cu partiile ma-sii, si conditiile ma-sii, de tara care este ea. A fost cu concentrare maxima dar am reusit mai cu o jumatate de cristiana, mirela, ana, mai cu manevre peste manevre, mai cu schiul perpendicular pe panta. Iar am dat-o la vale si am ajuns si la nivelul 4, aproape de finish: pamantul ala de il vedeam noi, de jos de la telescaun, cu un mix bun de flescaiala si gheata, asezonat cu pietricele. Pe zona mai erau prezenti si saniusarii si pungarii, de parca nu ar fi fost de ajuns. Ne-am oprit, am cercetat, am socotit si cu clasicul fie ce-o fi, i-am dat drumul din nou la vale.

Am mai bagat o data tot pe Cocosul si a fost mai bine decat prima oara pentru ca ne intrasem si noi in forma de cozonac. A urmat apoi un ceai cu Jo, la una dintre multele locatii de apres-ski de la baza telescaunului iar Cristinica si Daniela au bagat o runda pe Sub Teleferic, cu un alt mix bun de damburi si gheata.
S-au intors ele si am mai bagat toate o ultima tura pe Cocosul. Dupa ce ne-am dat jos din telescaun, Jo si-a dat seama ca nu si-a inchis claparii, ahahahaaaa...deci nu sunt chiar singura din curtea scolii ! Suntem funny noi, asa ! Am ramas cu Jo in urma si am bagat poze, filme si ingerasi, unii dintre noi.
La complexul nivel 3, care era acum horror, plin de pietre si fara zapada, in timp ce ne bagam si ne scoteam in tunurile lor de zapada, de pe margine care nu functionau, ne-a depasit un nene care zici ca era din Alpii Elvetieni, prieten cu Heidi si alpinistii de la 1920, care canta si iodlere pe deasupra. Noi ramasesem cu gatul sucit si cu un: "fiecare dupa posibilitati !", ca sa o citez pe Jo.

Cam asta a fost cu schiatul. A urmat o masa cu multe muraturi la Fulg de Nea si o bere, pentru unii si apoi drumul spre Bucaresti, care a fost putin spus aglomerat, dar care mie mi-a lasat timp sa observ peisajul selenar, de pe partea mea de geam si anume: un cer senin de un albastru superb, o semiluna, luceafarul si cel mai pufos si frumos nor pe care l-am vazut in ultima vreme.

Dar nu s-a terminat.
Ma suna mam: cefaciundeesticandviialealaea?
Eu: in masina, in drum spre casa. Mam: aaah, sunteti in masina...aaah bine. Eu: de ce ? Mam: pai te-am sunat ca vazusem ceva la televizor...(eu deja ma spargeam de ras). Eu: aoleooo, si ce-ai vazut ? Mam: pai i-a luat pe 3 schiori avalansa ! noi tocmai vazusem un elicopter survoland pe deasupra noastra...hmmm. Eu: pai si unde i-a luat avalansa, pe partie ? iar ma spargeam de ras...radea si mam, dar cu din alea: nu mai rade, draga, de mine...pe Vf. Batrana i-a prins. Eu: giiiiiiz, mam ! fetele nu stiau de ce rad, dar le-am povestit dupa si ne-am mai hlizit si in grup, asa.

Ce-am inteles noi din iesirea asta: ca ne trebuie un instructor de schi personal. ca daca vrem unul care sa ne si care schiurile, trebuie sa facem rost de o vesta din aia fosforescenta, cum aveau kinderii de la scoala de schi, ca daca nu mai ninge, s-a dus cu schiul pe anul asta in tara, ca gagicile nu prea pleaca in gasca la schi, ca era plin de snowboarderi cu costume dragut colorate pe partie si ca am nevoie am de o vacanta !

SI CE BINE CA VINE !

                                           MI si ariciul la schi

                                          Divele la schi

yuhuuuu...zapada si doage de lemn, iuheeei, sunt doua grozave idei !

...macinpar a fost la schi cu banii de paine asa ca in luna martie, accepta oferte de munte in stilul clasic de mers cu nasul sau cu masina moca, cu pate pe paine si branza topita la sul, dar cu voie buna, chitareala si oameni deosebiti...

sursa foto: Mihaela Calciu

duminică, 6 februarie 2011

La dolce vita, c'est tout...

De la vie je ne prends que la dolce vita, c'est tout...



Ma vreti sau nu ?

Din cauza de mancarici, eu am plecat la schi cu banii de paine.



Sa aveti o duminica activa, nu lenesa !

Miss MI cu macinpar


sursa foto: Mihaela Calciu

sâmbătă, 5 februarie 2011

Fluturi cu motive colorate


 well, ieri va spuneam ca imi cresc niste fluturi colorati in stomac, de care are grija cu devotament si daruire totala, Devotchka

azi, fluturii au mai crescut putin, in liniste, si sunt din ce in ce mai colorati dar inca sunt cumintei



sursa foto: Mihaela Calciu

vineri, 4 februarie 2011

Buline, ruj, in, pat, sexy, tigara, gol, rosu, fraidei

Atentie !!!

Fetele sa isi puna fustele cu buline, sa isi faca unghiile cu rosu tipator si sexy, rujul sa fie la fel, sa ramana in picioarele goale si sa se urce in varful patului.
Pregatite ?

Atentie !!!

Baietii sa isi dea cu mana prin par, sa ramana la bustul gol, sa isi aprinda o tigara, sa isi puna pantalonii de in, sa ramana in picioarele goale si sa se urce in varful patului.
Pregatiti ?




Sa-i dam drumuuuuuuuuuuuuuuuul !

DaaaaaaaaANS toata lumea, ca e fraideeeeeeeeeei !

Devotchka a intrat in mine si imi creste fluturii din stomac de doua zile incoace, boxa nu mai tace !




legenda: click pe Devotchka in alta fereastra si play pe Basso Profundo, normal.
sursa foto: Mihaela Calciu

miercuri, 2 februarie 2011

Cuplul de aur din epoca de glorie


Pe locatia unde imi desfasor diversele activitati pentru care mai sunt si platita cateodata, in nasturi si plicuri de ness, se mai intampla si alte lucruri, caci nu rezistam atatea ore la munca, fara diversiuni de tot felul. Unele dintre aceste lucruri au devenit un fel de rutina, placuta pentru mine, desi stiu ca ma repet in fiecare zi, si mai neplacuta pentru colegele mele, care inca ma mai suporta, atunci cand ma activez.
Sa incepem asadar. Fata cu macinpar se trezeste cam in fiecare zi, pe la diverse ore, cu niste pofte din cele pantagruelice.

...in birou...cam e liniste totala...deodata se aude:
 MI: - ...moaaaaaaaa, da' ce-as manca niste hamsii !
Colegele lui MI: - ...frateeee, iar te-a apucat ? ne-ai disperat, nu te mai suportam...stim, da...ai manca si bomboane fondante si tartitze si mai ce ? mai era ceva ?
MI:- Da' ce mah, n-am si eu voie ? Daca mi-e dor de hamsii, ce sa fac ? azi as manca din alea prajite, ca in vama asa si cu cartofi si cu mujdei de usturoi si cu marea-n ureche...pe plaja din Vama Vecheee...perecheeee...
Colegele lui MI: - Lasa-neeeeee, lasa-neee !

Ce sa fac ? Om sunt si eu. Mai pofticios din fire, aia e. Deci, cam astea sunt poftele mele majore, fara de care n-as suporta sa imi tarai colorata existenta prin valea plangerii din locul nepotrivit in care m-am nascut. Hamsiile deci, bomboanele fondante, tartizele, mustarul si martipanul make my day, everyday. Nu pot trai fara resursele  astea si pace. Ma intreb cum va fi cand voi fi insarcinata, in materie de pohte, zic. Ne vom dixtra si mai tare, sunt sigura. Cand e vorba de mancari, nu pot sa ma abtin si daca nu mananc, devin recalcitranta si irascibila.

Cam in fiecare zi, asa pe la un 16h, tot la munca, ma apuca asa o pofta de bere...da' rau de tot...parca ii simt gustul pe limba si mirosul in incapere...si atunci ridic asa din nasuc, la fel ca rila-iepurila sa ma asigur, sa vad daca a desfacut cineva, ceva pe ses, pe sub birouri. Dar, mereu mi se pare. E totusi atat de real gustul pe care il simt in momentele alea, de ma ia cu lesin asa. Ce sa-i faci ? Asa suntem noi copiii, vrem ce nu putem avea si mai ales cand nu putem avea. Episodul cu berea de la ora 4 pm are loc iarna. Vara in schimb, tot pe la ora aia, dupa ce imi revin din siesta, suntem tot la munca, stati linistiti, ma apuca asa o pofta de niste multe cocktailuri cu umbreluta si multa gheata asa...aiaiaiaaaaaaaa...para la resistencia...es muy dificil, te lo digo, Jose Armando. Numai umbrelute visez vara, si in par si in pahar. Numai asa le folosesc, altfel prefer sa ma ploua in cel mai torential mod posibil.

In mod normal si frecvent, MI are tot cam pe la ora aia, program radiofonic de glume...da...tot la birou. Intretine atmosfera, face legaturi, innoada, deznoada, se sparge de ras, comenteaza, ataca, preia, arunca, prinde, le da clasa colegelor si...atentie, fara sa spuna bancuri. E intr-adevar, toti au spus-o, sufletul petrecerii muncitoresti. Mai are si ea zile insa, cand n-are chef sa mai faca pe clovnul la ora 4 post-meridian, ba ca are o zi mai proasta, ba ca e frustrata ca n-are bere si nici umbrelute, ba ca...diverse. Si atunci se mai trezeste cate unu: "Da' ce-i cu tine, MI ? Tu erai mereu vesela. Zi si tu ceva. Ce ne mai povestesti ?"

Pai programul era cel mai artistic pe vremea cuplului de aur Emilie-Jolie + MI-Cherrie. Ea ma cunoaste cel mai bine. Stie lucruri despre mine pe care nici macar eu nu le stiu. Cum ? Nu stiu ! Cert e ca stie si stie si cum sa mi le arate. Acum, de cand a plecat Jolie, s-a dus dracu tot. Nu ma mai stimuleaza nimeni intelectual. Si mor de ciuda ! Mor ! Ea era soarele meu, viata mea, oooooof, ca ma usuc de dorul ei. Ea era partenera mea de paravan, de birou, de ras, de plans, de baut, de comentat, de iubit, de pupat, de scos, de bagat, de filosofat, de despicat firul in paispe, de mistocarit colegii mai mici si mai slabi, de mancat, de de toate.  Acum imi vine prea greu sa duc povara asta de a distra echipa, all by myself. E complex sa centrezi, sa dai cu capul, sa prinzi, sa arunci, sa dai gol de unul singur. Emilie era echipa mea, si era cea mai buna. Papushe, daca ma auzi acum, vino inapoi ! Te platesc eu de la mine, din nasturii mei, scriem ce vrei tu in contract si ma tai la deget si semnez acolo asa, cu buricul, sa vezi ca nu o sa te mint cu nimic. Ma scurg de pe scaunul ala, fara tine. Cine imi mai face mie surprize la munca ? Cine imi mai aduce mie Pesi de la Economeishen si tartitze de la Paine, si ness de la Moshu, atunci cand eu ma astept cel mai putin ??? Si cine imi daruieste agrafe doar pentru ca stie ca imi place verdele ? Cine, spune-mi cine ? Vorba lui Pepe, ca stia el ce zice. Uite, acum am ajuns sa ii dau dreptate pana si lui. Micinas, papushe ?
Mi-e dor chiar si de untz-untz-ul din castile tale, care se auzeau pana in partea cealalta a cladirii. Vino inapoi, papushe, ca te las sa asculti si Vibe Fm si ce vrei tu, numa', vino !

"...Si s-a dus iubirea noastra/Floare-albastra, floare-albastra", dar pe aceasta cale publica si oficiala, iti dedic totusi melodia care ne-a consacrat ca si cuplu de succes in istoria juviana:


pusi, papushe...micinas ? vii sau ma lasi fara glume in program ?
semnat: Mi-Cherrie


sursa foto: Mihaela Calciu

Pentru cand ne spargem in cioburi...

...pentru cand nu tine de noi
...pentru cand suntem frustrati ca nu putem face nimic
...pentru cand vrem mai mult
...pentru cand n-avem pe cineva care sa ne stranga mana
...pentru cand stim ca am dat tot si chiar mai mult...


...si mai ales pentru atunci cand vine cineva si aduna cioburile si le lipeste !


              FREE HUGS FOR EVERYBODY TODAY

marți, 1 februarie 2011

Rasaritul cu minus

Pe mine sa nu ma treziti dimineata. Dimineata pur si simplu nu functionez. Daca nu beau cafea, se-ntampla accidente. Intr-o dimineata am cazut pe scari, la munca.
Azi a trebuit sa ma trezesc mai de dimineata decat de obicei. Am intrat in bucatarie. Am pus de cafea. M-am intors in bucatarie. Mi-am pus cafea in cana mea frumoasa, din sticla mata. Am ridicat ochii din cana cu cafea, si am vazut asta:

                                                     31 ianuarie 2011
A urmat un: "oaaaaaaaaaaaaaaaa....oaaaaaaaaa...rasarit iarna la minus multe grade"....oaaaaaaa...ce frumos...

Apoi am vazut asta:


Rasaritul e frumos atunci cand ne ia prin surprindere. Atunci cand nu ne-am dus special in bucatarie, sau pe balcon, sau in Vama la Stuf, sa il vedem. Rasaritul cel mai frumos e pentru mine o surpriza. Azi am primit o surpriza la prima ora. O surpriza inghetata, dar roz.

Eu nu inteleg ce e panica aia in Vama...
Dupa o noapte destrabalata, care mereu mi se pare prea scurta, luna dispare in mare, se lumineaza de ziua, se face prea frig, barca e mereu ocupata si mie nu imi mai ajunge dansul. Si atunci incepe forfota in Vama. Gata, nu mai dansam, mergem sa vedem rasaritul. Mergem inseamna mergem vreo 30 de metri mai in fata. Nu inteleg de cand s-a instituit treaba asta, cu sa prinzi loc in fata la rasarit. Hai, ca vedem si delfinii ! Mamaaaaa, cum o sa fie !
Daca mi-e frig, pentru ca mereu ma imbrac prea subtire cand ma dantuiesc la Stuf, e pe sistemul: unde sa mai mergem, frate acuma ? Pai daca mergem pana la cort sa iti iei bluza, pierdem rasaritul (de parca nu s-ar vedea frumos si de la cort)...


...sau din cort


Rasaritul vazut din cort, e cel mai frumos. E doar pentru mine. Soarele e in momentul ala, doar al meu. Si am loc in primul rand (asta daca sunt desteapta si imi pun cortul in primul rand, normal...si mereu sunt !). Chiar daca nu se aude Bolero-ul decat din cand in cand, se aude marea, razele se simt mai cald pe piele si el straluceste doar pentru noi.

Dar sa revenim la fenomenul Rasarit la Stuf. Daca te prinde crepusculul la coada la saorama: "Doriti si maioneza?" Lasa, frate, maioneza, da-o asa ca pierd rasaritul. Tu nu vezi ca a-nceput ? Tine banii si hai bah, sa ne miscam mai repede, ca pierdem si delfinii, ce mama naibii faceti ? Lasa hamsiile alea, ca venim dupa rasarit. Btw: Buna, hamsiilor !

Mintea mea nu intelege deci, de ce trebuie sa ne asezam cat mai in fata, cat mai cu picioarele in apa, ca sa vedem Rasaritul la Stuf.
Se vede frumos oricum.


Va doresc sa aveti parte de cate un rasarit asa neasteptat, cum am avut eu parte azi-dimineata. E la fel de frumos in orice anotimp, in orice loc, pe orice continent. Trebuie numai sa avem ochi sa-l vedem. Hai sa ne oprim o clipa, din mersul nostru grabit prin viata si spre tramvai,iar ziua ne va fi o surpriza colorata,


 si muzicala.



macinpar la rasarit

sursa foto: Mihaela Calciu